KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...153 154 155 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

-o încă, e o hartă în plic - nu e foarte departe și nu e greu de găsit. Doctorița Randle îți va putea răspunde la toate întrebările. E foarte important să te duci fără întârziere. Nu trece pe lângă ea. Nu te apuca de explorat. Nu ridica cele două sute de lire sterline. Cheile de la casă sunt agățate într-un cui, pe balustradă, la baza scărilor. Să nu le uiți. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson Am mai citit scrisoarea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
își împinse ochelarii de soare, ca o bentiță, peste părul lung și negru. — Fi-r-aș a naibii să fiu ei, zise ea. Uite cine a venit. Am ajuns sub copac și m-am aplecat, iar ea s-a ridicat pe jumătate, apucându-mi brațele cu mâinile ei solide, calde sub soarele verii, reale. M-a strâns tare și ne-am afundat amândoi în șezlong. Am rămas așa vreme îndelungată, ținându-ne strâns, cu fața îngropată unul în gâtul celuilalt, respirând și stând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
lipite, preț de câteva secunde. — Aș fi putut... Puteam să fac ceva? Ea se trase puțin în spate și ne privirăm în ochi. Încă mai ținea mâna așezată pe umărul meu. Scutură din cap. — Nici eu nu știu. I-am apucat cealaltă mână și am ținut-o strâns în poală, între ale mele. — Clee, spune-mi ceva care să-mi demonstreze că ăsta nu-i un vis. — Cum ar fi? — Cum ar fi ceva ce nu știu și pe care să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
firele de păr de pe corp mi se ridicară, un conductor electric. Tot trupul mă îndemna să fug, să scap. Dar n-am fugit. Când m-am ridicat cu grijă în capul oaselor, o logică superioară preluă controlul, o mână sigură apucă sforile mele de marionetă, îmi întoarse acțiunile de la panică și le îndrumă spre... altceva. M-am surprins inspirând adânc de patru-cinci ori, apoi, cât mai ușor posibil, m-am dat jos din pat și m-am furișat pe palier. Bubuitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
hârtie. Rezultate la examene? Culorile în care au fost vopsite camerele? — Albastru, negru, cenușiu și galben, am strigat cuvintele, icnind, deposedat din cauza șocului de orice urmă de gândire sau logică. Am strigat și am lovit apa cu picioarele, încercând să apuc întunericul cu mâinile. — Albastru, negru, cenușiu și galben. Albastru... Ceva se năpusti din adâncuri spre suprafață și se izbi de șoldul și coastele mele, aruncându-mă din apă, în sus și pe spate, într-o jerbă de picături, gura mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
puterile, m-am ridicat în picioare din mijlocul dezastrului, m-am clătinat, m-am echilibrat. Cuvintele îmi veniră în minte fără să le caut: Doctorița Randle nu te poate nici ajuta, nici apăra. Am șchiopătat până în bucătărie și m-am apucat să scot din dulap scrisorile Primului Eric Sanderson. 7 Cripto-zoologia rechinilor pur conceptuali, sistemele de apărare cu dictafoane și spargerea codului becului într-o selecție de scrisori primite de la Primul Eric Sanderson (Primită pe 22 septembrie) Scrisoarea nr. 2 Dragă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dacă ceva din ceea ce spun are sens. Când ajung în miezul unui lucru, îmi dau seama că am scăpat din mână unul din capete. Ca atunci când încerci să agăți pe sfoară, în bătaia vântului, un cearșaf uriaș nu reușesc să apuc toate părțile deodată, iar unele îmi scapă, zburând departe și nu le mai pot prinde. Ești acolo? Vei exista oare după ce voi dispărea eu? Încerc din răsputeri să nu-mi pierd credința. Să nu-ți pierzi credința în mine, Eric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și de pe uscat în barul hotelului. Am setat alarma noului meu telefon mobil, am tras păturile peste mine, m-am întors pe-o parte și m-am ghemuit cu genunchii la gură. Dictafoanele zumzăiau și șușoteau. Am întins mâna, am apucat rucsacul și am scos din el un teanc de hârtii și casete video împachetate în plastic. Fragmentul becului, încă uscat și intact. Lucram deja de șapte luni la decodarea celei de-a doua jumătăți, mai întâi acasă, în timp ce exersam personalitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
urmându-i traseul șerpuit în sus pe deal. Lângă un spațiu de odihnă am găsit o bancă și m-am hotărât să mă așez. În vale, case și fabrici masive din gresie alcătuiau un orășel. Am zărit drumul pe care apucasem din greșeală cu o noapte în urmă și parcul neîngrijit în care râul maro și viu se revărsase din matcă. Acum, printre copacii de acolo licăreau farurile camioanelor și vehiculelor administrației locale. Alte lumini galbene, intermitente se vedeau și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
i-a primit înapoi. Crezi că e posibil să te dea afară de pe o insulă? — Chiar vrei să-l cumpăr? M-am uitat la aparatul foto. — Sigur că vreau să-l cumperi dacă ți-l dorești. Mi-l doresc. Mă apucă de încheietura mâinii. Hei, știu... poate fi cadoul meu fiindcă am avut grijă de tine alaltăieri, când ai luat-o razna. — Asta înseamnă că eu nu trebuie să-mi iau hamacul? am zis. Apoi: N-am luat-o razna. — Ba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
câteva minute, începu să-și plimbe degetele mari de-a lungul maxilarului, în sus, până după urechi și-apoi, încet, în jos pe gât, în cerculețe calculate. Trecuse ceva timp de când n-o mai văzusem făcând asta. — Nu, am spus, apucând-o de încheieturi și ducându-i ușor mâinile înapoi în poală. E-n regulă. Nu ai nimic acolo. Nici nu mi-am dat seama ce făceam, zise ea, cu fața către mare. — Scuze. — Crezi că sunt nebună? — Clio, nu ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
conving să mă ridic în picioare. Stomacul mi se revolta și am vomitat din nou fără să scot nimic. — O să-ți arăt ceva acum. Îți va fi greu să înțelegi la început, dar ceea ce reprezintă este pacea. Ridică mâna și apucă brațul ochelarilor de soare. — Nu, am sărit. Nu vreau. Nu vreau asta. Nimeni își dădu ochelarii jos. Ambii ochi lipseau. Structura era prezentă: membrane, cristalini, iriși, dar sensul, comunicația, înțelegerea, ideea fundamentală că ochii sunt oglinzile sufletului lipseau cu desăvârșire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
din loc într-un adevărat sprint. Din cauza adrenalinei care mi se răspândea în sânge n-am reușit să surprind decât instantanee ale ei atunci când intră în cercul de lumină din față - părul negru, jacheta de camuflaj, tălpile galben-fosforescente ale cizmelor. Apucă din fugă scaunul de spătar, avântul făcându-l să zboare în urma ei, după care fata dispăru din nou în întuneric. Am ajuns la lumină după o jumătate de secundă, m-am lăsat ușor pe vine și-am cules laptopul de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
tras un șut tare, făcându-l să se învârtă pe pardoseală către fată, care așeză scaunul în chip de scară în fața geamului spart, și am auzit-simțit un sunet ca fâșâitul memelor ieșind la suprafața lumii și fata se aplecă și apucă laptopul și strigă „Vino“ și se urcă pe scaun și se aruncă pe geam și dispăru și apoi... am rămas doar eu. Doar eu, alergând. Doar eu, alergând, fiindu-mi greață și tremurând din tot corpul și neștiind dacă voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
În haină, pe partea asta. Înclină capul spre stânga. Mi-am desprins mâinile, m-am luptat să urc geanta lui Nimeni pe spate și am încercat să-mi vâr mâna nesigură în buzunarul hainei ei. În cele din urmă, am apucat ce se afla acolo. Semăna cu un mâner mic și umflat de lanternă, înfășurat în bandă neagră, apoi mi-am dat seama că avea un fitil la un capăt. Am riscat o privire în spate, iar înotătoarea-gând era mai aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
transformă într-o scânteie roșie, fumegândă, iar eu am mijit ochii, ținând tubul la distanță în spatele meu, departe de corp. — Unu, doi. I-am dat drumul. Motocicleta se hurducă din nou, corpul meu se ridică de pe scaun, așa că m-am apucat din nou de mijlocul ei, la timp pentru aterizarea amortizată de suspensii. Nu foarte departe în urma noastră... o explozie. — Pot să vă ajut? Bărbatul de la tejgheaua magazinului de electrice purta costum cenușiu, pantofi negri, foarte bine lustruiți și-o cravată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
caută oamenii la o pisică. M-am gândit și am dat aprobator din cap. — Mda, dacă tot veni vorba, asta caută. Scout se avântă asupra mâncării de parcă n-ar mai fi pus nimic în gură de zile întregi. M-am apucat și eu de mâncat, înghițind lacom, dar chiar și-atunci când am început s-o las mai moale și să simt că eram deja plin, ea continua să înfulece cu o hotărâre neabătută. Într-un cotlon al minții mă întrebam prudent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
atâtea lucruri despre mine? — Intuiție feminină. — Datorită intuiției știi că obișnuiam să fumez țigări mentolate? — O, asta... Dădu radioul mai încet și expiră zgomotos, nu era tocmai un suspin, ci mai degrabă sunetul pe care-l scoate cineva care se apucă de-o treabă grea. Am așteptat. — Ce trebui să ții minte este că istoria se scufundă în adâncuri. Ca un dinozaur într-o groapă de smoală. Comitetul de Explorare a Ne-spațiului ține evidența tuturor celor cu care a avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de mers pe jos. Ian mă privi cum golesc rucsacul, apoi cum îl umplu cu haine, un sac de dormit, casetele și caietele cu becul, lanterna, dictafoanele și mai multe pachete de baterii. Când am strâns chingile și cataramele, Scout apucă într-o mână punga de plastic cu mâncare pe care o cumpăraserăm de la un service deschis nonstop și dădu ocol mașinii pentru a scoate cușca lui Ian din spate cu cealaltă. Dacă mergem departe, am spus, Ian o să devină cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
punem deoparte. Am făcut-o cu repeziciune, scoțând cărțile câte opt sau douăsprezece odată, strângând tare între palme copertele când le ridicam și le puneam unele peste altele în fața bibliotecii din stânga, cea cu litera G. După ce-am terminat, Scout apucă unul dintre rafturile goale și-l scoase din bibliotecă, așezându-l frumos lângă cărți. Înlătură în același fel celelalte două rafturi, apoi se lăsă în genunchi pentru a inspecta spatele bibliotecii. Scoțând o șurubelniță mică din haina ei mare, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
înapoi pe și sub podeaua din spatele meu, forța loviturii trimițând în aer o undă de impact alcătuită din sensuri și idei care mă izbi și mă aruncă înainte, pe ciment. Am sărit din nou în picioare, m-am întors și, apucând mânerul cuștii lui Ian, am alergat spre Scout. Eu și Scout alergând de-a lungul pasajului. — Prin zid, strigă ea, prin gaura din zid. — Iisuse. Ideea podelei înălțându-se sub picioarele noastre grăbite într-un val care se rostogolea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-mă și eu în gol, mestecând, am surprins această frântură diafană de gând ridicându-mi-se dintr-un ungher al minții. Mă făcu să meditez la faptul că, în locurile întunecate ale eului tău, mașini gânditoare, pe care niciodată nu apuci să le vezi de aproape ecranează constant lucrurile și-și rulează singure propriile programe de secretizare. Poate întrezărești o frântură din ce se întâmplă acolo, precum fragmentul acesta dintr-un cântec care-și croiește drum la lumină sau un pasaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cuiva care-și scrie numele cu un diamant. — Până dimineață, pensula asta trebuie să termine toată povestea. Ai înțeles? Întinzându-mi-o, mă privi cu ochii lui albaștri, calmi, senini și serioși. Da, am aprobat, luându-mă prin surprindere. Am apucat coada antică de lemn cu grijă. Ai spus cumva că am de făcut două lucruri? — Mai trebuie și să bei asta, - scoase un pahar mic dintr-un buzunar al jachetei. Am luat paharul și l-am ridicat la lumină. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Mă tem că evenimentele ne prind deja din urmă. Scout a stabilizat o conexiune între laptop și sinele on-line al lui Mycroft Ward. Trebuie să purcedem la drum. Am încercat să spun să purcedem la drum încotro?, dar n-am apucat. — Ei, cum te-ai descurcat azi-noapte, cu apa și pensula? — Cu pensula am terminat, am zis, dar hârtia din pahar este și acum doar hârtie. Este... Pur și simplu n-am știut cum s-o fac. — Hmmm. Unde-i pensula

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fac. — Hmmm. Unde-i pensula? Am găsit-o și i-am întins-o lui Fidorous. O cântări în mână, gândindu-se o clipă. — Ești sigur că ai scris totul cu ea? Am încuviințat. — Am scris ore în șir. N-am apucat să adorm decât la... Acum cât e ceasul? — Opt. — Am dormit trei ore. — Ei bine, zise doctorul și îndesă pensula într-un buzunar interior. Va trebui să-ți ajungă. Adu paharul cu tine. Va trebui să mai încerci să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]