KorAP: Find »[drukola/base=alee & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...153 154 155 ...528 >

13,186 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

prudenței? Memoria, adică trecutul și inteligența, adică înțelegerea prezentului, să ducă la această peltea? Dar proiectul? Presimțirea, viitorul, FUTURA, cum spuneau cei vechi? Vorbesc cu un medic, ascultă-mă! Ascultă-mă, doctore, nu poți fugi de aceste adevăruri... Erau pe aleea lungă care ducea spre poarta spitalului. Ora de repaus, medicii plecaseră, bolnavii se odihneau, aleea era pustie. Bufonul dădea din mâini și din chelie și zvârlea din copite, să-și facă discursul mai convingător. Doctorul micuț grăsuț își ștergea ochelarii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
proiectul? Presimțirea, viitorul, FUTURA, cum spuneau cei vechi? Vorbesc cu un medic, ascultă-mă! Ascultă-mă, doctore, nu poți fugi de aceste adevăruri... Erau pe aleea lungă care ducea spre poarta spitalului. Ora de repaus, medicii plecaseră, bolnavii se odihneau, aleea era pustie. Bufonul dădea din mâini și din chelie și zvârlea din copite, să-și facă discursul mai convingător. Doctorul micuț grăsuț își ștergea ochelarii, ținându-se cu greu de pașii nervoși ai hahalerei. Leul în mijloc: prezentul feroce, dominator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

sunet. — Habar n-am ce-i aia. — Realizează efecte sonore pentru filme. Face parte din postproducție. Microfoanele nu prind întotdeauna ce se întâmplă pe platou. Dar să zicem că regizorul vrea să se audă sunetul pașilor cuiva pe pietrișul unei alei, înțelegi? Sau cum se dau paginile unei cărți, sau cum se deschide un pachet de biscuiți - asta face Jimmy. E o meserie mișto. Foarte precisă, foarte interesantă. Se muncește mult ca să obții exact ce vrei. M-am întâlnit cu Tom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
prăpădită, cu două niveluri, la capătul unui drum pe jumătate de țară, jumătate de oraș, la vreo cinci kilometri de centru. M-am rătăcit de mai multe ori până să găsesc adresa și, când am parcat Fordul Escort închiriat pe aleea de pământ, am observat că toate obloanele casei erau închise. Era o duminică mohorâtă, întunecată, din mijlocul lui decembrie. Concluzia logică era că nu era nimeni acasă - sau că Rory și soțul ei locuiau în casă ca într-o peșteră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
de brusc și de violent, încât nu a rostit un cuvânt. Am luat-o pe Aurora pe după umeri și, până ca bărbatul ei să-și dea seama ce se întâmplase, ne-am urcat în mașină, am dat înapoi, ieșind de pe alee, și am lăsat pentru totdeauna în urmă Hawthorne Street. Fuga spre nord Aurora nu era într-o stare potrivită pentru călătorie, dar, când i-am propus să tragem la un hotel și să așteptăm să-i treacă febra, a clătinat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

prea mult la viitor. O să mă concentrez asupra prezentului. Și asupra mea. Noua mea personalitate. Doamne, ar trebui să fiu la Oprah! Capitolul 13tc " Capitolul 13" Taxiul mă lasă în fața casei mele. Reușesc, cumva, să-mi târăsc valiza grea pe aleea din grădină, până la ușa de la intrare. Când încerc să deschid ușa împingând-o, nu reușesc, pentru că o blochează ceva. Stai puțin, Katie, o aud pe mama țipând. O să mut florile. Care flori? Câteva secunde mai târziu reușesc să îmi croiesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
lor, barul privat și camera de biliard. Nu. Și motivul pentru care nu v-am spus este că nu aveam nici cea mai vagă idee. Desigur, vă închipuiți ce șoc am avut când BMW-ul lui Adam a intrat pe aleea casei familiei sale din Foxrock. Dacă până acum m-am simțit intimidată, ei bine, acum sunt mută de uimire când impozantele porți electrice se deschid și mașina intră în curte. —Uau, e minunat la tine acasă, spun, pentru că deși sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
cât e ceasul sau așa ceva. Nu ne spunem nimic până ajungem la el acasă. Locuiește în Blackrock. Într-o casă cu patru camere, semidecomandată. Nu e ieșită din comun sau așa ceva. Vreau să spun că nu are piscină sau o alee maiestuoasă. Și cu siguranță nu are un servitor care să îi deschidă ușa. Dar asta e o ușurare, sincer. M-am simțit ca un musafir nepoftit în casa părinților lui Adam. Casa urlă a burlac. Dar îmi place. E curată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

de oră să ajungem cu autobuzul din Islington până În Clerkenwell. Lissy mă conduce pe un drum pustiu, din apropierea pieții Smithfield, plin de depozite și clădiri de birouri, vacante. După care dăm colțul, apoi Încă unul, până când ajungem Într-o mică alee. — Așa, spune Lissy, stând sub un felinar stradal și consultând o bucățică de hârtie. E ascuns, pe undeva pe aici. — Dar nu e nici o tăbliță, ceva ? — Nu. Toată ideea e ca nimeni, În afara membrilor, să nu știe unde se află

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
megaselecte. Totul e mult mai firesc. Și mai distractiv. — Deci, spune Jack În timp ce ne Îndreptăm spre bulevard. O seară În oraș, stil Emma. — Absolut ! Ridic mâna, opresc un taxi și dau numele străzii din Clerkenwell din care se face mica alee. — Avem voie sper să intrăm cu taxiul aici, nu ? spune Jack cu blândețe când urcăm În mașină. Ești sigură că nu trebuie să așteptăm un autobuz ? — E o favoare specială pe care ți-o fac, spun cu severitate jucată. — Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mult, mult mai cool, nu ? Un club secret ! Și, cine știe, poate că În seara asta o să fie acolo și Madonna ! Douăzeci de minute mai târziu ajungem la Clerkenwell. Insist să plătesc eu taxiul și Îl conduc pe Jack pe alee. — Foarte interesant, spune, privind În jur. Unde mergem ? Așteaptă puțin, spun enigmatică. Mă Îndrept spre ușă, apăs pe butonul interfonului și scot cheia lui Lissy din buzunar, cu un mic fior de Încântare. O să fie superimpresionat. O să cadă pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
să nu mă panichez. Care din ele o fi fost ? Ce să fac, să sun la toate soneriile de pe strada asta ? Fac câțiva pași pe trotuar, Încercând din răsputeri să-mi aduc aminte. Și atunci zăresc, dincolo de o arcadă, o alee aproape identică cu asta. Simt că mă pălește spaima. Oare măcar aleea e cea bună ? Mă avânt spre cealaltă alee și mă uit bine la ea. E absolut identică cu prima. Aceleași șiruri identice de uși și de ferestre acoperite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
fac, să sun la toate soneriile de pe strada asta ? Fac câțiva pași pe trotuar, Încercând din răsputeri să-mi aduc aminte. Și atunci zăresc, dincolo de o arcadă, o alee aproape identică cu asta. Simt că mă pălește spaima. Oare măcar aleea e cea bună ? Mă avânt spre cealaltă alee și mă uit bine la ea. E absolut identică cu prima. Aceleași șiruri identice de uși și de ferestre acoperite. Inima Începe să-mi bată accelerat. Ce să fac ? Nu pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
asta ? Fac câțiva pași pe trotuar, Încercând din răsputeri să-mi aduc aminte. Și atunci zăresc, dincolo de o arcadă, o alee aproape identică cu asta. Simt că mă pălește spaima. Oare măcar aleea e cea bună ? Mă avânt spre cealaltă alee și mă uit bine la ea. E absolut identică cu prima. Aceleași șiruri identice de uși și de ferestre acoperite. Inima Începe să-mi bată accelerat. Ce să fac ? Nu pot să sun la fiecare ușă de pe fiecare alee din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
cealaltă alee și mă uit bine la ea. E absolut identică cu prima. Aceleași șiruri identice de uși și de ferestre acoperite. Inima Începe să-mi bată accelerat. Ce să fac ? Nu pot să sun la fiecare ușă de pe fiecare alee din zonă. Nu mi-a trecut nici măcar o secundă prin minte că s-ar putea Întâmpla așa ceva. Nici măcar o dată. Nici măcar nu m-am gândit să... OK, hai că mă port prostește. Am s-o sun pe Lissy ! Și ea o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
sun acasă, dar intră automat robotul. — Bună, Lissy, eu sunt, zic, Încercând să-mi iau un ton relaxat și firesc. Am o mică problemă, și anume nu mai știu exact la ce ușă se află clubul. Și nici... care e aleea exact. Așa că, dacă asculți mesajul ăsta, vrei te rog să mă suni ? Mersi ! Mă uit la Jack și văd că mă privește. — Toate bune și frumoase ? — E o mică problemă, spun și râd relaxată. Undeva pe aici se află un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

urmăresc sau să întârzii la birou - și am pus capăt scurt muncii de detectiv, consolându-mă că, oricum, era de o frumusețe rece; ți-am mai spus că, atunci când urmăream câte-o fată, plăcerea era să trec neobservat, or pe aleile Centrului ar fi fost tot mai greu să n-am aerul că o urmăresc. În acceleratul de Constanța nu mai simt plăcerea de a comprima timpul dormitând. Probabil mă ține treaz interesul pentru peisajele care se derulează la suprafață, deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
mi fac curaj: Și eu te cunosc, da, chiar nu mai știu de unde să te iau! Tipul începe să se râdă, dintr-o gură cu o strungă în care parcă ar mai fi intrat vreo doi dinți, conducându-mă pe aleile scrâșnind de nisip. Și ce faci aici? Ce ți se pare că fac? Încerc să mă cazez. - La ăștia vrei tu să te cazezi? Păi tu nu vezi ce nebunia dracu-i aici? Se uită demonstrativ peste coada șuie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
pe platformă plase, scule, cutii cu momeli, mai ales râme și viermuși vivace. Pe mine râmele mă sperie din copilărie, când am experimentat o proprietate a lor, într-o după-amiază de vară târzie. Tata ne mobilizase pe toți copiii de pe alee să săpăm în pământul din grădinița noastră după râme roșii, cele mai bune pentru dat la caras. Se transformase totul într-o sărbătoare pentru noi, care știam cât de rar mai ieșea tata din București. Una din fete, o proastă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
ferice din dinții îmbrăcați un milion. Sunt pensionari și pensionari, vorba mamei. Eu era să trec nesimțitor pe lângă coada formată la agenția loto, pentru tragerea cu un pot fabulos, de nu mi-ar fi atras atenția colonelul Teșu, vecinul de pe alee, într-o ținută destul de proletară, cu căciula cam roasă, bocancii vechi ostășești. Iar vorba mamei: De ce să-l știe, dragă, toată lumea că-i miliardar, mi-li-ar-dar? Așa cum îl vezi tu, cu bocancii ăia, Teșu și-a căpătuit copiii, pe amândoi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
să-și fi pierdut iar locul de muncă, dar cu doi copii nimeni nu putea să-l dea afară din casă. Probabil în amintirea stagiului militar la Securitate la Constanța, Sile iese și-acum seara după ora zece în capătul aleii, în aceleași bluză, șort și șlapi pe piciorul gol până toamna târziu, cu țigările lui moldovenești în colțul gurii, să supravegheze cine vine, cine pleacă în bloc... Ai slăbit rău, Tudore, te solicită aia, îmi râde și mie lubric, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
pe piciorul gol până toamna târziu, cu țigările lui moldovenești în colțul gurii, să supravegheze cine vine, cine pleacă în bloc... Ai slăbit rău, Tudore, te solicită aia, îmi râde și mie lubric, când ies să-mi fumez țigara pe alee. Se uita la mine să mă dezbrace din priviri și părea așa murdar, se oripilează Zina, înapoindu-se acasă târziu și înfrigurată. Păi cum vrei să fie dacă lucrează la Rosal? Supărată de zâmbetul meu absent de filosof, mă tratează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
lumina generoasă a felinarului piramida impozantă a nasului și bățul din gură. De dimineață plecase glonț la poliție, s-o denunțe pe fata care stătea ilegal la noi în spațiu, plecase așa semiîmbrăcat în decembrie, așa cum stă și acum pe alee, fumând numai într-un pulover - lasă-l, că e-ncălzit, spune Zina. De dimineață, Sile a avut parapon pe toate femeile care i-au ieșit în cale. Începuse cearta cu nevastă-sa chiar înainte să plec eu la slujbă - din baie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
o apă minerală, puteam doar să sprijin câteva minute stâlpul din hol, din lemn masiv, simetric cu o cariatidă în scurtă de blană neagră, căreia boiala mov îi dezvăluise dintr-o dată profesia. Pe Z. o intrigă doamna care ieșea pe alee fix la șapte și jumătate (când ea singură, în bucătărie, pune în funcțiune filtrul de cafea și statura îi permite să vadă prin geamul înalt fără să fie văzută), înaltă, osoasă și cu tenul smead, într-o blană rusească, trăgând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
părul sur strâns într-un coc tare pe care nu putea să stea nici un acoperământ, pleca în oraș fără nici un bagaj la vedere, cu o fixitate a tabieturilor curat de nebună. Trebuie să fie nepoata Anei Pauker, zic, stă în fundul aleii la numărul patru. Soțul ei, doctorul, mi-a dăruit odată niște cărți nemțești, câteva zeci, care la noi în casă nici nu se mai pot depozita cum trebuie, stau în vestibul într-o cutie de carton cât o cameră presurizată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]