4,162 matches
-
Tehnocrație și conducere socială, Editura Academiei, București. Zamfir, C., Popescu, I.-A., Ștefănescu, Ș., Teodorescu, A., Vlăsceanu, L., Zamfir, E. (1984), Indicatori și surse de variație a calității vieții, Editura Academiei, București. Zamfir, E. (1975), Modelul sistemic în sociologie și antropologie culturală, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Zander, A. (1961), „Resistence to change. Its analysis and prevention”, în W.G. Bennis, K.D. Benne, R. Chin (ed.), The Planning of Change, Holt, Rinehart and Winston, New York. *** (1971), Survey of Working Conditions, Survey
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tipuri de discipline științifice legate structural de dimensiunea timp: a) Un grup de discipline cristalizate în jurul conceptului de evoluție - biologia evoluționistă, ca teorie a originii și evoluției speciilor și teorie evoluționistă a societății la care a contribuit filosofia socială, sociologia, antropologia socială și culturală. b) Disciplinele istorice - istoria societăților umane și a diferitelor manifestări ale omului (istoria filosofiei, istoria muzicii, istoria picturii, istoria dreptului). Deși istoria ca preocupare exista încă din Antichitate, în această perioadă ea începe să se dezvolte rapid
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
descriu comportamentul atemporal și general al clasei întregi - fizica descrie comportamentul pietrelor în calitatea lor de corpuri fizice, chimia, mineralogia etc. Un al doilea aspect care susține interesul pentru istorie este însăși necesitatea de material empiric a științelor generalului. Sociologia, antropologia culturală și psihologia, de exemplu, pentru a se dezvolta ca științe teoretice generale, au nevoie de o cantitate enormă de date despre comportamentul uman individual și colectiv. Analiza prezentului oferă o parte însemnată a acestui material faptic. Explorarea trecutului însă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cumulare de istorii individuale. Evoluția societății încearcă să desprindă formele (sau etapele, stadiile) generale prin care toate comunitățile umane au trecut sau vor trece. Este perspectiva diferitelor filosofii ale istoriei, ca, de exemplu, cea a lui August Comte, aevoluționismului din antropologia culturală de la sfârșitul secolului trecut, sau a neoevoluționismului din antropologia culturală actuală sau, în fine, a teoriei marxiste asupra societății. Similar, aceeași diferență se poate face și în biologie, între ceea ce s-ar putea numi istoria diferitelor specii biologice și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sau etapele, stadiile) generale prin care toate comunitățile umane au trecut sau vor trece. Este perspectiva diferitelor filosofii ale istoriei, ca, de exemplu, cea a lui August Comte, aevoluționismului din antropologia culturală de la sfârșitul secolului trecut, sau a neoevoluționismului din antropologia culturală actuală sau, în fine, a teoriei marxiste asupra societății. Similar, aceeași diferență se poate face și în biologie, între ceea ce s-ar putea numi istoria diferitelor specii biologice și teoria evoluției biologice. Încercând să formuleze stadiile comune dinamicii în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mentală a argumentelor pro și contra, a avantajelor și a dezavantajelor pe care însuși actorul istoric probabil le-a considerat în momentul opțiunii sale. Disputa dintre cele două tipuri de metode de analiză apare, într-o altă terminologie, și în antropologia culturală actuală. Aici există o situație oarecum similară cu cea din istorie. Dacă istoria are de-a face în mod special cu fenomene sociale ale altor comunități din trecut, antropologia culturală are ca preocupare fenomene sociale ale altor activități în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
metode de analiză apare, într-o altă terminologie, și în antropologia culturală actuală. Aici există o situație oarecum similară cu cea din istorie. Dacă istoria are de-a face în mod special cu fenomene sociale ale altor comunități din trecut, antropologia culturală are ca preocupare fenomene sociale ale altor activități în spațiu. Aceeași problemă se pune însă și aici: cum determinăm semnificația fenomenelor umane care sunt relativ diferite de cele cu care suntem obișnuiți? Sunt posibile două abordări, numite frecvent etică
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
diferite de cele cu care suntem obișnuiți? Sunt posibile două abordări, numite frecvent etică și emică. Termenii de etic și emic provin din modelul analizei lingvistice care distinge nivelul „fonetic” de cel „fonemic”. Abordarea emică, specifică unor orientări noi în antropologie, cunoscute sub denumirea de „noua etnografie” sau „etnoștiință” sau „etnosemantică” (Harris, 1968; Pelto, 1970), este reprezentată de teoreticieni ca Pike, Goodenough, Frake, Gladwin și Sturetevant. Cercetarea unei culturi, consideră ei, trebuie să aibă loc „dinăuntru”. În mod esențial,trebuie sesizate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
posibilității mele de a-l înțelege pe Cezar sau pe Napoleon. De regulă, aceste limite nu sunt specificate. Ele se referă mai mult la un fel de reziduu imposibil de explicat, care variază de la caz la caz. b) Variații culturale. Antropologia culturală a scos în evidență că personalitatea este în mod esențial modelată cultural. Și odată cu aceasta, și experiențele noastre subiective. În interiorul aceleiași culturi, comprehensiunea are șanse mult mai ridicate de reușită tocmai datorită matricei culturale comune a experienței subiective. Dificultățile
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu un om de știință. Ideea lui a creat o orientare puternică în epocă. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, tot în Anglia, dar și în SUA, a început să se dezvolte o puternică școală evoluționistă în antropologia culturală: Edward B. Taylor, Lewis Morgan, Edward Westermarck, James Frazer. Ocupându-se de cercetarea societăților arhaice, proiectul evoluționismului din antropologie consta în determinarea stadiilor universale prin care trece orice societate în evoluția sa de la starea de primitivitate la cea de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al XIX-lea, tot în Anglia, dar și în SUA, a început să se dezvolte o puternică școală evoluționistă în antropologia culturală: Edward B. Taylor, Lewis Morgan, Edward Westermarck, James Frazer. Ocupându-se de cercetarea societăților arhaice, proiectul evoluționismului din antropologie consta în determinarea stadiilor universale prin care trece orice societate în evoluția sa de la starea de primitivitate la cea de civilizație. Teza lor fundamentală era existența unei ordini clare în evoluția societăților. De exemplu, schema celor trei stadii a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
De exemplu, schema celor trei stadii a lui Morgan, preluată de către Engles: sălbătăcie, barbarie, civilizație. Sau ideea succesiunii stricte a tipurilor de familie: de la promiscuitate sexuală, la familia de grupe, la familia monogamă matriarhală la cea monogamă patriarhală. Și în antropologia culturală conceptul de evoluție era asociat cu judecăți de valoare. El implica totodată și progresul. Ideea că întreaga umanitate va progresa spre o civilizație de tipul celei europene, postulat fundamental al evoluționismului acestei perioade, a fost suspectatănu numai de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
conceptul de evoluție era asociat cu judecăți de valoare. El implica totodată și progresul. Ideea că întreaga umanitate va progresa spre o civilizație de tipul celei europene, postulat fundamental al evoluționismului acestei perioade, a fost suspectatănu numai de ceea ce desemnează antropologia culturală prin termenul de „culturo-centrism”, ci, totodată, și de o puternică implicație ideologică. Voi reda pentru exemplificare doar caracterizarea usturătoare a lui Julian Steward (1973) a orientării evoluționiste din această perioadă: „Omul a evoluat de la condiția simplă de sălbatic amoral
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a cărei ultimă realizare este englezul victorian, trăind într-o societate industrială și o democrație politică, crezând în imperiu și aparținând bisericii anglicane”. Acest evoluționism a trecut la începutul secolului nostru, în științele sociale, printr-o criză puternică. Atât în antropologia socială și culturală occidentală, cât și în sociologia nemarxistă, în prima jumătate a secolului XX, conceptul de evoluție, nemaivorbind de cel de progres, a fost complet abandonat. În SUA, antropologia socială și culturală a fost dominată în prima jumătate a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nostru, în științele sociale, printr-o criză puternică. Atât în antropologia socială și culturală occidentală, cât și în sociologia nemarxistă, în prima jumătate a secolului XX, conceptul de evoluție, nemaivorbind de cel de progres, a fost complet abandonat. În SUA, antropologia socială și culturală a fost dominată în prima jumătate a secolului XX de figura lui Boas. Principiul metodologic fundamental al acestei orientări era un inductivism dus până la descriptivismul pur. Tentativele anterioare de generalizare și, în mod special, cele care au
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
generalizare și, în mod special, cele care au produs scheme evoluționiste au fost supuse unei severe critici empirice și respinse pe temeiul unei imense mase de cazuri negative. Primul comandament al științei este cunoașterea cât mai amănunțită a diferitelor societăți. Antropologia și-a rafinat rapid mijloacele de descriere a societăților „așa cum erau ele”. Ipotezele asupra istoriei lor, cât și asupra unor presupuse stadii comune au fost respinse ca pură speculație. Antropologul s-a abținut în mod auster de la orice tentație de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pentru evoluția societății umane reprezintă un exemplu tipic de atitudine speculativă, de netolerat pentru știință, este abandonată. Această deplasare de atitudini are loc atât înantropologia culturală și socială, cât și în sociologie. Un neoevoluționism se constituie. În primul rând, în antropologie: White, Steward, Service, Child. Dar și în sociologie, perspectiva este reluată. Chiar și Talcott Parsons încearcă o deschidere evoluționistă a propriei sale teorii (Parsons, 1966). Specifică acestor orientări este opunerea netă a conceptului de evoluție celui de progres. Doar evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vol. 18, Editura Politică, București. Lenin, V.I. (1969), „Karl Marx”, în Opere, vol. 21, Editura Politică, București. Lévi-Strauss, C. (1968), Tropice triste, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Lévi-Strauss, C. (1970), Gândirea sălbatică, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Lévi-Strauss, C. (1978), Antropologia structurală, Editura Politică, București. Lewin, K. (1947a), „Group decision and social change”, în T.M. Newcomb, E.L. Hartley (ed.), Readings in Social Psychology, Holt, Reinehart and Winston, New York. Lewin, K. (1947b), „Frontiers in group dynamics: Concepts, method, and reality in social
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Tehnocrație și conducere socială, Editura Academiei, București. Zamfir, C., Popescu, I.-A., Ștefănescu, Ș., Teodorescu, A., Vlăsceanu, L., Zamfir, E. (1984), Indicatori și surse de variație a calității vieții, Editura Academiei, București. Zamfir, E. (1975), Modelul sistemic în sociologie și antropologie culturală, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Zander, A. (1961), „Resistence to change. Its analysis and prevention”, în W.G. Bennis, K.D. Benne, R. Chin (ed.), The Planning of Change, Holt, Rinehart and Winston, New York. *** (1971), Survey of Working Conditions, Survey
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
urmare, o istorie alternativă a școlii al cărei contur se creionează În ultimii ani trebuie să fie istoria unui fenomen În contextul culturii interbelice. Cercetarea acestei culturi În spiritul noii istorii culturale trebuie să se desfășoare sub impactul sociologiei și antropologiei, astfel ca analiza să nu se mai concentreze exclusiv pe conținutul ideatic al operelor majore, ci să abordeze și modul de viață din perioada respectivă. Această manieră de cercetare ar implica nu atât detalierea structurilor obiective, cât mai ales descrierea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În cadrul campaniilor monografice sau de acțiune culturală nu a fost individualizată. Această legătură s-a materializat prin instituția căminului cultural, al cărei animator a fost, de regulă, Învățătorul. De asemenea, continuă să fie nelămurită relația cu medicii și cercetătorii de antropologie fizică. Dincolo de investigațiile antropometrice cu caracter științific discutabil, cercetările și intervențiile de medicină socială rămân un teren de explorat. Pomenirea profesorilor Rainer și Banu nu este suficientă pentru a lămuri această legătură. Poate cel mai interesant fenomen rămâne participarea la
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a premiselor sociologice franceze; c) integralismul sociologic, elaborat de P. Andrei, ca sinteză a orientărilor teoretice din sociologia europeană și nord-americană; d) sociologia comparată (N. Petrescu), concepută ca o sinteză originală a aserțiunilor Școlii evoluționiste și ale Școlii istorice din antropologia americană și cea europeană; e) sistemul sociologiei axiologice, construit de E. Speranția pe baza premiselor filosofiei germane și a sociologiei franceze (Durkheim, Tarde). Elaborarea unor teorii sociologice: variantele românești ale pozitivismului și evoluționismului În lucrările lui S. Haret, G.D. Scraba
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ostracizarea oficială a acestei științe, s-au manifestat o serie de izbucniri târzii ale acumulărilor sociologice existente. Ființa o masă de sociologi profesioniști care continuau să practice o sociologie mascată În cadrul altor discipline (economia politică, statistica, igiena socială, etnologia și antropologia) și instituții ca Direcția Centrală de Statistică, Institutul de Igienă, Institutul de Cercetări Economice. Influența vechii Școli monografice se va resimți, În intensități variabile, Întreaga perioadă comunistă, prin reluarea, la Început disimulată, ulterior, după anii 65, deschisă a cercetărilor directe
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Caraion, G. Retegan, V.V. Caramelea, Al. Bărbat, Leon Țopa, Octavian Neamțu, G. Focșa, Vladimir Trebici etc.) au activat mai ales În institute de cercetare: Traian Herseni la Institutul de Psihologie (șeful secției de psihologie industrială), V.V. Caramelea În Institutul de Antropologie, mulți În Institutul de statistică, În Institutul de Folclor și Etnografie, Institutul de Cercetări Economice, Institutul de Igienă și Protecția Muncii, Muzeul Satului, În Comitetul de Stat al Planificării. Sub diferite etichete, altele decât cea de sociologie, au continuat cercetarea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și de metodologie a cercetării sociologice, devenite manuale fundamentale pentru noua generație. Traian Herseni publică lucrări erudite de sinteză a teoriilor occidentale - sociologie generală, psihologie socială, sociologie industrială, sociologie lingvistică. Vasile V. Caramelea a introdus cu o consecvență de admirat antropologia socială și culturală, constituind În jurul său un grup restrâns de cercetători. În perioada 1964-1968 se publică anual În medie 70,2 lucrări, marea majoritate cu profil sociologic, față de 23,6 În perioada anterioară. Crucială pentru relansarea sociologiei a fost reluarea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]