26,529 matches
-
spunea „Domnu’ ”, s-a născut în 1903, într-o familie de răzeși, din satul Oțelești, mulțumitor de înstărită ca să-l poată purta la școală. Atunci erau rare și școlile primare sătești, având norocul de a învăța la școala din satul apropiat Lunca, unde l-a avut ca învățător pe renumitul Gh. Postoi. Primul război mondial l-a prinsă în școala primară care avea durata de cinci ani, copiii fiind dați la școală după vârsta de 7 ani. Îmi povestea că în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
suport cheltuiala. Tot în seara de sâmbătă se făcea cumetria, când se dădeau daruri pentru copil. Cumetria este o petrecere cu mâncare și băuturi, cu muzică și joc, care consfințește legătura dintre părinții copilului și nașii deveniți cumetrii, care devin apropiați ca rudele , dacă nu ceva mai mult. Copilul, finul, rămânea permanent sub observația și îndrumarea nașilor, finul fiind dator cu tot respectul și ajutorul pentru nași. Deși la cumetrie participau atât femei, cât și bărbați, nu toți aveau același rol
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și cumplite, să-l pregătească pentru ultimul drum și să-i pună pe piept niște bănuți, ca mortul să aibă cu ce plăti vămile văzduhului. Rar se întâmplă să fie plânsă de un participant la priveghi, doar rudele cele mai apropiate și, într-un timp, bocitoarele care-i depănau viața în vorbe sub forma unui monolog în versuri. Cei veniți la priveghi, cei mai tineri, aveau altă treabă; ei voiau să arate că nu le pasă de moarte, că viața trebuie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
epuiza forțele disputându-și o putere ce deja nu le mai aparține. Cel care condiționează soarta armelor și modelează epoca de după război este petrolul: în vreme ce milioane de oameni mor în tranșee, acordul Picot-Sykes din mai 1916 înțelege să împartă Orientul Apropiat, proprietate a Imperiului Otoman aliat cu Germania, între cele două mari puteri europene; Statele Unite intră în război pentru a putea emite pretenții în momentul împărțirii rezervelor din Orientul Mijlociu. La sfârșitul primului război mondial, încheiat cu o epidemie de gripă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
într-un episod la nivel planetar fericit sau nefericit; numeroși actori vor avea fiecare cuvântul lor de spus în geopolitică, în cultură, în ideologie, în economie, încât pare imposibil de răspuns la oricare dintre întrebările asupra viitorului, fie el și apropiat. Se vor retrage Statele Unite din Irak fără ca aceasta să presupună o dramă sângeroasă? Pacea va fi totuși posibilă, într-o bună zi, în Orientul Mijlociu? Natalitatea la nivel mondial va reîncepe să crească la fel de misterios cum a scăzut? Rezervele de petrol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
continua să privească Statele Unite și dolarul ca fiind cele mai bune refugii din punct de vedere economic, politic și financiar. în special fiscalitatea americană va atrage, și mai mult decât până acum, averi din alte țări, prin suprimarea în viitorul apropiat a drepturilor de succesiune. Universitățile americane vor contribui la reconstituirea neîntreruptă a clasei creative, recrutând pe unii dintre cei mai buni studenți din întreaga lume, care vor rămâne apoi aici pentru a-și exercita potențialul creativ. Los Angeles va rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
deveni rentabile și zborurile în interiorul sistemului solar. Dar nu se va putea merge mult mai departe: într-adevăr, chiar atingându-se viteza luminii, unui pământean i-ar trebui patru ani și trei luni pentru a ajunge la steaua cea mai apropiată; pentru a merge mai departe, astronauții ar trebui să trăiască o viață întreagă la bordul navei lor, fiind înlocuiți în timp de propriii copii, pe care ar trebui să-i inițieze în pilotare... Hiperlumea hiperimperiului nu va suporta să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
vor prelua apoi ștafeta. Cea mai mare parte dintre aceste arme vor fi accesibile în aceeași măsură și națiunilor mici, și non-statelor, corsarilor, piraților, mercenarilor, mișcărilor de partizani, mafiilor, teroriștilor, precum și traficanților de tot felul. De exemplu, într-un viitor apropiat va fi posibilă fabricarea unui dispozitiv e-bomb pentru numai 400 de dolari, plecându-se de la un condensator, o bobină de cupru și un exploziv. Astfel, armele chimice, radiologice și biologice vor fi accesibile pentru toate buzunarele. Practic, oricine va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
care piața va fi încet-încet exclusă, în beneficiul economiei relaționale. Toate acestea pot părea cu totul imposibile. Nici unul dintre actorii acestor schimbări nu pare să existe. Totuși asta nu constituie o premieră: când, în ianuarie 1848, Marx vorbea despre victoria apropiată a burgheziei și despre forța ce avea să devină clasa muncitoare, în Europa încă nu exista, practic, nici burghezie, nici clasă muncitoare. El îi identificase, înainte chiar de apariția lor, pe următorii actori ai Istoriei. Aceasta este și intenția noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
se producă. În case, în bodegi, în taverne și în baruri, în toate locurile publice unde exista un televizor sau un radio, locuitorii capitalei, unii mai liniștiți decât alții, așteptau rezultatul final al scrutinului. Nimeni nu făcea confidențe celor mai apropiați despre cum votase, prietenii mai apropiați păstrau tăcerea, cei mai vorbăreți păreau să fi uitat cuvintele. La ora zece noaptea, în sfârșit, apăru la televiziune prim-ministrul. Avea chipul desfigurat, cu cearcăne adânci, efect al unei săptămâni întregi de nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în taverne și în baruri, în toate locurile publice unde exista un televizor sau un radio, locuitorii capitalei, unii mai liniștiți decât alții, așteptau rezultatul final al scrutinului. Nimeni nu făcea confidențe celor mai apropiați despre cum votase, prietenii mai apropiați păstrau tăcerea, cei mai vorbăreți păreau să fi uitat cuvintele. La ora zece noaptea, în sfârșit, apăru la televiziune prim-ministrul. Avea chipul desfigurat, cu cearcăne adânci, efect al unei săptămâni întregi de nopți în care dormise prost, palid în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fermității celor propuse. În primul rând trebuia să se hotărască cine va ieși din oraș și cine va rămâne în el. Vor ieși, bineînțeles, excelența sa șeful statului și tot guvernul până la nivel de subsecretari, însoțiți de consilierii lor cei mai apropiați, vor ieși deputații națiunii pentru a nu se întrerupe producția legislativă, vor ieși forțele armatei și cele polițienești, inclusiv poliția de circulație, dar consiliul municipal va rămâne în bloc cu respectivul său președinte, vor rămâne companiile de pompieri, nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că v-ați gândit că fugarii ar putea să nu vină pe șosea, Da, domnule președinte, sub nici o formă nu vor reuși să traverseze, pe lângă patrulele convenționale care supraveghează jumătate din distanța care ne separă de cele două intrări mai apropiate, de o parte și de alta, dispunem de senzori electronici care sunt capabili să semnaleze și un șoarece dacă i-am fi reglat să detecteze corpuri mici, Foarte bine, știți cu siguranță ce se spune în astfel de împrejurări, patria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ci pe cea pe care respectivii votanți în alb speră să înceapă cineva s-o vadă. Cel mai obișnuit în această lume, în aceste vremuri în care mergem orbește împiedicându-ne, este să ne izbim, când dăm colțul cel mai apropiat, de bărbați și femei ajunși la maturitatea existenței și a prosperității, care, după ce au fost, la optsprezece ani, nu numai primăverile fericite tipice, dar și, și poate mai ales, revoluționari curajoși, hotărâți să doboare sistemul din țară și să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
repetatele asigurări de fidelitate față de regim și de curățenie ideologică a fugarilor, ci și de afirmațiile insistente precum că guvernul știa de retragere și o aproba. Totuși, ca să scape de îndoielile care-l asaltaseră deodată, telefonă la două dintre posturile apropiate, de unde colegii au avut bunătatea să-i amintească faptul că ordinele date armatei, de la începutul blocadei, erau de a nu lăsa să treacă nici un suflet, chiar dacă era pentru a-și salva tatăl de la spânzurătoare sau pentru a naște copilul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fraza ministrului de interne referitoare la conspirații și la modalitățile lor de a se ascunde. În dimineața următoare, după ce au luat micul dejun, au verificat pe hartă și în ghidul străzilor din oraș localizarea străzilor care-i interesau. Cea mai apropiată de clădirea unde se afla providențial, s.a. era cea a fostei soții a omului cu scrisoarea, pe vremuri desemnat cu numele de primul orb, pe cea aflată la mijloc locuia soția medicului cu soțul ei, iar pe cea mai îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care apare aici, O mână spală pe alta și amândouă spală fața, spuse misterios comisarul, Aveți dreptate, răspunse vânzătorul, fără să vadă legătura. Ca să nu piardă timpul în căutarea chioșcurilor, comisarul întreba la fiecare unde se afla următorul cel mai apropiat și, poate din cauza aspectului său respectabil, îi dădeau mereu informația, dar se simțea clar că fiecăruia dintre acei vânzători i-ar fi plăcut să-l întrebe Ce are celălalt acolo și eu nu am aici. Trecură ore întregi, inspectorul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ministrul de interne se retrăgea deja, pe masă rămăsese doar paharul cu apă intact, microfoanele înregistrau liniștea respectuoasă datorată defuncților, iar drapelul, în spate, își continua, neobosit, meditația sa. Următoarele două ore ministrul le petrecu elaborând cu consilierii săi mai apropiați un plan de acțiune imediată care consta, în principal, în a face să se întoarcă, pe furiș, în oraș o parte importantă a efectivelor poliției, care, deocamdată, ar urma să lucreze îmbrăcați civil, fără nici un semn exterior care să denunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se mai calmă. — N-are nici un rost să mă fac de râs, zise ea ștergându-se la ochi. Singurul lucru necesar este să hotărăsc ce-i cel mai bine să fac. Și continuă să vorbească puțin alandala, ba despre trecutul apropiat, ba despre prima lor întâlnire și despre căsătoria lor; cu toate astea în curând am început să-mi alcătuiesc un tablou destul de coerent al vieții lor. Și mi s-a părut că presupunerile mele nu fuseseră greșite. Dna Strickland era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se mută. Și, pe urmă, trecuseră mai bine de cinci ani de atunci. Eram însă aproape sigur că nu s-a mutat prea departe. Dacă frecventa aceeași cafenea ca atunci când stătea la hotel, probabil o făcea pentru că era cea mai apropiată. Deodată mi-am amintit că obținuse angajamentul acela de a picta un portret prin brutăreasa de la care-și cumpăra pâinea și mi-a trecut prin minte că de acolo i-am putea afla adresa. Am cerut un Anuar și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
când am ieșit pe terasa hotelului nu se trezise încă nimeni. M-am îndreptat către bucătărie, dar era încuiată, iar pe o bancă de afară dormea un tânăr localnic. Nu părea să fie nici o șansă pentru micul dejun în viitorul apropiat, așa că am pornit să mă plimb pe faleză. Chinezii erau deja în plină activitate în magazinele lor. Cerul avea încă paloarea zorilor și în lagună era o tăcere fantomatică. La vreo cincisprezece kilometri depărtare, insula Murea, ca o fortăreață înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
gol. Nu Îl vedea, dar știa că acolo trebuia să fie, din moment ce ferestrele, spre deosebire de cum păreau de jos, erau foarte departe de capătul schelăriei, și numai un salt supraomenesc i-ar fi permis lui Brandan să ajungă până la cea mai apropiată. I se păru că zărește o umbră nedeslușită și se opri, ținându-se de vârful unui stâlp. Dintr-o dată, oboseala se abătu peste el. Până În acel moment, tensiunea nervoasă Îl susținuse, dar acum simți cum i se taie suflarea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
izbi violent cu mâna liberă, azvârlindu-l În trepiedul din centrul Încăperii. Vasul cu jăratic se Înclină și se prăbuși zgomotos, răspândind un nor de scântei. Un cor de exclamații de durere se ridică din grupul de mușterii cel mai apropiat, când aceștia fură, loviți din plin de ploaia de foc. Oamenii păreau prinși Într-un dans infernal, În efortul disperat de a-și scutura din păr și de pe haine bucățile de jar aprins. Se loveau peste mâini și peste picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dar nu există nici o dovadă, În afară de calomniile curtenilor, care Îl acuză pe nobilul Manfred că și-ar fi sufocat tatăl bolnav ca să Îi ia locul. - Și totuși, Mainardino nu avea nici o Îndoială. Era sigur că fusese otrăvit de cineva foarte apropiat, de cineva În care suveranul avea Încredere. - Doctorul lui, știu, s-a spus și asta. - Un doctor chiar a atentat la viața sa, după bătălia de la Parma. Dar a fost descoperit. Nu, altcineva a fost. Mainardino era sigur că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În fraza pe care o alcătuiau, ar fi fost conținut Înțelesul pe care Îl căuta. Dante recunoscu de Îndată textul ce făcea obiectul lecției: era Facerea, și anume narațiunea primelor zile ale Creației. Se așeză pe colțul băncii celei mai apropiate. Atunci observă, printre ascultători, silueta plăpândă a lui Bernardo, care, aplecat peste tăblițele cerate, scria notițe cu repeziciune. Deodată Își ridică ochii, iar privirile li se Încrucișară. Închise brusc tăblițele, schițând un semn rapid de salut. Între timp, Arrigo părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]