11,066 matches
-
în când, soarele mai trăgea cu ochiul printre nori, dar pentru scurt timp, pentru că aceștia erau într-un continuu război cu el, erau mulți și denși, câștigând mai întotdeauna. Se sfârșea noiembrie, natura își pierduse din strălucire, copacii golași se aplecau până la pământ, sub greutatea stropilor de ploaie , zgomotoși, care cădeau parcă dintr-un rezervor nesfârșit. Mărgeluțele de rouă dispăruseră și ele, luându-le locul stratul gros de brumă, care străluceau sub razele tot mai rare, ale soarelui. Vremea mohorâtă pusese
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
în când, soarele mai trăgea cu ochiul printre nori, dar pentru scurt timp, pentru că aceștia erau într-un continuu război cu el, erau mulți și denși, câștigând mai întotdeauna.Se sfârșea noiembrie, natura își pierduse din strălucire, copacii golași se aplecau până la pământ, sub greutatea stropilor de ploaie , zgomotoși, care cădeau parcă dintr-un rezervor nesfârșit. Mărgeluțele de rouă dispăruseră și ele, luându-le locul stratul gros de brumă, care străluceau sub razele tot mai rare, ale soarelui. Vremea mohorâtă pusese
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
luarea să de cuvânt, Iulian Patca a remarcat că „unitatea cărții stă în diversitateˮ, iar prozele sunt „partea cea mai consistentă și valoroasă a cărțiiˮ, atenționându-l și asupra unor aspecte asupra cărora pe viitor autorul va trebui să se aplece. Lucia Elenă Locusteanu, profesoara din liceu a scriitorului, a apreciat că el „excelează în arta narativa și a înțeles puterea cuvântuluiˮ, iar Cornelia Inovan-Cociș, inspirată, a considerat că „dacă ne împiedicăm de imperfecțiuni, pierdem nuclelele valoroaseˮ ale prozei acestui „optimist
SĂRBĂTOAREA POEZIEI LA CENACLUL „ARTUR SILVESTRIˮ LA LSR, FILIALA CLUJ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379432_a_380761]
-
orizontul cu vâjâit și zel, Aruncă pe dealuri a toamnei velință, Culege frunzele, trofeu le ia cu el, Și sună solemn clopotu-i de biruință. Pomii îmi șoptesc întorși de vânturi Că se lasă pătrunși de sevele reci, Și când se-apleacă înspre pământuri, Văd putrezind frunziș pe poteci. Clopotul toamnei, se sparge si urcă, Și-mbracă natura în doliu corosiv - Nu știu de unde, din care ceruri pică, În loc de rugă caldă, plâns rece, convulsiv. Referință Bibliografică: Poeme de toamna / Elena Negulescu : Confluențe
POEME DE TOAMNA de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379458_a_380787]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ȘANSA ULTIMEI SPERANȚE Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1704 din 31 august 2015 Toate Articolele Autorului E limpede; o, ne-nsemnată Cruce ! E limpede că mâine ai să fii o umbră dureroasă cu brațe aplecate în uitare, cu stâlpul greu înfipt cu răutate într-o stâncă, cu taina frunții bolnavă de sudoare... Dar iată, iată marea disperare a timpului fugar ce-nghite lacomă secunde mituite de-o mână transcendentă... Ascultă-mă, nu vreau să mori
ȘANSA ULTIMEI SPERANȚE de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379509_a_380838]
-
și tu... destul că mie visele-mi sunt pradă închise-n temniță; și ce-ntuneric!... Tu să m-asculți pe mine și să nu vrei să mori chiar dacă -i limpede că mâine ai să fii o umbră dureroasă cu brațe aplecate în uitare, cu stâlpul greu înfipt cu răutate într-o stâncă... Și ea m-a ascultat: s-a-ngrămădit întreagă-n rădăcini și-acolo-n stâncă a-nceput să crească, să crească mută de singurătate, cu brațe drepte și cu fruntea albă
ȘANSA ULTIMEI SPERANȚE de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379509_a_380838]
-
REQUIEM Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2358 din 15 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Acum la ceas de-ngropăciune Când clopotele țării bat, Sub teiul tău, cerniți ne strângem, Căci încă versuri mai răzbat. Și stelele pe cer se-apleacă La braț când treci cu mândra Lună, Tu, blând Luceafăr iar ne-nvață, Cuvântul tău ce n-o s-apună! Pe-ntinsul apelor albastre Albi nuferi încă mai șoptesc, Povestea nopților măiastre, Când stelele se-ndrăgostesc. Ne lași scrisorile aminte Și
REQUIEM de DANIEL DAC în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379505_a_380834]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ZBUCIUM Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului La umbra ta, m-aplec, pădure, Cu osteneala zilelor cu brumă; M-apasă vântul, ploaia mă-ncovoaie, La geamul vieții, ciorile, îmi scurmă. Nu mai sunt copilița alintată, Nici ramu-nmiresmat de Primăvară; Sunt plânsul frunzei, lacrima uitată A unui drum ce duce către seară. Pe fruntea
ZBUCIUM de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379492_a_380821]
-
Mergeam pe-alee-ngândurat Într-o seară la plimbare Și brusc aud un scheunat Nici încet dar nici prea tare. Mă opresc și caut în ceață Privind în juru-mi curios Și zăresc o mogâldeață Ce tremura de frig pe jos. M-am aplecat și l-am privit. Era așa de mititel, Din scheunat am bănuit, Că este vorba de cățel. Îl iau în mână, e-nghețat. Îl bag sub haină la căldură. O vreme încă-a scheunat Și-a tăcut apoi din gură. Ne-
CĂŢELUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379559_a_380888]
-
frecventam în această direcție. Ea publicase pe internet, în reviste (publicații exclusiv literare) și pe bloguri de care spre regretul meu nu știam (spiritul meu conservator și clasicizat e de vină!) poezii într-o formă grafică și atractivă foarte inspirată. Aplecându-mă asupra acestei creații cu atitudinea cititorului hipercalificat, care se sprijină pe o formație filologică solidă („ratasem” eu însumi majoritatea genurilor și speciilor sub zodia admirabilă a „divinului” critic George Călinescu!), am descoperit o poetă de talent autentic, care știe
CONSTANTIN STANA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379575_a_380904]
-
articol I. FORTĂREAȚA VI- DANSUL COCORULUI, de Mihai Condur, publicat în Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017. Locotenentul Arc Silan se dezmetici primul. Andermenul își încrucișă brațele în formă de L, sub piept, și rămase nemișcat cu capul ușor aplecat în jos. -Ce mai aștepți Lup, aproape că strigă locotenentul... La posturi! Lup știa acum și din ce cauză dăduse superiorul său comanda aceea. Amenințarea nu fusese încă înlăturată. -Calculează-mi rapid unde e mașinăria care trimite unda, rosti locotenentul vizibil
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
priceapă sensul mai repede. Lup înțelese că tăcerea comandantului său nu era de bun augur. Citește mai mult Locotenentul Arc Silan se dezmetici primul. Andermenul își încrucișă brațele în formă de L, sub piept, și rămase nemișcat cu capul ușor aplecat în jos.-Ce mai aștepți Lup, aproape că strigă locotenentul... La posturi!Lup știa acum și din ce cauză dăduse superiorul său comanda aceea. Amenințarea nu fusese încă înlăturată.-Calculează-mi rapid unde e mașinăria care trimite unda, rosti locotenentul vizibil
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
românesc... De unde proverbiala răbdare a românilor, printre altele ilustrată și de faimosul vers coșbucian: „Răbdăm poveri, răbdăm nevoi” (la acea vreme țăranii vroiau cu ardoare pământ, fapt evidențiat de miezoasa scenă din romanul Ion, în care Ion al Glanetașului se apleacă și sărută pământul ca pe o ibovnică; astăzi, pământul tot mai înstrăinat al țării vrea țărani). Dar să-l ferească Dumnezeu pe oricine de furia îndelung răbdătorului român, pornit fie să se răfuiască (mai puțin) cu moșierii autohtoni și (mai
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381050_a_382379]
-
să asuprita de arderea unor aspirații unice, acolo a găsit poetul credinței tale cerință firească de a-si dezvălui sentimentele care îl leagă de tine că de o datorie crescută organic în sufletul său. Și dacă vei voi să-ți apleci privirea pe poezia lui și să faci din ea legea destinului sau artistic, va trebui să accepți imperativele spirituale ale ... Citește mai mult POETUL, CREDINȚA ȘI ÎNCREDEREAIIMit,pentru poetul credinței tale, rodnicia inspirației harice este indiscutabil legată de cugetarea poetica
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
să asuprita de arderea unor aspirații unice, acolo a găsit poetul credinței tale cerință firească de a-si dezvălui sentimentele care îl leagă de tine că de o datorie crescută organic în sufletul său. Și dacă vei voi să-ți apleci privirea pe poezia lui și să faci din ea legea destinului sau artistic, va trebui să accepți imperativele spirituale ale ... XIV. POETUL, CREDINȚA ȘI ÎNCREDEREA I, de Mioara Timofte, publicat în Ediția nr. 1873 din 16 februarie 2016. POETUL, CREDINȚA
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
42 de scrisori, corespondență imaginara între două personaje: Mit- personajul feminin și Ermit - cel masculin. O fantastică și - îmi doresc din toată inima - fascinantă poveste de iubire! Cartea este semnată Mioara Timofte și poetul George Irava! Vă mulțumesc că va aplecați asupra lor! Vi le voi oferi și pe celelalte, în condițiile în care vă plac acestea! Lectură plăcută, deocamdată! Vă promit că va deveni și incitantă! Cu aperciere și recunoștință, Mioara Timofte ... Citește mai mult Articolul este o parte dintr-
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
42 de scrisori, corespondență imaginara între două personaje: Mit- personajul feminin și Ermit - cel masculin. O fantastică și - îmi doresc din toată inima - fascinantă poveste de iubire! Cartea este semnată Mioara Timofte și poetul George Irava!Vă mulțumesc că va aplecați asupra lor! Vi le voi oferi și pe celelalte, în condițiile în care vă plac acestea!Lectură plăcută, deocamdată! Vă promit că va deveni și incitantă!Cu aperciere și recunoștință,Mioara Timofte... Abonare la articolele scrise de mioara timofte
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
CONTINUITATE Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017 Toate Articolele Autorului de unde nu voi mai fi eu vei merge tu copile să nu negociezi cu umbra lasă totul să se clatine precum frunza în voie apleacă-te peste amintirea a ceea ce am fost și taci toate lucrurile ar trebui să fie la fel chiar dacă nu mai sunt dar cui îi pasă... (apărut în rev.Qpoem,2017) Referință Bibliografică: continuitate / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CONTINUITATE de TEODOR DUME în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381081_a_382410]
-
Colindelor și dragostea Iubirii lor de Hristos, de Măicuța și de Neamul nostru prea ales și prea des prigonit: „Primește-ți, lume, țărna înapoi,/ Că cerul nu ne-a vrut! Trufaș și rece,/ N-a vrut nici o centime să-și aplece/ Nici creștetul, nici poalele spre noi.// Pornisem dârji să dăm năvală-n el/ Și toată lumea s-o cărăm în stele,/ Dar vitregii, căderi și toate cele/ Pe suflet ni s-au pus ca un cârcel.// Dezamăgiți în primul nostru dor
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Obiectul și subiectul: Dumnezeu și omul (creștinul) adorator al Proniatorului său. În actele sacrificiale persecuțiile sunt ațintite asupra omului, grupului, etniei, de cele mai multe ori sunt politice și indiferent dacă sunt sau nu îndreptățite, în general nu sunt acceptate. Marie-Francoise Baslez, aplecându-se asupra Persecuțiilor din Antichitate le alătură istoriei martiriului, nedisociindu-le, ci înglobându-le. De aceea se întreabă dacă: „un persecutat este el întotdeauna și un un martir? Întrebarea corectă ar fi fost: un persecutat religios (creștin) este întotdeauna și
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
de poartă ce ține prin Tine căldura deplină Prezența de Aur luminișul din Soartă călător pe coclauri răzmerind întru lume am ajuns să mă-ntreb dacă asta mi-e toată viața mea ca un pom răsădit pe genune ce s-apleacă de vânturi și-i smerit ca o piatră Foto tehnica - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b. în data de 10.08.2014 (A.D.) pe pagina personală https://www
POEM HIERATIC XXIII-PIATRĂ SMERITĂ de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381224_a_382553]
-
simțiră asta, motiv pentru care ziua trecu într-o tăcere chinuitoare. Spre seară, se auzi zgomot afară, apoi pașii cuiva care se scutura de zăpadă în fața casei. Dintr-o dată, ușa se dădu de perete și un uriaș își făcu apariția, aplecându-se mult ca să poată pătrunde înăuntru. - Tati, tati! țipară băieții cu bucurie, împingându-se unii pe alții, să-i sară în brațe. - Haidarăți la tata, crailor! râse uriașul, scuturându-și hainele și părul de neaua înghețată. Apoi îi cuprinse pe
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
re)lecturând-o sau (re)zugrăvind-o cu cuprindere, se încăpățâna să nu cunoască prea mult odihna. Asemenea celor dăruiți cu bunăștiință, curățenie sufletească, sanctificați, după o vreme, de noi cei ce-i urmăm. Nu ne rămâne decât să ne aplecăm asupra scrierilor sale, generoasă zestre lăsată spre cumințirea mirenilor mâhniți, nostalgici, îndurerați, suferinzi, îndoiți, desnădăjduiți, revoltați, umiliți, înlăcrimați, rugători, regăsiți, bucuroși, extaziați, îmbunați, toleranți, generoși, încrezători ... Opera lui Bartomeu ... Citește mai mult Timpul zboară și, odată cu el, ne zorim și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381277_a_382606]
-
re)lecturând-o sau (re)zugrăvind-o cu cuprindere, se încăpățâna să nu cunoască prea mult odihna. Asemenea celor dăruiți cu bunăștiință, curățenie sufletească, sanctificați, după o vreme, de noi cei ce-i urmăm. Nu ne rămâne decât să ne aplecăm asupra scrierilor sale, generoasă zestre lăsată spre cumințirea mirenilor mâhniți, nostalgici, îndurerați, suferinzi, îndoiți, desnădăjduiți, revoltați, umiliți, înlăcrimați, rugători, regăsiți, bucuroși, extaziați, îmbunați, toleranți, generoși, încrezători ... Opera lui Bartomeu ... Abonare la articolele scrise de daniela gîfu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381277_a_382606]
-
Autorului Iulie iar Asprele miriști mă zgârie-n gând Și tremură imagini ca pe-o dună Mirajul depărtării când l-adună, Miticul timp în mine deșteptând. Aceeași caldă, toropită lună, Același soare nemilos arzând, Doar umbrele părinților în rând Se-apleacă greu și snopii îi adună. Încă o vară îmi pulsează-n vene; În mine zac imagini de demult, Un film alb-negru derulat alene. Un țârâit de greier când ascult, Se-anină lacrima sărată-n gene, Un ultim semn al marelui
IULIE IAR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381387_a_382716]