6,661 matches
-
pustiu al nostru? Există un mare deșert în România. Orice complexitate sufletească presupune zdrobiri interne, presiuni ascunse ale sufletului, timidități durabile și taine îngropate. Ascunzișurile sufletești se alimentează din cadavrele propriului nostru trecut. De ce ne vom scoate noi cadravele în amiază? Ce caută străfundurile sufletului în lumina zilei? Nu există "suflet" decât în noapte. România nu este o țară luminoasă: ea este o țară subterană, dar fără mari întunecimi. Sîntem, poate, prea simpli sau prea limpezi în obscuritățile noastre. Căci nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
am început să mă primblu disculț, ca să nu fac zgomot, de-a lungul camerei. Cam înspre ziuă îmi veni somn și mie și mă trântii lângă unul din camerazii mei. A doua zi, când m-am sculat, era ziua-n amiaza mare. El se sculase și plecase de mult. A treia zi, pe când se-nsera, Ioan intră trist, rece, însă liniștit în casă. - Ea a murit, zise el. Vino. Mă luă de braț pe stradă. Sara era rece, stradele - pustii, când văzui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rămân memorabile. Personal am reținut, ca emblematic, tabloul „torționarului la pensie” Ioan xe "Șoltuțiu"Șoltuțiu, transformat În „respectabil universitar” - un domn cu baston, elegant și rasat, deprins să fie chemat „domn’ profesor de către concitadini, ce se plimbă senin sub soarele amiezii de iarnă”2. O imagine-avertisment ce nu poate să nu alarmeze, să nu reclame dreptul la memorie și la adevăr. Căci unii dintre foștii torționari, sub Înfățișarea unor bunici nevinovați, Încă mai poluează mediul Înconjurător. Există apoi o serie de
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
diferența fiind numai sub aspect gramatical, probabil sub influența criticilor profesorului André TUNC la Viena în 1980 pe care, fără a fi respinse, Secretariatul a omis să le ia în seamă corijând textul, în graba și euforia adoptării în după amiaza zilei de 10 aprilie 1980. Textul Convenției nu mai păcătuiește gramatical și logic ca cel al Convenției de la Viena; Convenția de la Haga din 1986 nu se aplică vânzărilor de mărfuri cumpărate pentru uz personal, familial sau domestic" dar "ea se
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Închipuisem că o nouă imagine ar putea să Învioreze grupul, dar că, evident, nu s-a Întâmplat așa. M-am hotărât să las lucrurile În mâinile lor. „Spuneți-mi ideile voastre de rezolvare a problemei”, le-am cerut eu. Pe la amiază, câțiva membri ai personalului au venit la mine În birou și mi-au spus: „Am vorbit Între noi și considerăm că aveți dreptate. O nouă imagine ar putea să ne mai scoată din amorțeală”. Am căzut de acord ca departamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pascal al morții și învierii. Darul înțelegerii Scripturilor nu vine fără pătimirea Crucii de către cel ales martor și păstrător al adevărului. „Fiecare fenomen se cere sub cruce” spunea marele dascăl al Bisericii, cuviosul Maxim Mărturisitorul 1. În greul întuneric de amiază care însoțește abandonul tuturor categoriilor inteligenței (cu tot ceea ce pare să aibă mai bun), în moartea fără regrete față de curiozitățile, îndoielile și întrebările lumii, mintea teologului primește darul învierii și al înălțării la înțelesuri și cunoașteri nemaiauzite, când Duhul se
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a unei vîrste edenice recuperate: Zi liniștită. Zi luminoasă, Cu semănăturile strălucind lîngă soarele de aramă, Cu Împărțirea dreaptă a bucatelor, LÎngă aburii desfăcuți Între fînețe și vînturile de argint. Iată-te, tu, omule bun, Argat sau cîntăreț cu uneltele amiezii, CÎinii latră bucuroși plopii Îți ies Înainte Din vocea ta bunăziua urcă limpede. (Bunăziua urcă limpede). Poemul lui Voronca nu e străin, desigur, nici de experiența suprarealistă, cu „povestirile de vise” caracteristice. Atît În versuri cît și În pasajele de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
atitudini negative venite din partea majorității, adică a corpului de elevi din liceu sau a sistemului în general. E interesant de remarcat faptul că activitățile pe care le organizează școala în vederea sprijinirii elevilor mai puțin privilegiați, cum ar fi orele de după amiază sau asistența personală sunt adesea etichetate ca fiind discriminatorii. Când sunt evocate amintiri pozitive referitoare la aspectele sociale, acestea vizează relațiile strânse de prietenie în cadrul clasei (categoria 1 în grupa adulților tineri) sau maniera în care ei au reușit să
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
des crize de febră) seara mama a stat cu mine în camera hotelului - mi-au adus de la restaurant de jos un ceai într-un pahar cu suport de argint. a trebuit să plecăm - eu și mama - a doua zi. la amiază eram acasă. nici n-am prea fost bolnav. În aceeași zi, îmi amintesc, am stat lungit pe covor, în sufrageria mare, și am citit cartea „arcașul verde”. Îl invidiasem pe fratele meu - care rămăsese acasă - pentru că o citea în ajun
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
căruciorul să poată circula nestânjenită. Iată ce înseamnă accesibilizarea mediului înconjurător! Când am coborât, am avut o altă surpriză. În stație am zărit un grup de travestiți. O surpriză pentru noi, întrucât în București aceștia circulă destul de rar ziua în amiaza mare. Dar și mai surprinzător era ceea ce vedeam în jur. Nimeni din stație nu-i băga în seamă, nimeni nu-și dădea coate. Fiecare își vedea de treburile lui. Oare asta să fie normalitatea, toleranța? Sneek - „orașul uitat de lume
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
Pe două aprilie din acel an cădea Paștele. Încă din ultimele zile ale lui martie, cerul la Napoli era de un azur dens și limpede drept care ușile fuseseră date de perete și ferestrele larg deschise; amorțeala dispăruse, dar numai lumina amiezii putea să ajungă în pragul tenebros al celulelor. Tommaso se gândi că i se apropie sfârșitul: probabil că hotărâseră să-l ardă pe rug, așa cum se întâmplase cu Pucci și Bruno. Temnicerii erau mai politicoși, mai omenoși, nu-l mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
deținut" se gândea "ce diferită e de cea a unui om liber; acesta nu știe ce-nseamnă să se bucure de cele mai mărunte lucruri, de cele mai nedeslușite rumori, nu cunoaște scala tăcerii ce are felurite valori dimineața, la amiază sau noaptea. Afară omul se mișcă neștiutor de ceea ce se întâmplă lângă el, acolo unde se săvârșesc fărădelegi, delicte, abuzuri, unde sunt uciși semeni de-ai lui fără a se da cuiva socoteală". Astăzi șiroco 38 v-a blegit pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o prelungire a statuii. Petrache o ușui din vârful buzelor, dar pasărea îl privi pe jumătate nedumerită, pe jumătate înveselită. Atunci primele raze ajunseră pe creneluri și pătrunseră în atriu. Înainte de a trece dincolo de ziduri, cocoțate pe sulițele începutului de amiază, razele soarelui înconjurau creștetul cavalerului de bronz cu un nimb de lumină. Pe care corbul și-l scutură de pe pene, întinse aripile, ca și cum ar mai fi vrut, măcar o clipă, să prelungească umbrele de pe creștetul cavalerului, apoi își luă zborul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să rămână copilăroși. Alerga de-a lungul străzilor cu privirile, se strecura printre oameni, țopăia printre mașini, se agăța de firele de înaltă tensiune, ca de bara trapezului, făcând giumbușlucuri, se răsucea primind, cu fața în sus, brumele întârziate ale amiezii de noiembrie. Ceva însă nu-i plăcea în locul acela. — Uite pasajul, zise. Văd lumea alergând și mașinile și tramvaiele, mișcarea e cea mai frumoasă priveliște. Or, pasajul ăsta parcă le înghite pe toate... Dacă n-ar mai fi mișcare, n-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
seara, madam Gavrilescu, spuse Rada, fără să iasă la lumină. Și adăugă, pentru a ocoli o altă întebare : Ce mai faceți ? — Nici nu mai știi, spuse madam Gavrilescu, venindu-și în fire, în ziua de azi... Sare pe tine-n amiaza mare, darmite noaptea. Ce să fac, uite, am fost la niște neamuri, la țară. Mai vin ei, mai stau pe la tine când au nevoie la doctor, mai mergi tu când ai nevoie de gogonele și castraveți pentru murături, știi cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
murmură Maestrul, punând păpușa deoparte. Ia să vedem acum ! Camera avea ferestre mari și geamuri strălucind de curățenie. La fel tavanul, cu un luminator, tot din sticlă transparentă. Tili făcea asta cam o oră pe zi, când soarele era la amiază. Atunci lumina, venind din toate părțile deodată, nu dădea obiectelor nicio posibilitate să lase umbră. Altminteri nu pot lucra, spusese Tili de la început. Umbrele ascund rădăcinile lucrurilor. Iar lumina electrică le sleiește. Amiaza este ora numelor. Dacă vreți doar porecle
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oră pe zi, când soarele era la amiază. Atunci lumina, venind din toate părțile deodată, nu dădea obiectelor nicio posibilitate să lase umbră. Altminteri nu pot lucra, spusese Tili de la început. Umbrele ascund rădăcinile lucrurilor. Iar lumina electrică le sleiește. Amiaza este ora numelor. Dacă vreți doar porecle, n-aveți decât. — Care e diferența ? întrebase Maestrul păpușilor, mirat de aceste condiții pe cât de categorice, pe atât de ciudate. Eu credeam că e mai hazliu să dai păpușilor porecle. — Voi vreți să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dreptul să strângi în ghiozdan. După terminarea lor, cel care pierdea rămânea izolat pe insula lui de frunze, privind la ceilalți cum săreau mai departe. Nu mai jucaseră de mulți ani Jocul celor o sută de frunze. Era trecut de amiază, dar mai aveau timp. Se întâlniră în fața Gării, acum era o clădire nouă și destul de nefolositoare, socotind trenurile care, între timp, se împuținaseră. Clădirea veche nu fusese demolată, rămăsese ca o anexă a celei noi, care, astfel, privită de departe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stat niciodată la curte. M-am născut la bloc. Tili o întoarse spre el și îi depărtă o șuviță de pe frunte. — Uitasem. Lumile în care am copilărit nu arată deloc la fel. Iar tu parcă nu mai arăți ca la amiază. M-am pieptănat altfel. Când merg la școală, îmi strâng părul. — Până și buzele îți sunt mai cărnoase. Și nările. Iar ochii nu-i mai ai rotunzi și mirați, ci alungiți și languroși. Poate te schimbi, în funcție de momentul zilei ori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întrebă. — Dar ce treabă ai cu el ? se interesă clopotarul, care acum auzea din prima. — Vreau să mă spovedesc... — Ai nimerit bine, spuse omul, trăgându-și palma înapoi. Dimineața e nemilos, te pune la canoane de nu te vezi... Spre amiază e mai iertător. Îi arătă în fundul curții o baracă, un fel de loc de prăznuire. — Să mă chemi ! strigă omul după el. Să bat clopotul ăl’ mare când simți că ăștia pun laba pe tine și nu mai ai scăpare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Mai e Bulevardul Gării, de unde încep castanii. Ar trebui să-i pui și pe ei la socoteală. O fi destul ? Tili ridică din umeri. — Când se termină, spuse, înseamnă că a fost destul. Lumina era mierie, așa cum se întâmplă în amiezile sfârșitului de septembrie. Nu sufla nicio boare, flăcăruile se țineau drepte la căpătâiul mormântului. Crucea de lemn era înfiptă lângă cealaltă, de marmură. Dar nu se atingeau, de parcă cea nouă se simțea stânjenită, cu lemnul ei crud, încă viu. Poate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
crezi că te caută ? N-ai înțeles ? întrebă Tili, privind prin vitrină la crengile desfrunzite. Avea chef de joacă... Că tot veni vorba, spuse Maestrul, ridicând pe umăr cutia de păpuși. Hai să ne apucăm de treabă. Acum trece de amiază și o să începi să faci mofturi. Camera era, ca de obicei, goală. În mijloc o masă cu două scaune. Se așeză pe scaunul lui, cu mâinile la spate. Apoi închise ochii, încercând să-și închipuie cum lumea se depărtează, reîntorcându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trăia nu se poate mai cu înlesnire. Era director sine cura la o regie comercială de stat, post a cărui titulatură exactă o ascundea cu grijă și care-l obliga la prezența de formă între orele douăsprezece și două, la amiază. Poseda un imobil în plin centru aristocratic, cam dezghiocat, e drept, însă plin de decor, o mică moșie cu conac și cu siguranță avea alte mici venituri, rente, jetoane de prezență în consilii de administrație, toate în perfectă obscuritate. Personalul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
erai vigilent, te trezeai alături de un inamic, iar în cazul cel mai bun, de figuri total inedite. Ioanide își puse în gând să ia parte la banchet numai spre a vedea ce combinații face Gaittany și în ce scop. Pe la amiază, Ioanide vizită pe Saferian. Acesta primise pe numismatul cu pricina și cumpărase un număr de monede de aur. De fapt nu venise colecționarul în persoană, ci fiul său, un tânăr ca de douăzeci și opt de ani, cu fața foarte prelungă, însă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
calmă puțin asupra viitorului imediat, totuși rezerva până la campania viitoare scădea. Ar fi fost necesar să mai ia o lucrare, și nu din cele plăcute lui. "La asta duce intemperanța femeii, incapacitatea ei de ascetism", fu gândul său. Abia la amiază sosi camionul cu macaraua și, surpriză, Hagienuș în carne și oase. Butoiescu căutase la acesta o platformă joasă de piatră, pe care șezuse originar statuia, Hagienuș o găsise în pivniță, deasupra unui butoi de murături, și fiindcă auzise că Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]