5,949 matches
-
și putea să facă pe oricine să creadă orice. Darcey era mai trupeșă, cu oase mari și ușor supraponderală pentru vârsta ei; părul ei blond avea reflexe de culoarea mierii și ochii ei albaștri erau ceva mai neliniștiți și mai aprinși decât cei ai prietenei sale. Deseori îi spunea lui Nieve că se completau de minune. Că felul de a fi ordonat și îngrijit al lui Nieve crea un contrast plăcut cu stilul ei mai neglijent, cu uniforma prea lungă (pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
negru, cu jachetă de piele peste un pulover de cașmir, cu pantaloni special făcuți la croitor și părul blond prins strâns într-un coc micuț la spate. Geanta de laptop pe care o purta pe umăr era de un roșu aprins. —Darcey! Își auzi numele strigat prin freamătul mulțimii care se foia împrejurul ei. Neil era la un metru în spatele ei. Darcey se încruntă. — Da’ repejor te mai miști, îi spuse el prinzând-o din urmă. Faci mult sport? — Nu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
alt paște nimic deosebit fuga din egipt rămânea o amintire i se dădea cezarului ce era al său pe la colțuri zornăiau treizeci de arginți iuda se prelingea pe lângă ziduri ca o părere ca o vinovăție nici nu bănuia ce discuții aprinse va induce peste milenii atunci s-a comprimat timpul (poate că însuși dumnezeu a bătut din palme) eu cred că primul torquemada a fost caiafa numai că rugurile nu fuseseră inventate tocmai de aceea a fost nevoie de cuie de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
sabiei. După ce îi chinuiseră în multe feluri, pe un monah cu numele Efrem l-au chinuit grozav multă vreme și apoi l-au spânzurat cu capul în jos de un copac, aruncând în el, în trupul monahului, săgeți cu foc aprinse, și i-au băgat în burtă o bucată de lemn aprins! L-u chinuit groaznic. Și așa și-a dat duhul Lui Dumnezeu prin martiriul care l-a primit de la cotropitorii turci în anul 1426, pe 5 mai, ora 9
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
numele Efrem l-au chinuit grozav multă vreme și apoi l-au spânzurat cu capul în jos de un copac, aruncând în el, în trupul monahului, săgeți cu foc aprinse, și i-au băgat în burtă o bucată de lemn aprins! L-u chinuit groaznic. Și așa și-a dat duhul Lui Dumnezeu prin martiriul care l-a primit de la cotropitorii turci în anul 1426, pe 5 mai, ora 9 dimineața. Se spune că așa mort, atârnat în copac, când aruncau
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
sunt sărace dar au și ele un bob de Adevăr! Și iată că revin la pelerinajul nostru la care ne aflam. Autocarul cu noi poposește acum la Mănăstirea Kata Xenia (Grecia) unde toți au evlavie, ne închinăm, lăsăm acatiste, lumânări aprinse și dorințele noastre, a călătorilor. O Măicuță primitoare ne vorbește frumos și ne dă ca o binecuvântare câte o bucățică de pămblicuță în 3 culori care a stat lângă brâul Maicii Domnului ca o sfințenie din Sfințenia Maicii Domnului, apoi
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
ce am făcut? L-am Răstignit! Câtă răutate și cruzime au unii în ei, mai rău ca fiarele sălbatice. Și citeam plângând de întristare pentru cele ce au făcut cu El De atunci mi-a venit în minte un dor aprins să merg și eu să văd... Drumul Crucii Domnului Iisus. Anii au trecut în grabă cu ispite și încercări, mereu cugetam cum aș putea eu să ajung la Ierusalim să văd Grădina Ghetsimani, Golgota, Sf Mormânt și cum să fac
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
detașament de gardieni radio era Împuternicit să bată pe la ușile oamenilor și să impună să fie respectată datoria civică obligatorie de a asculta transmisiunea Partidului. Mergând cu mașina spre vest pe Leipzigerstrasse, m-am Întâlnit cu o paradă de torțe aprinse a legiunilor cămășilor maro, care se Îndrepta spre sud pe Wilhelmstrasse, și am fost nevoit să cobor din mașină și să le salut drapelul. Dacă nu aș fi făcut asta, aș fi riscat să fiu bătut măr. Bănuiesc că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
desfăcut coapsele netede, bronzate, exact așa cum un școlar entuziasmat deschide o carte neasemuită. Am petrecut ceva timp concentrându-mi atenția asupra textului, dând paginile cu degetele și Îmbătându-mi ochii cu ceea ce nu visasem nicicând să am. Am lăsat lumina aprinsă, așa că am avut În sfârșit o priveliște perfectă a mea În timp ce plonjam În deschizătura moale dintre picioarele ei. După aceea, ea rămase deasupra mea, respirând ca un câine somnoros dar mulțumit, mângâindu-mă pe piept ca și cum și-ar fi manifestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
intrase Înăuntru. Tot ce puteam să fac a fost să dau o tură cu mașina o vreme prin Wannsee, poate aveam noroc să o zăresc. Apartamentul meu Îmi păru foarte gol, chiar și cu radioul deschis și cu toate luminile aprinse. Am dat telefon la Inge acasă, la apartamentul ei din Charlottenburg, dar nu mi s-a răspuns. Am sunat la birou, l-am sunat până și pe Müller, de la Morgenpost; dar el știa tot atâtea despre Inge Lorenz, cine Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
decât să hartoaie ciutura fântânii, urnită de crivățul sălbatic, gândindu-se, apoi, să meargă fuguța la oile, care behăiau asurzitor, chemându-și stăpânul la datoria zilnică. Nevasta lui Fetea, Natalița, trebăluia, fără spor, în odaia rece, căldura focului, de-abia aprins, neavând spor pe o așa vreme potrivnică. Cei trei copii, Ivan, Saveta și Ion, cu care-i hărăzise bunul Dumnezeu, se foiau după cuptorul acoperit cu țoale de cordele, neștiind ce să facă: să se trezească, pentru a și ajuta
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
îmbrăcate în negru, s-au strâns pe un platou gol. Nici o cruce și nici un alt semn nu arăta că acolo ar fi un cimitir. În locuri cunoscute numai de ele, presărate mai întîi cu petale de flori, au înfipt lumânări aprinse, începînd o noapte de veghe. Din câte se spune, i se poate întîmpla unui mexican să moară numai pentru că el nu vrea să-și recunoască teama. Din moment ce tot murim, cel puțin să nu ne lăsăm umiliți de moarte, pare să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și n-a mai rămas decât ea. O farsă a imaginației mă face să aud statuia lui Tlaloc lovind caldarâmul ud cu picioarele sale enorme de piatră, în vreme ce lacrimile zeului se varsă în puhoiul de-afară. Am adormit cu lumina aprinsă și m-am trezit la trei noaptea s-o sting. Tlaloc Tlaloc e destul de popular și azi în Mexic; și nu numai printre arheologi. La cincizeci de kilometri de capitală, în satul Coatlinchan, a fost găsită în albia uscată a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
decât aceea de a fi singur. Chiar aceste locuințe dintre palmieri au simțit nevoia să se grupeze. Bineînțeles, nu e o consolare să opunem stării naturale o singurătate "modernă". Îmi amintesc un tablou al lui Jordaens unde Diogene cu felinarul aprins e în mijlocul unui grup care se amuză, îi dă cu tifla, mănâncă, bea, se uită și râde batjocoritor. Înconjurat de această veselie trivială, Diogene e mai singur decât în deșert sau într-o pădure. El va trebui să devină cinic
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
al vilei din Cumpătu, plin doar de aerul cameleonic - acum e auriu, mai deschis sau mai întunecat 18 după cum norii umbresc stațiunea - și de țiuituri care se rotesc printre mobile. Descui ușa camerei mele și mă învăluie căldura sobei lăsate aprinsă. La fereastră bate aceeași creangă de pin, cenușie și cumva plină de viață, încordată și sigură pe sine. Dar trag draperiile și aprind veioza, căci viața n-are nimic de-a face cu artificiul paginilor din fața mea, care trebuie exaltat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ca acele pagini văzute în vis, cu fiecare literă deslușită, dar pe care degeaba încerci să le citești. Curând, lumina deveni gelatinoasă. îmi ungea fața, îmi pătrundea în gură și-n nări. Respiram lumină și îmi simțeam cavitatea dintre coaste aprinsă și fierbinte. îmi priveam mîinile: deveniseră roșii-transparente, ca și când căușul palmelor ar fi adăpostit o luminare. Doar oasele mi se străvedeau întunece te, ca prin mânuțele fragile ale-proteului. înaintam disperat, fiindcă globul îmi părea tot mai departe și mai inaccesibil. Țipetele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
izbindu-se de stâlpul stației și prăbușindu-se sub roțile de oțel... Săptămâni întregi, îmi povestise Michi mai târziu, veniseră la locul accidentului un bărbat și o femeie, îmbrăcați în negru, ca să lipească pe șinele de tramvai câte o luminare aprinsă... Un abur roz, de înserare abia simțită, începuse să coloreze aerul când am intrat în București printr-o periferie sordidă. Un capăt de autobuze, o benzinărie... Forfota 174 trecătorilor printre blocurile urâte, identice, străzile pline de gropi... Autobuzele opreau din ce în ce mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ieșit din cameră, doar în pulovăr și cu papucii-n picioare. Am coborât zgribulit treptele scării printre troienele de zăpadă. Piatra de râu a zidurilor răspândea frig și singurătate. Căzuse noaptea. Foarte departe, pe muchea unui câmp, se vedeau ferestrele aprinse ale unei case. Nimic altceva nu mai dădea lumină. M-am aflat iarăși, tremurând și nins, în fața ușii stacojii, umflate de umezeală. Un lacăt mare, ruginit, pe care nu-l văzusem înainte, atârna pe ușă, prins în inele șubrede. Mi-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aseară o stranie senzație te cuprinde ori de câte ori îți amintești, Acesta e un caiet cu foi veline, pentru desen, asta ca să nu-ți mai umpli cu fel de fel de desene caietele de școală, Ce scrii?! Desenează! La masă, cu veioza aprinsă, în soba de teracotă arde focul, gazul, debusolat ieri și de-o vreme încoace, de când a început sesiunea de examene, dar nici astăzi nu pari să-ți fi găsit nordul, marți vei avea examen și ca de obicei fără cursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-o, Nu! Las-o așa! Vrei un ceai de tei? Da? E gata făcut! Tu, în singurul fotoliu din cameră, ea pe canapea, măsuța joasă cu ceștile de cafea, cele câteva rafturi de cărți deasupra canapelei, biroul ei, și veioza aprinsă, tu explicând, ea ascultându-te, din când în când sorbind din ceaiul de tei fierbinte, îl simțeam cum pătrunde prin toate cotloanele înfrigurate ale ființei mele, o sevă binefăcătoare trecând pe deasupra mea ca o suflare blândă cu puteri magice, adormindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fie baia?! Pe întuneric, în hol, obișnuindu-mi ochii, dibuind din fericire o ușă ușor întredeschisă, profilându-se vana, Aici e! intru și nevoit să aprind lumina, ușurându-mă, apoi zgomotul surd al rezervorului de apă, nehotărât, în hol lumina aprinsă, ea așteptându-mă, eu zâmbind încurcat, Nu dormeai? Nu, am citit ceva dincolo, Te rog să mă ierți, am adormit! evitându-i privirea, Nu-i nimic, din fericire părinții mei nu sunt acasă! singuri așadar în toată casa, Eu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
așadar în toată casa, Eu trebuie să plec, Acum, noaptea?! Da! și dus ai fost cu grabă, crezi c-ai reușit s-o îmbunezi astăzi cu trandafiri albi în februarie?! Și iarăși te-ai dus pe seară, biroul cu veioza aprinsă, fotoliul, ea îmbiindu-te cu ceai, tu refuzând politicos, în picioare sprijinindu-te de calorifer, și din când în când întorcându-ți capul spre fereastră, Ce vezi afară? Acum stau perplex, adică scriu, și nu știu ce se întâmplă, adineauri am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ultimele acorduri, bagheta, Poți trece mai repede peste imaginea asta direct la momentul când ușa apartamentului ei se va închide în urma voastră, primindu-vă înăuntru și tu grăbit să-i iei haina de pe umeri, Stop motor! Sala de lectură, luminile aprinse, ocupate aproape toate locurile, întind mâna spre cartea care se află nedeschisă pe masa mea, Așa grăit-a, Făceam multă poză pe vremea aceea, mă întrerupe Theo zâmbind, pentru că nu știam cum să mă port cu simțămintele care-mi invadau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
glasul lui, Mă las și eu în celălalt fotoliu din cameră, pe măsuța dintre noi caiete cu schițe, patul lui făcut, pregătit dinainte de mama, și eu sesizez că de fiecare dată când intru seara după el în cameră lumina e aprinsă deși, Își trece mâna prin păr dându-și la o parte șuvițele căzute pe frunte, eu iau în mână distrat unul din caietele de pe masă, îl răsfoiesc și, brusc, căzându-mi ochii pe un desen anume, îmi vine să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aceea de poza femeii goale ar depinde întreaga mea viață, aproape strivind trupul ce se zbate neputincios sub mine, întinzându-mă tot mai mult după poză, încins de luptă și mirosul transpirației amestecat cu alte mirosuri vagi, nedefinite, precum și strigătele aprinse ale celorlalți îmi fac o plăcere netrebnică, strâng tot mai tare trupul ce se zvârcolește aproape anihilat sub brațul meu și zvârcolirea lui mă întărâtă neînțeles, așa cum aveam să spun și mai târziu la spovedanie, eram conștient în clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]