24,698 matches
-
simbolice. Pornite ca jertfe personale, aceste uniuni matrimoniale forțate de împrejurări ar fi urmat să garanteze, până la urmă, "prietenia și pacea între vecini, pentru o vreme îndelungată"218. Trauma cuceririi a fost neutralizată afectiv prin transformarea sa în simbioză, procedeu aplicat și altor istorii naționale 219, pentru a nu știrbi destinul triumfal al strămoșilor. Povestirile au fost construite în jurul unor subiecte distincte, clar delimitate cronologic, care își urmau unul altuia într-un ritm sacadat. Impresia de continuitate nu a fost însă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Bucovina declarase că se unește cu regatul, iar la 9 aprilie Basarabia, Republica Moldovenească, înființată conform cu ideile revoluțiunii rusești, votase unirea ei cu regatul român (s.n. C.M.)"290. Remarcăm în acest pasaj atât cronologia unitară, gregoriană, a celor trei date, aplicată post-factum (indiciu al unei rememorări fabricate ulterior, foarte probabil de sorginte livrescă), cât și retrăirea intensă a incredibilei știri că o republică, revoluționară în percepția celor din țară, se unea totuși cu Regatul Românei. Simbolistica unirii acoperea aici întreaga domnie
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
necroza mai întinsă și mai în profunzime a pielei. Gravitatea depinde de suprafața tegumentelor arse și gradul arsurii, de vârstă, de starea generală a organismului, de infecții, de apariția complicațiilor hepato renale, dar în foarte mare măsură de primul tratament aplicat. Primul ajutor constă din îndepărtarea hainelor ce ard ungând toată pielea arsă cu miere de albine. 10.7. CONTUZIILE Se caracterizează prin lezarea țesuturilor sau organelor prin lovire cu păstrarea continuității pielei. Se prezintă sub trei aspecte: a) echimoza sau
XII. Bolile şi fitoterapia. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
de fizica cuantică, modelul cartezian al dihotomiilor tranșante adevăr/fals, parte/întreg, subiect/obiect este serios pus în cauză de perspectiva sistemică, ecologică, mereologică: "De fapt, numitorul comun al crizelor pe care le traversează astăzi umanitatea este persistența viziunii carte-zian-newtoniene aplicate unei realități incomprehensibile în termenii științei clasice" (S. Marcus, 1988: 133). Emergența "noii paradigme", numite de unii cercetători "ecologică", presupune o serie de mutații radicale (Le Moigne, 1977 apud R. Tessier, 1989 283: * de la preceptul cartezian al evidenței la cel
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a absenței consensului, este de remarcat capacitatea semioticii de a prolifera în diverse arii: de la patternul stimul/răspuns în viața plantelor (fitosemiotica), la interacțiunea animalelor sau semiotica operei, circului, mass-media și la diverse grade de generalitate: semiotică teoretică și semiotică aplicată; semiotică descriptivă, experimentală și comparată. Semiotica generală (pură) reprezintă știința universală a semnelor întemeiată pe limbajul uman ca instrument de modelare, în timp ce semioticile regionale (specifice) adaptează teoria semnului la un domeniu strict circumscris. De fapt, semiotica generală ca domeniu al
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în-globante: semiotica imaginii reunește fotografia, afișul, mesajul publicitar, iar semiotica spațiului înglobează semiotica orașului, a străzii, cartierului, locuinței etc., în timp ce semiotica trupului (body language) asociază studiul gestualității, al mimicii, pantomimei, proxemicii etc. Dacă vectorul teoretic conduce spre globalizare, vectorul semioticii aplicate conduce spre atomizare. Prin faptul că fiecare știință implică procese semnice, semiotica devine o metadisciplină avînd celelalte discipline drept obiect de studiu, fie că acestea studiază ele însele procese semnice (medicina, științele sociale), fie că nu (fizica, chimia). Această postură
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
inițiatoare (de la managementul conversației la managementul în economie, politică, mass-media) și cea feminină reactivă și doar în cazuri excepționale proactivă. Studiul interacțiunii (verbale și non verbale) a cunoscut în ultimii ani un adevarat boom atît la nivel teoretic, cît și aplicat (pragmatica interacțiunilor comunicative, comunicarea interculturală, pragmatica contrastivă, pragmatica "cross-culturală" etc.). Obiectul de studiu este reprezentat de "schimbul comunicativ" sau comportamentele comunicative complexe, incluzînd alături de competența lingvistică propriu-zisă, stapînirea paraverbalului (ritm, intonație, debit, volum etc.), a normelor socio-culturale de adresare, conversație
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în ultimul rînd configurația orașelor (apud W.Nöth, 1990:411). Chiar dacă Hall nu a studiat proxemica în cadrul semioticii, tentativa sa de a analiza comportamentul spațial ca un sistem comunicativ autonom, analog limbajului îi situează proiectul de cercetare în cîmpul semioticii aplicate. Bazîndu-se pe relativismul lingvistic al teoriei Whorf-Sapir ("decuparea naturii în funcție de categoriile furnizate de limba comunității în care trăim"), Hall și-a propus să sistematizeze și să discute acele aspecte ale culturii care funcționează după "un cod secret și complex, nescris
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
etc.) și literatură. Avînd drept scop ameliorarea comunicării interculturale (prin cunoașterea grilelor specifice ale propriei culturi și ale culturii/ culturilor cu care se interacționează) și optimizarea activității profesioniștilor spațiului (arhitecți și urbaniști), proxemica în egală mă-sură disciplină fundamentală și aplicată trebuie să răspundă următorului set de probleme: "1.Cîte genuri de distanțe respectă indivizii? (Ar fi foarte util să cunoaștem gama comportamentelor umane de acest tip). 2.Cum se disting aceste distanțe? 3.Care sînt relațiile, activitățile și emoțiile asociate
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
modului lor de funcționare (care nu mai privilegiază însă sistemul limbii naturale). Ch. Morris (1938) distinge semiotica pură (de elaborare a unui limbaj apt să vorbească despre semne, în fapt metasemiotica), semiotica descriptivă (studiul anumitor sisteme de semne) și semiotica aplicată (unui text, tablou, mesaj publicitar etc.). SEMIOZĂ (și SEMIOSIS) Introdus de C.S. Peirce, termenul este rezervat relației dinamice între semn, interpretant și obiect, precum și ilimitării interpretării semnice (un semn poate fi completat de un altul: imagine, diagramă, metaforă, simbol lingvistic
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
referindu-se la subiectul comic al parodiilor unui Hegemon Thasianul sau Nicohares, Aristotel făcuse legătura cu "imitația unor oameni neciopliți", în ceea ce-l privește pe Homer, considerat de unii autorul primelor parodii, Batrahomiomahia și Margites, precizările sunt încă și mai aplicate. Ele vizează conținutul, proceedele, manierismul scriiturii homerice. Dintre toate, reține atenția iambul, care slujește, iată, cu precădere trimiterilor înțepătoare dintre doi autori. Precizările cu privire la funcția metrilor continuă, de altfel, în Poetica, XXIV: Dacă cineva s-ar gândi să întreprindă o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cu lumile considerate intangibile și arborând, drept urmare, un statut de impasibilă superioritate față de cea mai mare parte a subiectelor. În cazul de față, parodia vizează bipartiția pe criterii religioase a Lumii de Apoi (Iad/ Paradis) și idealizarea ca manieră excesiv aplicată imaginarului din literatura consacrată utopiei, ambele ridiculizate prin travestiuri inventive. Căci, dacă Infernul se bucură, așa cum am remarcat deja, de un travesti umoristic, cealaltă parte a balanței înclină în favoarea "deghizării" utopiei, care capătă aici forme contrare modelului propus în Utopia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lingvistice ale ficțiunii, majoritatea având legătură cu focalizarea internă 60. Din necesitatea demonstrației, așadar, s-a încercat "izolarea" unor indicii ale ficțiunii, mai ales la nivelul discursului narativ. Cele mai evidente indicii ar fi utilizarea verbelor care descriu procese interioare, aplicate unor persoane diferite de cea a emițătorului povestirii; acestea nu sunt utilizate în afara ficțiunii, din cauză că, în mod real, accesul este restrâns la propria interioritate. Cu același efect al accesului la subiectivitatea unei alte persoane se utilizează în ficțiune discursul indirect
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a dovedit a fi mai mult decât păgubitoare situației țărilor din centrul și estul Europei, inclusiv pentru România. Demersul politico-diplomatic anglo-francez s-a dovedit fatal în primul rând pentru țările din proximitatea frontierelor sovietice. Așa cum prejudiciabil a fost și tratamentul aplicat Uniunii Sovietice la 29 septembrie 1938, care, neinvitată la München, însemna frustrare și izolare de la masa marilor decizii politico-diplomatice ce se luau la nivel continental. Pactul Ribbentrop-Molotov cuprindea două părți distincte, iar totalitatea prevederile lui satisfăcea doar scopurile Înaltelor Părți
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
dimensiunea lui antisemită o privesc unii drept relevantă în definirea fascismului care, totuși, este mai degrabă o concepție totalitară asupra societății) și criminal de război. Etichetările legate de personalitatea și regimul său sunt mai degrabă polemice, „decât rezultatul unei analize aplicate”. Regimul antonescian fără îndoială că a fost o dictatură, deoarece, în calitatea sa de „Conducător al statului”, Ion Antonescu deținea atât puterea executivă, cât și cea legislativă, guvernând prin decrete-legi, iar puterea judecătorească era anulată, deoarece nici o instanță nu avea
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
colbertismului francez, chiar dacă discursul lor, marcat de fascinația dezbaterii economiei occidentale, se referă cînd la Hayek sau la monetarism, cînd la social-democrație. Spre regretul susținătorilor acestor două doctrine, nici una, nici alta nu este concepută pentru a asigura trecerea de la "socialismul aplicat" la economia de piață și nu constituie panacee; în fața ineditului situațiilor naționale, economiștii din Europa Centrală ar avea prilejul originalității, deși ei caută să se inspire din modelul occidental. O situație inedită: fostul bloc răsăritean trebuie să străbată prin intermediul deciziei
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Seria Știin]ele educa]iei Elena Joița, profesor universitar doctor la Universitatea din Craiova. În 1976 a obținut titlul de doctor în pedagogie la Universitatea din București. A desfășurat activitate teoretică și practică în domeniile: pedagogie generală, didactică generală și aplicată, formarea pedagogică a cadrelor didactice, managementul educațional, cercetarea pedagogică aplicată. Volume publicate: Didactica aplicată (1994); Eficiența instruirii. Fundamente pentru o didactică praxiologică (1998); Pedagogia știința integrativă a educației (1999); Managementul educațional. Profesorul manager: roluri și metodologie (2000); Educația cognitivă. Fundamente
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
la Universitatea din Craiova. În 1976 a obținut titlul de doctor în pedagogie la Universitatea din București. A desfășurat activitate teoretică și practică în domeniile: pedagogie generală, didactică generală și aplicată, formarea pedagogică a cadrelor didactice, managementul educațional, cercetarea pedagogică aplicată. Volume publicate: Didactica aplicată (1994); Eficiența instruirii. Fundamente pentru o didactică praxiologică (1998); Pedagogia știința integrativă a educației (1999); Managementul educațional. Profesorul manager: roluri și metodologie (2000); Educația cognitivă. Fundamente. Metodologie (2002); Pedagogie-educație și curriculum (coord, 2003); Strategii constructiviste în
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
În 1976 a obținut titlul de doctor în pedagogie la Universitatea din București. A desfășurat activitate teoretică și practică în domeniile: pedagogie generală, didactică generală și aplicată, formarea pedagogică a cadrelor didactice, managementul educațional, cercetarea pedagogică aplicată. Volume publicate: Didactica aplicată (1994); Eficiența instruirii. Fundamente pentru o didactică praxiologică (1998); Pedagogia știința integrativă a educației (1999); Managementul educațional. Profesorul manager: roluri și metodologie (2000); Educația cognitivă. Fundamente. Metodologie (2002); Pedagogie-educație și curriculum (coord, 2003); Strategii constructiviste în formarea inițială a profesorului
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
metodologice, pe terenul științelor umane și sociale, de la simple înregistrări de opinii empirice, până la dezbateri epistemologice referitoare la esența, rolul praxisului. De fiecare dată s-au formulat modele interpretative asupra acțiunii rezultate din raportarea la contextele de cercetare, la metodele aplicate, la accentul pus pe diferite aspecte și implicit s-au conturat și consecințe asupra problematicii acțiunii educative, a praxisului efectiv educațional. Anumite referințe (Baudouin și Friedrich, 2001, pp. 27-28) sugerează chiar analize, perspective din care poate fi abordată educația în raport cu
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sau influențează comportamentele specifice pedagogice. Mai consideră că pedagogia, ca știință și artă a educației, a învățării, a predării, arată că paradigmele sale variază de la un element la altul: unele se inspiră din pedagogia-artă (insistă pe reguli și norme artistice aplicate domeniului: pedagogul-artist, mediul, rezultatele, stilul de intervenție), iar altele din pedagogia ca știință (principii științifice, formarea de concepte, explicații, interpretări științifice, metode de cercetare, alternative de construire, structurare și modelare, metode). Pe acest fond, el susține (1997, p.19) că
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
competențe, modelul tehnicist, modelul profesorului reflexiv-orientat spre cercetare, modelul constructivist ș.a. sau combinarea între ele, pe elemente variate. Este de combătut limitarea la doar alternativele instituționale impuse administrativ (Școala Waldorf, Step by Step, Pedagogia Montessori ș.a.), căci paradigma alternanței trebuie aplicată chiar în interiorul unei școli, ca măsuri de modernizare, dezvoltare profesională: alternative de obiective dincolo de cele oficiale, de conținuturi dincolo de cele date, dar mai ales ca metodologie educațională sau proiectare sau organizare sau relaționare sau evaluare. De unde nevoia formării altfel a
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
reflecții psihopedagogice asupra proceselor, cu ideea de continuitate în evaluarea diferitelor acțiuni și cuplarea diferitelor tehnici de verificare și evaluare, cu accentul pe evaluarea reușitei și pe evaluarea globală a tot ceea ce s-a învățat, nu în sine, separat, ci aplicat, prin rezolvarea de situații complexe, reale. ► Evaluarea o avem în vedere și ca o practică socială, un fapt de conduită interactivă, sub două atribute relevante. În primul rând, este un proces de informare asupra diferitelor aspecte ale evoluției și finalizării
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
care se află evaluatorul și modul cum aplică teoria, interpretează, valorizează rezultatele și apoi reglează, ia decizii), ca și contradicții reale între obiectiv-subiectiv, vizibil-invizibil, explicit-implicit. De aici, apreciem cerința de evita excesul în favoarea unei paradigme și a unui model (conceput, aplicat empiric, imitat, oficializat), invocat drept criteriu științific, indiferent de obiective, contexte. Dar rezolvarea și a nevoii de autoformare, autoperfecționare a concepției evaluatorului, teoretic și practic, de actualizare continuă a culturii în problemă, pentru o valorizare eficientă, adecvată, calitativă, formativă, integrativă
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
îndrumării formării eficiente a lor. Pentru că însăși formarea este un proces continuu de observare și influențare a dezvoltării competenței, prin punerea și manifestarea progresivă în situații specifice, pentru toate componentele și nivelurile, în faza inițială sau continuă. În fața caracteristicilor constructivismului aplicat și în acest domeniu al educației, putem afirma că și evaluarea este tot un construct, un rezultat al clădirii unui mod de concepere, realizare, finalizare a verificării și aprecierii rezultatelor, a modului cum au fost rezolvate diferitele ei probleme, mai
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]