8,321 matches
-
nu-și iubea soțul. Când fantele își luă zborul, cu gâtlejul si cu brațele obosite, ea, ca o nevastă credincioasă ce era, a început din nou să-l înalțe în slăvi pe răposat. La urma urmei, știu atâția care, în ciuda aparențelor, nu sunt nici mai statornici, nici mai sinceri. Am cunoscut un bărbat care și-a dat douăzeci de ani din viață unei zăpăcite, sacrificându-i totul, prieteniile, munca lui, până și o existență decentă, și care a recunoscut într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
desfășoară din plin sau, dimpotrivă, tot acum se dezvăluie și adevărata generozitate. Până la urmă, în acea regretabilă întâmplare, mai mult chiar decât în celelalte aventuri ale mele, fusesem mai sincer decât credeam, spusesem cine sunt și cum pot trăi. În ciuda aparențelor, eram deci mai demn în viața mea particulară, chiar ― și mai cu seamă ― atunci când mă purtam așa cum v-am spus, decât în avântatele mele tirade profesionale despre nevinovăție și dreptate. Cel puțin, văzându-mă cum mă port cu făpturile omenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
a trecut pentru prima oară prin minte că nu eram poate chiar atât de vrednic de admirație. Din clipa aceea, am devenit bănuitor. Fiindcă sângeram puțin, m-am gândit că mă vor înhăța și mă vor înghiți cu totul. În aparență, eram în aceleași raporturi cu contemporanii mei și, totuși pe nesimțite, ceva între noi începea să sune fals. Prietenii mei nu se schimbaseră. Lăudau și acum, când se ivea prilejul, armonia și liniștea pe care le aflau în preajma mea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
în șir numai pentru propria mea plăcere. Nu, destul am vorbit altădată fără să spun nimic. Acum, cuvintele mele pornesc de la o idee, și anume, evident, de la ideea de a face râsetele să înceteze, de a evita judecata, deși, în aparență, nu există scăpare. Marea dificultate de a i te sustrage nu constă oare tocmai în aceea că suntem primii care ne osândim pe noi înșine? Pentru început trebuie deci să extindem condamnarea asupra tuturor, fără discriminare, pentru ca s-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
tăcea nu știa singură. Numai doamna Vcra - odăi cu pelargonii la fereastră și brise-bise cu dantelă cu igliță, model greu - doamna Vera, soacra băcanului - casă corp cu "Coloniale-delicatese-băuturi", peste drum de casa Rim - doamna Vera, necunoscând genealogia vecinilor, judeca după aparențe înșelătoare. - Uite-i iar! . . . Uite-i subt geamul boierilor și subt ochii noștri! . . . Se pupă în stradă! Ptiiu! și, efectiv, doamna Vera, azvîr-lea pe seînduri, nu pe scoarță, dezgustul ei astfel coagulat într-o spută amăruie, care, desigur, îi ușura
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un mare hoinar. Trase concluzia, totuși justă, că se făcuse mare schimbare în domiciliul tuturor cunoscuților lui. Era procesul nou de locațiune ce azvârlea epave, dizloca blocuri, premenea nisipul mărunt al chiriașilor, pornea melcii cu scoica lor în spinare, în aparență la voia unor valuri capricioase, în realitate după legi noi ale aluviunilor. în felul acesta toți intimii lui Lică, mahalagii din trupul orașului, fusese izgoniți spre periferie. Lică se simți stingherit în obiceiurile lui și neocupat. S-ar fi întors
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se repeadă spre stăpână pe care o văzuse pălind și o susținuse până la canapea, unde Elena avusese o scurtă sincopă. Revenindu-si surâsese lui Drăgănescu 261 care, speriat, îi ținea mina și întinsese mina liberă lui Marcian, foarte alarmat, sub aparențe calme: - M-am prostit de tot, declarase Elena. Nu vroise însă să consulte un doctor. Drăgănescu, din inițiativă proprie, cercetase un ilustru practician. - Cauzele! Fără cauze și fără pacientă nu pot opina nimic. - Presupune, doctore, că pacienta însăși nu știe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
intrinsecă a acestui volumaș tot ați rămâne și v-ați impune în câmpul vast al literaturii noastre. Modestia pe care ați manifestat-o denumindu-l „volumaș” m-a îndemnat să stărui corespunzător asupra celor scrise și să constat că, sub aparența modestă privind cantitatea și numărul de pagini însumate, am reținut o seamă de impresii, de sentimente și de idei puse în discuție cu mult mai mult dacă aș fi citit un volum substanțial - scris dezlânat și fără miez în substanța
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
vă împiedică să scrieți și să fiți prezent în viața culturală. Aici vă trimit ,,volumul” de poeme în proză ,,Cale și drum”. Ceea ce m-a incitat mai mult chiar din primul moment, a fost clasificarea cărții trimise drept ,,volumaș”. În aparență poate fi numit așa, dacă ținem cont de numărul impresionant de volume ce ați pus la dispoziția cititorilor, dar în realitate acest pretins volumaș este o operă de sine stătătoare cu o mare densitate de imagini, impresii, idei, sentimente și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de data aceasta părerea, așa cum am mai făcut-o și cu altă ocazie. Și de această dată am savurat pagini antologice de poezie în proză cu prea frumoase descrieri de natură, mărturie obiectivă a celor afirmate. ,,Cale și drum” - în aparență ,,volumaș” e opera unui îndelung gânditor și, mai presus de toate, un maestru în mânuirea unor termeni și expresii ce presupun har al scrisului și o enormă cantitate de muncă pe parcursul întregului timp de când scrieți. Unele componente ale prezentului volum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mai tare, sau care au supt „sângele poporului” în chip de binefacere...Cohorta de arme contra prostiei fudule sau naturale se desfășoară în trăgători și găurește cu precizie perdeaua de fum guvernamentală confundată cu realitatea de către naivitatea neîmpliniților seduși de aparențe tip „fata Morgana. Nimic nu-i scapă autorului din tot ce-i omenesc și neomenesc mai cu seamă. Trâmbițaș al veștilor proaste, de care țara nu duce lipsă, înălțări de panaghii și parastase la criză, în aparență cârcotaș (dar pe
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
neîmpliniților seduși de aparențe tip „fata Morgana. Nimic nu-i scapă autorului din tot ce-i omenesc și neomenesc mai cu seamă. Trâmbițaș al veștilor proaste, de care țara nu duce lipsă, înălțări de panaghii și parastase la criză, în aparență cârcotaș (dar pe bune), Ion Mititelu, ostașul cel bun, șterge cu buretele cuvântului - detergent, păienjenișul întins peste credulitatea publică, de părțile administrative și politice interesate. Nu știu în ce măsură reușește dar esențiale sunt dârzenia și talentul său pus în slujba unei
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
nețărmuit Când povestea se termină, puse întrebare după întrebare. Fiecare răspuns părea mai degrabă să nască noi întrebări. Meewan spuse în cele din urmă, pe un ton plângăreț: - Excelența voastră, n-am nici o îndoială că oamenii noștri au dat o aparență cât se poate de bună capturii pentru a apărea mai buni în propriii lor ochi. Ei revendică dreptul de a-l fi capturat în timp ce intra în clădire, înainte de a putea face ceva sau să atingă ceva. Dar nu sunt decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
cărțile mele. Totuși, sunt câ teva despre care, din diferite motive, n-am putut scrie, căci doar teoretic „totul e de vânzare“ când ești scriitor. În realitate, mii de scrupule și rețineri te fac să omiți câte-un fapt în aparență neînsemnat, dar care (și dovada sunt tocmai scrupulele tale) poate fi un tunel către straturile vulnerabile ale sinelui tău. Noi nu suntem interfața socială pe care o numim „persoana noastră“: cineva dindărătul ei, o ființă in comparabil mai vastă, ne
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Dogaru e-acum un om în puterea vârstei. Însurat de-a doua oară, tată a doi copii, rămași din prima căsnicie (doi băieți) și două fete, dăruite de Norica, nevasta lui de-acuma. Povestea vieții sale e simplă, obișniută. În aparență, numai. A rămas văduv la douăzeci și nouă de ani, după șase ani de conviețuire cu Săndica, cea pe care o iubea nebunește din copilărie, ori mai demult, dintotdeauna, cine mai știe? Precis, n-ar putea-o spune nici acuma
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
profesor. La urma-urmei, el n-ar fi nici primul, nici ultimul om persecutat în țara asta. S-o ia dracu de viață! Și de mutare la centru, care nu mai vine o dată!... ...Viața își urmează, inevitabil, cărările ei. Necunoscute, în aparență nebătute, deși, în cele din urmă, în marea lor majoritate, banale, anodine chiar. Fiecare crede că tot ceea ce el trăiește este nou și original. Însă, de fapt, oricum le-ai lua, aceste poveți au o poveste comună. Ea e făurită
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și suspectează de misticism - pe urmă, după câte știu eu, ai și puțină experiență în presă - ai colaborat, cândva, în studenție, cu câteva reviste, parcă și ziare, nu? - deci, nu văd nici un impediment... Ba da, ar fi unul, mic în aparență, dar destul de important, poate cel mai important: cum stai cu dosarul? Ai ceva “pietre” pe acolo? (A treia pauză). Bănuiesc că nu. P: Nu țin neapărat să intru în presă. Mă simt bine acolo unde mă aflu, sunt mulțumit, chiar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să execut misiuni delicate și în favoarea altor țări, aliate. Realitatea vie a faptelor devenea acum o problemă de tehnică, de talent, de intuiție și mai ales de curaj. Orice eroare putea deveni fatală. Nu mai aveam voie să cred, în aparențe, în supoziții. De ce oare? De ce? Părăsisem poligonul acela de tragere cu inima strânsă, dar mă pregăteam din nou să zbor către pânza de păianjen pe care realitatea mi-o țesea. În noaptea următoare, am retrăit în amintire toate senzațiile mele
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
lui Spiderman. I-o dăduse Karsh, susținând că semăna leit cu ea. Karin i-o dăduse mai departe lui Daniel - o șicană prostească - în loc s-o topească până să rămână doar dioxinele din ea, așa cum ar fi trebuit. După toate aparențele, nu-i oferise niciodată nimic de valoare. Dar el păstrase tot. Avea chiar și necrologul mamei ei din The Hub, decupat la multă vreme după ce ar fi trebuit să pună toată cutia pe foc. Zelul lui era la fel de înspăimântător ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aduce aminte de cineva? Și atunci își dădu seama. — Da. Aura că fugise de viață. Cu un pas în afară și deasupra ei. Același fals aer angelic ca la autorul acestor trei cărți. Și totuși, frenezia aceea intimă, chiar sub aparența reprezentației ei fără cusur. — Da. Se pare că sunt legat de ea. Îmi aduce aminte de mine. Ar fi fost totuna dacă ar fi pălmuit-o. — Nu înțeleg. Noi doi. Își apăsă orbitele cu palma până când pleoapele împroșcară cu roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
formă pentru toate formele posibile, cu un infinit de forme rămase - toate dimensiunile izvorând din lucrul ăsta în care plutește universul. Dar niciodată cald sau rece, solid sau moale, stânga sau dreapta, sus sau jos, ci doar imaginea, depozitul. Doar aparența asemănării, șlefuită de cascade chimice, distrugând mereu starea responsabilă cu depozitarea. Semafoare noaptea, cârpind însăși terasa de pe care semnalizau. După cum scrisese el la un moment dat: Neasistat, imposibil, aproape omnipotent și infinit de fragil... N-avea nici o șansă să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care a încercat la un moment dat s-o administreze tatăl lui. Locul unde a trăit de la opt la aproape paisprezece ani. Locul despre care sora lui vorbea mereu de parcă ar fi fost un fel de paradis pierdut. După toate aparențele, înlocuitoarea ei a fost instruită în materie. Țopăie ca o fetiță imediat ce-i iese invitația pe gură. Parc-ar fi invitat-o la balul de absolvire sau de-astea. Pleacă împreună, în micuța ei mașină japoneză. E ciudat de cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
plăcut de femei, Fred este prezentat de scriitor ca un bărbat cu un farmec deosebit: Portretul fizic este conturat abia în epilogul al doilea, prin necrolog, cu prilejul morții impresionante a tânărului pilot, când nu mai rămăsese nimic din: Sub aparența unui tânăr superficial, pe care "banda" îl considera valoros pentru că era plin de bani, boem, snob și prost, Fred este un om de mare delicatețe și profunzime intelectuală, așa după cum îl descoperim în notele de subsol ale autorului, pentru Emilia
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
rămân simple ipoteze neliniștitoare și profunde, dar misterul lui Ladima rămâne nedezlegat. Se accentuează chiar și misterul celui care-și pune întrebările, pentru că nu poate să nu uimească distanța enormă pe care o parcurge Fred de la imaginea tânărului monden, în aparență superficial și fără probleme la nivelul cunoașterii, la imaginea finală a bărbatului grav, gânditor, mișcat de sensurile mai adânci ale existenței: Își mărturisește bucuria fără margini care-l cuprinde când scrie: După luni de ezitare, jurnalul lui Fred este trimis
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
ochii mici injectați, plini de secreție și de crimă, cu spinarea cocîrjată, de maimuță, cu genunchii de maimuță strîmbi și chirciți, cu chipul de maimuță ironic Îndreptat În sus, Încremenit Într-o atitudine de maimuță uluită - totul foarte nostim În aparență -, iar Leo chicotește și fluturii de noapte zîmbesc. Și iată ce urmează: Grogan (tot cocîrjat): Doamne!... Dumnezeule!... Măiculița mea!... Pe ce-o fi stînd tipul ăla? (Leo și fluturii de noapte chicotesc plini de Încîntare și aprobare, și Încurajat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]