1,733,188 matches
-
semnificare. Ceea ce, la drept vorbind, nici nu este chiar atât de spectaculos pe cât mă voi strădui eu să demonstrez în continuare - ține în fond de specificul criticii literare; cu asta s-a ocupat ea dintotdeauna - dar, după letargia ultimilor doisprezece ani, e important să redescoperim dramatismul (și expresivitatea, frumusețea) operațiilor exegetice. O necesară gimnastică a minții. În ceea ce mă privește, sunt interesată de hibrizii metodologici între pragmatică și hermeneutică și pe această ambiguitate încerc să îmi construiesc conceptele critice. Pentru perioada
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
două să nu se excludă reciproc. Acest unghi chiar există și mulți se laudă că îl cunosc: este semiotica. Am să pornesc de la una din definițiile ei fondatoare, formulate la sfârșitul secolului XIX și care și după o sută de ani e considerată încă destul de nebuloasă. E vorba de interpretantul final, proiectat de Charles S. Peirce să se refere "la maniera în care semnul tinde să se reprezinte pe sine ca fiind în relație cu obiectul său". Eco traduce finalitatea interpretantului
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
iremediabil finalitatea estetică și nu pot fi luate în serios nici ca început de structurare a conștiinței politice. Cel mult, puteau provoca niște defulări de moment, la fel de sărace în conținut ca și folclorul de bancuri (ne amintim ce înfloritor, în anii de comunism), care, pentru putere, rămâneau de fapt inofensive, nu aveau cum să zguduie sistemul din temelii. Dar nu toată lumea citește la fel. Problema subversivității literaturii de dinainte de 1989, a literaturii în genere, trebuie despărțită de goana după șopârle și
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
șansa, la fiecare pas, de a alege între mai multe variante de răspuns, prin selecții contextuale într-un "spațiu C", spațiul potențial infinit al codurilor. Să dau și un exemplu de "șopârlă". Un nuvelist optzecist de la Timișoara se plângea mai anul trecut prin reviste că nu i s-a dat voie să comită și el una, pe motiv că, la proză, monopolul subversității l-ar fi deținut Augustin Buzura. Cu alte cuvinte, Buzura e de vină că nuvelistul nostru nu se
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
că face "gazetărie de cenaclu", i se rețin textele de la publicare, iar după ultimul documentar, evocând un episod de muncă patriotică început cu cel mai sincer elan și sfârșit într-o coridă absurdă, este "demascat" politic și arestat. După câțiva ani, când Tudor se întoarce din detenție, articolul circulă ca nuvelă, iar "reflectarea otova", care îl costase libertatea, e văzută ca "reflectare tragică", după criteriul estetic repus între timp în funcțiune. O schimbare așadar de predicat, ca în Rățușca cea urâtă
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
vocabular altfel croit decât cel de dinainte. Și va trebui să îl reconstituim noi înșine (cu inovațiile de rigoare bineînțeles), pentru că iarăși l-am pierdut... Conflictul tânărului jurnalist cu activiștii era imposibil de arbitrat pe lista de cuvinte critice a anilor cincizeci, unde lucruri opuse erau numite printr-un singur termen. Ce i se cerea prin ședințe, "căutarea faptului semnificativ, real, exact" era tocmai ce încerca și el să facă, numai că fiecare înțelegea în felul lui căutarea cu pricina: activiștii
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
domnia sa: "Angajații noștri sînt în continuare în grevă"" (vlg.sisnet.ro); "Domnia lui a dat o mare șansă țării sale, maghiarilor în general" (Cotidianul 226, 2001, 1); "Domnia ei de multe ori a făcut drumul scurt pe jos" (Timisiensis, 2, anul VII, 2000). Altminteri, echilibrul sistemului pare să se refacă: nu întîmplător, forma de departe cea mai frecventă, domnia sa, înlocuiește pronumele ieșit din uz dumneasa. Cum dumnealui și dumneaei persistă (chiar dacă marcate ironic), domnia lui și domnia ei sînt mai rare
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
semantică și gramaticală a secvențelor respective e ambiguă (multe dintre atestări nu reprezintă pronume de politețe, ci simple folosiri ale substantivului domnie cu un deteminant genitival sau posesiv: "domnia lui Carol", "domnia ei plină de teroare", "domnia sa a durat între anii..."). Diferențele statistice nu sînt totuși lipsite de semnificație: domnia ei apare doar de 6 ori, domnia lui de 577 de ori (dar în majoritatea cazurilor nu e vorba de pronume de politețe), domnia sa are 5.440 de atestări (o verificare
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
Nicolae Manolescu Nu cu mult timp în urmă, consacram lui Șt. Aug. Doinaș editorialul României literare. Împlinea 80 de ani. Îl numeam Poetul. Nu bănuiam atunci că voi reveni și, încă, în împrejurări foarte triste: Poetul a murit. Pe neașteptate, după o operație grea, dar reușită, a făcut un infarct miocardic și totul s-a sfîrșit. A doua zi, Irinel
A murit Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15144_a_16469]
-
mă refugiez în istorie literară. Șt. Aug. Doinaș aparține de mult istoriei literaturii române. De aici înainte, exclusiv. Poate fi, așadar, privit prin această prismă, cu seninătate și liniște. Moartea ne dă tuturor acest drept. A debutat, ca poet, în anii războiului, dar nu și-a putut vedea primele poezii strînse în volum. Intitulat splendid Alfabet poetic, volumul lui de debut a primit în 1947 premiul Cenaclului "E. Lovinescu", lăsat de marele critic, după moarte, în răspunderea lui Șerban Cioculescu, Vladimir
A murit Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15144_a_16469]
-
i-a luat locul pamfletul liric. Dintr-un tînăr echilibrat, Doinaș s-a transformat într-un bătrîn furios. Și care privea înapoi cu mînie. Dacă mă gîndesc bine, poezia lui a stat, conștient, mai ales după epoca superbelor balade din anii '40, sub autoritatea lui Blaga. Spiritualismul, abstracția, rigoarea, detașarea de contingent au fost blagiene. Evoluție neașteptată, poezia lui Doinaș s-a îndepărtat treptat de aceea a poetului Marii treceri și s-a apropiat de aceea a lui Tudor Arghezi. A
A murit Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15144_a_16469]
-
Arghezi. A căpătat o consistență verbală pe care n-a avut-o de la început. A părut din ce în ce mai petulantă, mai consistentă lexical, mai animată de spirit proteic. Și mai energică moralmente. Din nefericire, nu știm ce s-ar fi întîmplat în anii ce vin. În plină putere, Doinaș scria la optzeci de ani mai mult decît oricînd înainte. Unele semne de reclasicizare nu lipsesc. Speciile fixe îl atrăgeau din ce în ce mai vizibil. Nimeni nu știe dacă și cînd s-ar fi închis bucla. Doinaș
A murit Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15144_a_16469]
-
-o de la început. A părut din ce în ce mai petulantă, mai consistentă lexical, mai animată de spirit proteic. Și mai energică moralmente. Din nefericire, nu știm ce s-ar fi întîmplat în anii ce vin. În plină putere, Doinaș scria la optzeci de ani mai mult decît oricînd înainte. Unele semne de reclasicizare nu lipsesc. Speciile fixe îl atrăgeau din ce în ce mai vizibil. Nimeni nu știe dacă și cînd s-ar fi închis bucla. Doinaș a luat cu sine în mormînt acest secret. Dumnezeu să-l
A murit Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15144_a_16469]
-
a scris până atunci. Condiția absolută fiind susținerea documentară. Găsesc în cea de a doua observație intuiția (altminteri nici nu aș ști cum îi spune) a lui G. Călinescu din 1947 a scrierii eseului Mihai Eminescu, poet național, la 114 ani de la naștere și 75 de la moarte, adică în 1964. Datele au fost semnalate de G. Călinescu în Contemporanul din 17 ianuarie într-o Cronică a optimistului intitulată Luceafărul. Este anul marelui succes de conferențiar al lui G. Călinescu și cel
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
1947 a scrierii eseului Mihai Eminescu, poet național, la 114 ani de la naștere și 75 de la moarte, adică în 1964. Datele au fost semnalate de G. Călinescu în Contemporanul din 17 ianuarie într-o Cronică a optimistului intitulată Luceafărul. Este anul marelui succes de conferențiar al lui G. Călinescu și cel de pe urmă al ieșirii sale în public. Insist asupra acestui dublu detaliu, de datare și de conținut, considerându-l ca atare în accepția dimensională ce ține de modul lui G.
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
ediția din 1964, dar și tributul ideologiei, imprimat "imperativ și impudic", după aprecierea rezultată din studierea severă a imixtiunii cenzurii în textul călinescian,2) de Șt. Cazimir. Ediția din 1998, a Editurii Teșu, specifică: "Pentru prima oară după 60 de ani, această operă fundamentală a culturii românești apare așa cum a gândit-o autorul, adică neciopârțită de cenzura comunistă." După cum am mai arătat, ediția din 2002 reproduce pe cea din 1938. În Addenda I sunt specificate modificările lui G. Călinescu motivate științific
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
renunțarea la ipocrizie, la expresia comodă a dramelor adulterine și a tragediilor individuale, de dragul adevărului trăit de masele muncitoare, în efortul lor de modernizare. Sabotarea calității șamotei (dovedită sau presupusă) se termina cu un proces la capătul căruia se aflau ani lungi de pușcărie. E un adevăr pierdut, chiar dacă prost scris, în scena citită în cheie comică de studenți. Discuția despre șamotă era un efect pervers al modernizării, așa cum discuția despre nimic, asezonată cu vorbe buruienoase, este un efect colateral al
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
încercarea de a răspunde la această întrebare, ei își ies atât de spectaculos din piele. Regizori caută autori s-a încheiat un simpatic concurs de dramaturgie, simpatic pentru că e lipsit de morgă și de prezumția competenței indiscutabile. Lansat la începutul anului, s-au primit pe adresa lui peste o sută de texte: inițiativa celor cinci studenți regizori de la UATC - provocarea adresată celor interesați de a scrie teatru - se situează în spațiul larg dintre nevoia de real și dragostea pentru caii verzi
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
Scrie despre ce vrei, cum vrei, unde vrei, dar până la 15 mai să fie gata, căci începem să le citim și, dacă ne place, te și montăm". Tutuiala face parte din proiect: limita de vârstă concurenților a fost de 26 ani (s-au admis excepțiile). Nu a fost impusă finalizarea piesei: au fost suficiente un sinopsis și câteva scene. O altă secțiune a proiectului privea dramaturgia scrisă în limbi cu mică răspândire: se caută - și după data limită - piese de prin
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
dură a "tăcerii" celor trei. Nu această carte va fi discutată aici. Voi spune doar că ea are meritul de a fi declanșat în România o dezbatere serioasă, o dezbatere care ar fi trebuit să aibă loc cam acum 10 ani. După '89, editorii s-au repezit să exploateze o mare lacună în cultura română și au publicat în tiraje foarte mari Cioran și Eliade. Un lucru de înțeles și chiar binevenit - lectorul român trebuia să cunoască aceste fenomene culturale. Problema
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
text scris într-o vădită stare de tulburare, la moartea mai tînărului prieten: "De ce Culianu? Are o poziție politică democratică, anticomunistă și antilegionară șsubliniat în manuscrisț... ș...ț Activități disidente, fie și nu de prim-plan (emisiuni de-a lungul anilor la BBC, articole, uneori foarte tăioase, în Agora lui Dorin Tudoran, în Lumea liberă de la New York... ș...ț Cui prodest? Evident nu Guvernului român (care vrea respectabilitate internațională), dar da Securității ceaușisto-fasciste, care vrea să semene confuzie și spaimă". Matei
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
lui Eliade asupra lui Eminescu. Poetul este văzut în două ipostaze, cea complet deformată și agresivă a "poetului național" și "poetul" pur și simplu. Cu studii precum "Insula lui Euthanasius", Eliade a descris excelent opera "poetului". însă în articole din anii '30 intră în scenă acel Eminescu desfigurat, "poetul nației" etc. Cartea se încheie cu o Addenda în care apar cîteva studii la "Noaptea de Sînziene" sau "La țigănci". Deși ingenioase și pline de interes științific, aceste texte vin într-un
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
noul cercetător al biografiei omului Mircea Eliade. Și cum acesta nu scrie sub impulsul vârstei juvenile sau adolescentine, ori a unor factori conjuncturali de istorie sau geografie, ci atunci când timpul pare să limpezească toate Întrebările vieții - adică la 78 de ani, medicul Francisc Ion Dworschak merită a fi luat În seamă pentru cauza nobilă ce vrea s-o slujească - apărarea lui Mircea Eliade. Pentru indivizii - indiferent de ce nivel cultural afișează - care zâmbesc a râde, vorba cronicarului, cartea semnată de medicul român
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
sunt la fel de condamnabile și repugnante, mai ales că sunt făcute de personagii fără nici o pregătire În acest teren. Speculațiile lor sunt simpliste, primitive și chiar extravagante și inadmisibile”. Venerabilul medic Francisc Ion Dworschak și-a Început Înaintarea de șah În anul 2000, adunând și edificând opinii, texte, documente, citind cu interes crescut pe Internet tot felul de limbaje existente privindu-l pe Mircea Eliade, pentru a se dumiri Întâi el, ca după aceea să-și poată asuma o judecată dreaptă. Unul
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
trecându-l În categoria conceptelor. Mulți cercetători au exclus (cu argumente) din biografia lui Mircea Eliade antisemitismul, chipurile, susținut de savant. Reținem, din aceeași sursă, numele lui Seymour Cain și al lui Mac Linscott Ricketts, care i-au fost apropiați ani buni la Chicago. Ba, chiar nume sonore din lumea evreilor au depoziții favorabile pentru savant: Mircea Mărculescu, Ionel Jianu, Eugenia Soru, Adelina Derevici, Miron Grindea, Camil Baltazar. Traducătorul În spaniolă al unor opere semnate de Mircea Eliade și Camil Petrescu
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]