39,601 matches
-
foarte frumușel. Primele mele lecțiuni regulate le luai cu mama, dar rezultatul nu prea fu strălucit, și de aceea fu chemat un profesor, pentru autoritate mai mare - Dl. J. Gasser, organist al bisericii ev., căruia îi păstrez cea mai pioasă amintire, îmi dete primele directive în arta pianului. După dânsul urmă Dl. R. Petters, profesor de oboe la Conservatorul din București, însă destul de bun pianist. După câtva timp urmaicu D-șoara Zehender, azi D-na Staub, o elevă alui Stavenhagen. În timpul acesta
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
a Kinderscenen de Schumann. Printre entuziaștii mei admiratori din acest oraș al muzicii era maestrul Victor v. Hendelberg, muzician distins și prieten intim al lui Brahms și marele nostru Gheorghe Dima. De acest oraș ardelenesc mă leagă cele mai frumoase amintiri și pot să spun că-i este al doilea loc natal, tatăl meu nevrând ca să fiu botezată în București, am voiajat la vârsta de 6 săptămâni spre a primi botezul în Ardeal, în Sibiu. Nu departe de acest oraș, familia
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
o curte mare și o grădină cu pomi roditori o înconjurau. În cadrul acesta idilic, blonda și încă frumoasa figură a străbunei mele, evoca parcă timpurile apuse, patriarhale. Cea mai mare bucurie a noastră a copiilor era să-i ascultăm povestea amintirilor ei din timpul revoluției din 1848, când rușii au întins o mână frățească de ajutorare mult oropsitului țăran ardelean. Ne vorbea despre trecerea acestora prin comuna noastră a „muscalilor cu sulițe lungi”, pe urmă ne povestea despre tânărul împărat de
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
Franz Josef, pe care îl văzuse și îl cunoscuse în primul an al domnieisale. Mă reîntorceam totdeauna cu regret în București: îmi părea rău că sunt nevoită să părăsesc codrii bătrâni și râul cristalin de munte, casa bătrânească plină de amintiri, toate acestea erau legate atât de strâns de ființa mea încât greu de tot mă despărțeam de ele. La București mă aștepta munca pentru care aveam o deosebită dragoste. Mă sculam cea dintâi, când încă toată casa dormea și mă
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
Venerabila sa soție, D-na Zoe Sturdza mi-a fost până la urmă o mare și o bună protectoare. Asemenea mareului om de stat Tache Ionescu și soției sale, engleză de origine și muzicantă bună, le voi păstra cea mai pioasă amintire. În copilăria mea am avut norocul de a fi întotdeauna înconjurată și sprijinită în chipul cel mai mărinimos de oameni cu suflet înțelegător, acest lucru ajutând mult la dezvoltarea mea artistică. Cu toate ocupațiile mele cotidiene atât multiple pentru vârsta
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
lui Liszt, compozitorul Renzo Bossi, pe atunci încă foaret tânăr și în ultimul an de studiu la Conservator, și alți critici muzicali, profesori universitari. Bătrâna maestră fusese una dintre prietenele lui Liszt și sala ei de muzică era plină de amintiri de-ale marelui artist. Petrecuse multă vreme la Weimar în apropierea sa intimă, din care făcea parte și marele duce Alexandru. În afară de aceasta,era o foarte cunoscută și mult apreciată scriitoare (printre alte lucrări, completase drama „Demetrius” de Schiller, lucrare
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
persoana în vârstă mai înaintată, care într-adevăr merita toată iubirea tinerelor sale pensionare. Acolo am cântat pe un pian aparținând lui Mendelssohn, pe care familia îl păstra cu mare sfințenie. De altfel casa era împodobită cu obiecte vechi, prețioase amintiri din trecut. În acest timp cunosc pe compozitorul polonez Francisk de Brzezinsky, care fiind în ultimul an de copoziție al Prof. Zöllner, se făcu dintr-o dată cunoscut prin unele lucrări pianistice de mare valoare. De o aleasă cultură, aristocrat polonez
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
copoziție al Prof. Zöllner, se făcu dintr-o dată cunoscut prin unele lucrări pianistice de mare valoare. De o aleasă cultură, aristocrat polonez, un rafinat în artă (în afară de muzică mai profesase și avocatura la Paris), acest artist superior mi-a lăsat amintiri neșterse. O afectuoasă prietenie se legă între omul matur și copila de 15 ani. Și într-o bună zi îmi aduse Variațiunile pe o temă proprie (o minunată compoziție), spre a le lucra. În 15 zile fură gata. Le-am
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
Discursul speculativ e ritualul care se petrece în trena artelor, poetul sau muzicianul avînd un fler al misterului pentru a cărui atingere filosoful nu are înzestrarea cerută. De aceea orice concept e o noțiune moartă care aduce, îmbălsămată și abstractă, amintirea unei intuiții vii. În această competiție menită a surprinde esențele lumii, științele sunt purtătorii sterpi ai mînerelor de lectică, principalul lor defect fiind că, văzînd pretutindeni doar fenomene, reduc superiorul la inferior și fac din cauzalitate criteriul realității. Lor le
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
decît atunci cînd vom atinge nirvana. Pînă atunci, valea plîngerii e singura lume pe care o știm și de care ne despărțim mereu cu durere, fără să bănuim că ne vom întoarce la ea, dar fără a mai păstra vreo amintire din viețile trecute. Moartea este pentru individ ceea ce este somnul pentru specie, o scurtă pauză înainte de refacerea unui nou episod biografic. Cine își deplînge moartea nu poate ieși din condiția unei rațiuni mediocre, căreia îi lipsește puterea intuitivă a geniului
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
culci reprezintă infinitul, adică veșnicia care îți face cu ochiul - altfel spus când te pomeneș ti octogenar, sau optzecist cum îmi place mie să-mi spun prin analogie cu ierarhia cronologică a poeților contemporani, se presupune că ești doldora de amintiri. O avalanșă de amintiri care îți încovoaie spatele ca o desagă prea grea; o tonă de trecut în fața căreia prezentul tremură ca o punte șubredă, spre firul de drum firav care poartă încă numele de viitor. Și prin această aglomerare
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
veșnicia care îți face cu ochiul - altfel spus când te pomeneș ti octogenar, sau optzecist cum îmi place mie să-mi spun prin analogie cu ierarhia cronologică a poeților contemporani, se presupune că ești doldora de amintiri. O avalanșă de amintiri care îți încovoaie spatele ca o desagă prea grea; o tonă de trecut în fața căreia prezentul tremură ca o punte șubredă, spre firul de drum firav care poartă încă numele de viitor. Și prin această aglomerare, prin acest conglomerat de
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
care îți încovoaie spatele ca o desagă prea grea; o tonă de trecut în fața căreia prezentul tremură ca o punte șubredă, spre firul de drum firav care poartă încă numele de viitor. Și prin această aglomerare, prin acest conglomerat de amintiri, cotrobăiește și scotocește memoria, cu aerele ei de doamnă selectivă și familiarizată cu cosmetizările. Sunt dotată cu o memorie defectuoasă, lacunară. De câte ori plecam în străinătate - și am călătorit mult, cu pasiune - mă rodea o îngrijorare, o aprehensiune: cum să fac
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
memorie câte un cuvânt sau o expresie frapantă rostită de cineva, uneori banală, nesemnificativă, în timp ce alte lucruri, cu adevărat memorabile, s-au volatilizat. Capriciile memoriei (care e de gen feminin, nu?). Și așa, mi-a rămas adânc, indelebil întipărită în amintire o călătorie - chiar prima mea călătorie în străinătate, dacă fac abstracție de un voiaj în Franța, unde m-a tras mama, când aveam doar cinci ani - mama care ani de zile m-a târât pretutindeni după ea, legată de un
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
o continuă frustrare, între aluziile mârlănești, regretul care ghiceam că-l roade pe soțul meu și solidaritatea (parțial ipocrită) cu soțiile celorlalți, despre care știam că aveau să-i aștepte, emoționate și drăgăstoase, la aeroport. Acesta e gustul coclit al amintirii primei mele călătorii în străinătate.
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
Beckett, publică la tânăra, dar foarte profesionista editură bucureș- teană Casa de Pariuri Literare un volum de proză scurtă bine alcătuit și, mai ales, remarcabil de bine scris. Poveștile sunt, așa cum le recomandă chiar coperta a patra a cărții, niște „amintiri din Epoca de aur”. Nu sunt întâmplări extraordinare, dimpotrivă. Felii de viață privată, de viață cotidiană a unor oameni, a unor copii, chiar a unei pisici, care se zbat în fiecare zi să supraviețuiască în condițiile dificile pe care vremurile
Nostalgice by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4302_a_5627]
-
vast teren pustiu, poate fi admirată doar în dezolanta ei unicitate. Cînd opera lui Dosoftei a devenit cunoscută în afara bisericii și a început să fie apreciată, spiritul poeziei românești se schimbase radical, iar cultura medievală mai reprezenta doar o vagă amintire. Poezia cultă românească se deschide, prin urmare, cu o scriere lipsită de șansă. Iar acest nefericit început și-a întins umbra asupra întregii poezii medievale de la noi, descoperită tardiv și citită sub regimul curiozității pitorești.
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
alb. Semn de admirabilă imparțialitate. Încă o notă doar, în finalul acestei cronici. Există, în ultimul volum al lui Leonid Dimov, un poem intitulat Mesajul și dedicat lui Mircea Ivănescu (alături de care, cum știm, acesta a publicat și o carte, Amintiri). Comentându-l în prefață, Ion Bogdan Lefter îi recunoaște caracterul abscons. L-am întors, curios, pe toate părțile și m-am văzut nevoit să subscriu. Mostra e pentru eventualii cititori ai României literare pasionați de detectivism: „«Dacă ai pricepere, spune
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
o formă de exprimare a sentimentelor: de la certă atracție fizică, la ceea ce francezii numesc „amitié amoureuse” și la camaraderie cvasimilitară ori tandrețe fraternă. Corto Maltese nu are niciuna din trăsăturile Don Juanului. Din contră. El poartă prin lume, cu discreție, amintirea melancolică a unei iubiri pierdute - sau imposibile. Hugo Pratt ne atrăsese atenția că nu-i vom vedea chipul niciodată - ceea ce ne îndreptățește să speculăm că niciuna din protagonistele ce compun galeria invocată nu e marea lui iubire. În schimb, am
Iubitele lui Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4317_a_5642]
-
el, potrivit " Am urmărit-o pe mama sa, celebra actriță Iarina Demian, în nenumarate spectacole, atât în roluri sclipitoare în fața scenei, cât și în calitate de regizor de seamă. De tatăl sau, renumitul jurnalist Ioan Chirilă, un simbol al domeniului, mă leagă amintiri speciale, cunoscându-l în cadrul emisiunii «Ceaiul de la ora 5», la debutul meu, unde am fost invitat chiar de dânsul. Am toată stima pentru această familie de profesioniști din care face parte și Tudor și cred că, prin toată munca depusă
Fuego, luat peste picior de Chirilă. Reacția artistului e incredibilă () [Corola-journal/Journalistic/43266_a_44591]
-
acum”, sfidând vizibilul. Care este raportul optim între conștiința umană și orizontul artei, al literaturii? Această idee e dictată de bunul simț: ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află. Pe de o parte, avem amintiri, planuri de viitor, vrem să auzim știri sau zvonuri despre lucruri care se petrec departe sau s-au petrecut demult. Avem nevoie să ieșim din lanțurile actualității. Pe de altă parte, observînd doar ce se petrece aici, acum, în jurul nostru
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
Grete Tartler Ștefan Zweig. Lumea de ieri. Amintirile unui european. Traducere din germană de Ion Nastasia, Editura Humanitas, 2012. Extraordinara carte autobiografică, pe care Stefan Zweig a trimis-o editorului cu o zi înainte de a se sinucide, în 1942, poate fi recitită în traducerea regretatului Ion Nastasia. O
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
am așteptat niciodată”. Punându-l la index, Hitler avea să distrugă tiraje de milioane. Cuprindea și colaborarea cu Strauss, idolul vienezilor - căruia nici măcar Hitler nu-și permisese să-i oprească Femeia tăcută, căreia Zweig îi scrisese libretul. În ciuda aurei apocaliptice, amintirile lui Zweig nu transmit neîncredere. Dimpotrivă, simți curajul de a te bucura că umbra celor două războaie mondiale na reușit niciodată să șteargă de tot luminile Operei, teatrelor, librăriilor, ale universitas vitae. Chiar dacă au mai trebuit să trecă cincizeci de
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
cărții. Dar nu numai ele. Lume de tot soiul, personaje neimportante se salvau prin câte-o vorbă de spirit memorabilă în absolut. Moldovenii se comportau, zglobiu, muntenește. Ar fi fost de așteptat ca povestea să continue în același registru în Amintirile din copilărie ce au urmat. (În paranteză, o observație despre titlu, care, în prima ediție, din 1925, era exact acesta, identic cu cel al capodoperei lui Creangă. Între timp, probabil, tocmai sub presiunea crescândă a unei asemenea zdrobitoare coincidențe, Editura
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
Humanitas a preferat să disloce sintagma printr-un chiasm. De aceea nu trebuie să contrarieze prezența, în articolul meu, a ambelor variante. Am recurs la acest compromis din motive de precizie istorico-literară, dar și, uneori, din pricini stilistice. Din copilărie. Amintiri și Amintiri din copilărie sunt una și aceeași carte. Aici, însă, Rosetti se dovedește mai degrabă pios decât clevetitor. E, cel mai probabil, o pioșenie rezultată din neștiință. Despre proprii părinți avem mai puține detalii decât despre cutare erou de
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]