4,412 matches
-
daneză adversară a regelui Christian din alte motive. Gruparea antiunionistă era condusă de Sten Sture cel Tânăr, iar partidul prounionist, de arhiepiscopul Gustavus Trolle. Regele Christian, care deja luase măsuri în scopul izolării politice a Suediei, a intervenit în ajutorul arhiepiscopului Trolle, aflat sub asediu în cetatea sa de la Stäket, dar a fost învins de Sture și de armata sa țărănească la Vedila, fiind obligat să revină în Danemarca. O a doua tentativă de aducere a Suediei sub controlu său a
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]
-
noiembrie, soldații danezi, au intrat cu torțe aprinse în sala palatului regal și au luat cu ei câțiva nobili. În aceeași seară, au fost închiși mulți alți oaspeți ai regelui. Toți aceștia fuseseră trecuți pe o listă de proscripție a arhiepiscopului Trolle. A doua zi, în 9 noiembrie, un consiliu condus de arhiepiscopul Trolle i-a condamnat pe cei de pe listă la moarte pentru erezie; principalul cap de acuzare a fost acela că s-au unit într-un pact cu scopul
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]
-
și au luat cu ei câțiva nobili. În aceeași seară, au fost închiși mulți alți oaspeți ai regelui. Toți aceștia fuseseră trecuți pe o listă de proscripție a arhiepiscopului Trolle. A doua zi, în 9 noiembrie, un consiliu condus de arhiepiscopul Trolle i-a condamnat pe cei de pe listă la moarte pentru erezie; principalul cap de acuzare a fost acela că s-au unit într-un pact cu scopul de a-l da jos pe Trolle din scaun. Mulți dintre ei
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]
-
regelui George al V-lea și al reginei Mary. Mama sa a fost Prințesa Alice, Ducesă de Gloucester (1901-2004), a treia fiică a Ducelui de Buccleuch. A fost botezat la Castelul Windsor la 22 februarie 1942 de Cosmo Gordon Lang, arhiepiscop de Canterbury. Nașii lui au fost: regele George al VI-lea (unchiul patern), regina Mary (bunica paternă), Prințesa Helena Victoria (verișoara sa), Lady Margaret Hawkins (mătușa maternă), Lordul William Montagu Douglas Scott (unchiul matern) și vicontele Gort. Din cauza războiului, ziarele
Prințul William de Gloucester () [Corola-website/Science/324278_a_325607]
-
conciliului: cronica anonimă "Gesta Francorum" („Faptele francilor” datată c. 1100/1101), care a influențat toate versiunile discursului, cu excepția celei a lui Foucher de Chartres, care era prezent la conciliu; Robert Călugărul, care s-ar putea să fi fost prezent; Baldric, arhiepiscopul Dolului; și Guibert de Nogent, ultimii doi nefiind prezenți la conciliu. Toate aceste relatări au fost scrise la destul de multă vreme după conciliu, și diferă mult unele de altele. Mai important decât cele cinci discursuri compuse din ultimele surse, care
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
fără permisiunea episcopilor, „căci ei mai mult vor împiedica decât vor ajuta, vor fi mai mult o povară decât un avantaj... nici femeile să nu meargă fără soții lor sau frații lor sau tutorii lor.” Cam în aceeași vreme, Baldrick, arhiepiscop de Dol, bazându-se și el pe "Gesta Francorum," s-a concentrat pe jignirile aduse de musulmani și pe recucerirea Țării Sfinte în termeni care fac apel mai mult la cavalerismul medieval. Ca și Fulcher, și el a consemnat că
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
în posesia orașelor Serres și Drama, încercuind astfel Salonicul. În 1224 a desăvârșit cucerirea Regatului de Salonic prin capturarea capitalei acestuia. Încrezător de pe urma acestor repetate succese militare, Theodor a hotărât să se încoroneze ca împărat (în 1225 sau 1227) de către arhiepiscopul autocefal de Ohrid, Demetrios Chomatianos. În continuare, forțele lui Theodor au avansat în zona coastei Mării Egee dinspre Tracia, iar în 1225 a capturat Adrianopolul și regiunile adiacente din Tracia, aflate în acel moment în posesia Imperiului de la Niceea. Îngrijorat de
Theodor Comnen Dukas () [Corola-website/Science/324356_a_325685]
-
speranțele lui Inocențiu al III-lea; de asemenea, solicita papei recunoașterea titlului patriarhal pentru conducătorul Bisericii bulgare. Nedorind să ducă până acolo concesiile, papa Inocențiu l-a trimis in Bulgaria pe cardinalul Leon cu misiunea de a-l numi pe arhiepiscopul Vasile de Tărnovo doar ca primat al bulgarilor și vlahilor, iar pentru Ioniță Caloian a rezervat doar coroana regală, cu titulatura de "rex Bulgarorum et Blachorum" ("rex Bulgarie et Blachie"), iar nu pe cea imperială. Forțând nota, Caloian i-a
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
părăsească zona anexată sau să se polonizeze. Politicile de polonizare rapidă au urmat în toate aspectele vieții publice și private. Organizațiile cehești au fost desființate și activitatea lor a fost interzisă. Parohiile romano-catolice din regiune aparțineau fie Arhidiecezei de Breslau (arhiepiscop Bertram), fie Arhidiecezei de Olomouc (arhiepiscop Leopold Prečan), ambele compuse din dieceze transfrontaliere din Cehoslovacia și Germania. Când guvernul polonez a cerut, după ocuparea regiunii, ca acele parohii să se separe de cele două arhidieceze, Sfântul Scaun s-a conformat
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
polonizeze. Politicile de polonizare rapidă au urmat în toate aspectele vieții publice și private. Organizațiile cehești au fost desființate și activitatea lor a fost interzisă. Parohiile romano-catolice din regiune aparțineau fie Arhidiecezei de Breslau (arhiepiscop Bertram), fie Arhidiecezei de Olomouc (arhiepiscop Leopold Prečan), ambele compuse din dieceze transfrontaliere din Cehoslovacia și Germania. Când guvernul polonez a cerut, după ocuparea regiunii, ca acele parohii să se separe de cele două arhidieceze, Sfântul Scaun s-a conformat. Papa Pius al XI-lea, fost
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
Sf. spiridon din Galați, ilusteaza în desene în tus cartea cu proza lui Ion Creangă versificata de profesorul universitar din Iași, Constantin Oiescu. în 1964 începe pictură Schitului Bucium din Iași, Paraclisul Mitropoliei, construit în 1853, unde este vizitat de arhiepiscopul Iașului și mitropolitul Moldovei și Sucevei Iustin Moisescu. "Pe 27 mai 1964 Studiourile Sahia filmează pentru realizarea documentarului în culori "Vechi și nou în RPR"despre picturile de la Voroneț, Sucevita, Cetățuia. Pentru noile picturi este luat exemplul picturii din Bucium
Vasile Pascu (pictor) () [Corola-website/Science/326625_a_327954]
-
păstoririi Pr.Ioan Breazu (junior), continuată mai târziu de pictorul Hințescu. Reparații curente au intervenit (păstrându-se intactă vechea pictură de pe zidul iconostasului și de pe arcada învecinată). Biserică a fost resfințită la data de 23 iulie 1995 de către I.P.S Arhiepiscop Andrei al Albă Iuliei. Preoți slujitori ai bisericii din Laz: Pr.Ion Renghe (a doua jumătate a sec. XVIII) Pr.Irimie Breazu (hirotonit 1795) paroh între 1815-1829 Pr.Avram Aloman din Săsciori, girează 1829-1830 Pr.Popa Constantin din Săsciori, girează
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Laz () [Corola-website/Science/326685_a_328014]
-
armenii în vârstă să nu participe la slujbele acestei ramuri a bisericii și, în schimb, a adus pentru serviciul divin din SUA preoții catolicatului din Cilicia, din Liban . În 1933, mai mulți membri ai FRA au fost condamnați pentru asisasinarea arhiepiscopului armean Levon Tourian în New York. FRA îl acuzase pe arhiepiscop că ar fi fost un agent sovietic. În ciuda condamnării membrilor federației, FRA a fost exonerată de orice implicare în asasinat. În timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, unii dintre organizației
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
a bisericii și, în schimb, a adus pentru serviciul divin din SUA preoții catolicatului din Cilicia, din Liban . În 1933, mai mulți membri ai FRA au fost condamnați pentru asisasinarea arhiepiscopului armean Levon Tourian în New York. FRA îl acuzase pe arhiepiscop că ar fi fost un agent sovietic. În ciuda condamnării membrilor federației, FRA a fost exonerată de orice implicare în asasinat. În timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, unii dintre organizației germane a FRA au considerat că pot ajuta la eliberarea
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
deveni preot și pentru a creste în ierarhia monastica, călătorește la mănăstirea St Francisc de Assisi. Trei ani mai târziu la 27 ianuarie 1907 devine slujitor al altarului că preot. În 1910, Fratele Pio a fost desemnat că preot de către arhiepiscopul Paolo Schinosi în Catedrală Benevento. Patru zile mai târziu ține prima sa Liturghie la biserică parohiei consacrată Fecioarei Maria (En:). Deoarece sănătatea să devine precară i s-a permis să rămână împreună cu familia sa până la începutul lui 1916 păstrându-și
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
găsit într-o condiție bună. Arhiepiecopul Domenico D'Ambrosio, la sanctuarul din Sân Giovanni Rotondo, declară că „partea superioară a craniului este în parte numai schelet dar că bărbia este într-o stare perfectă iar restul trupului este bine păstrat”. Arhiepiscopul D’Ambrosio mai confirmă într-un comunicat că „stigmatele nu sunt vizibile”. Adaugă încă faptul că mâinile lui Padre Pio „arată de parcă tocmai ar fi avut parte de o manichiură”. S-a sperat că figură lui Padre Pio va putea
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
coperta de Mircia Dumitrescu); Editura Cartea Românească, București, 1987; 7. "Poeme reci - Tirania Visului", vol. III, prefață de Al. Piru; Editura Orient-Occident, București, 1993; 8. "Makedonski molitvi" - Rozariu Macedonean (ediția a II-a, bilingvă, română-macedoneană), cuvânt înainte de Domnul Domn Mihail, arhiepiscop de Ohrida și Macedonia; traducere de Mihail Rengiov; Editura Kultura, Skopje, 1996; 9. "Scara la cer", vol. I, (cu ilustrații după miniaturile lui Picu Pătruț și coperta de Marcel Chirnoagă); cuvânt înainte de Preafericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; postfață de
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
alegere nepotrivită. Principele de Antiohia era experimentat și bogat atât în cadouri, cât și în făgăduieli; el merita pe deplin căsătoria, care a fost celebrată cu mare pompă de către episcopul de Chartres în prezența regelui, domnul Ludovic, și a multor arhiepiscopi, episcopi și nobili ai regatului. Orbit de succesul avut, Bohemund a luat hotărârea de a-și folosi noua sa armată de 34.000 de oameni nu pentru a apăra Antiohia contra bizantinilor, ci pentru a trece el la atac împotriva
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
lui Wilhelm la lupta cu bretonii care atacaseră teritoriul lui Riwallon de Dol, conte de Combourg. Bretonii se predau și părăsesc domeniul Combourg, iar Wilhelm îl face cavaler pe Harold. Aflat pe patul de moarte, Eduard Confesorul îl anunță pe arhiepiscop că-l proclamă ca succesor la tron pe ducele Wilhelm al Normandiei. Crezând că regele delira, arhiepiscopul îl proclamă în Catedrala Westminster (construită de Eduard) ca succesor la tron pe contele Harold de Wessex. Pentru a obține asentimentul celorlalți nobili
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
se predau și părăsesc domeniul Combourg, iar Wilhelm îl face cavaler pe Harold. Aflat pe patul de moarte, Eduard Confesorul îl anunță pe arhiepiscop că-l proclamă ca succesor la tron pe ducele Wilhelm al Normandiei. Crezând că regele delira, arhiepiscopul îl proclamă în Catedrala Westminster (construită de Eduard) ca succesor la tron pe contele Harold de Wessex. Pentru a obține asentimentul celorlalți nobili, Harold acceptă să se căsătorească cu Ealdgyth, sora contelui Morcar, și devine regele Harold al II-lea
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
însă nu este cazul. Iar cuvântul “obțină” are în textul grecesc sensul e primire echivalentă pe când interpretarea Latină vrea să sugereze dependența de voia episcopului român; de fapt consensul lui Vigiliu este formal și autocefalia Justineanei apare evidență prin dependența arhiepiscopului de propriul sinpd al Justineanei. Contra tezei papale mai pledează și împrejurarea, ca referatul administrative a lui Hierocle din Synekdemos, vorbreste despre Mesia cu Marcianopole, Sciția cu Tomis, Iliric cu Tesalonic, Dacia cu Sardica, iar în sfera Romei sunt înserate
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
protos între Frontinus cu Benenatus, aplecat poliicii acestuia. Era un joc al intereselor locale duse de arhiepiscopii tesalonicieni. În realitate sinodul V ecumenic precizează, ce pe langă episcopii patriarhi din Romă, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim să se mai numească arhiepiscopi și episcopii-mitropoliti din Cipru, Neoiustineana, Iberia, Efes și Tesalonic; primi 8 erau proestoși ai unor beserici autocefale, iar ultimii 2 pt importantă orașelor lor de reședință. În regunea ilirica se mențin episcopii la Sirmiu. În aceeasta vreme încetează latinitatea ilirica
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
încetării latinității imperiale care între 578-602 vine înlocuită cu greaca-bizantina a Bisericii. Din cauza unor surse apusene, istoricii papali cred în dependența permanentă a Iliricului de Romă. Astfel primul patriarh român, care să intitulează papă Grgire ce Mare (-604) adresează epistole arhiep. Ioan la Justineanei pe ton “dur” pt că nu vrea să-I recunoască drepturile; apoi în 595 îl invită pe episcopul din Sardica să se supună Justineanei și în 592 transfera pee p. ioan, fugărit de la Elissus la Squilenza în
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
ci sunt pioni pt jurisdicția uiversala în scopul căreia Grigore a scris foarte multe scrisori către variații episcopi răsăriteni, care nicidecum nu denoda și o jurisdicție peste locul către episcopul căruia s-a scris epistola. O dovedește tonul “dur” către arhiepiscopul Justineanei. De altă parte surprinde lipsa unor scrisor către vicarul din Tesalonic. Oare a renunțat papă la el în schimbul Justineanei? Sau totl sunt simple pretetii mai ales că împăratul Mauriciu numea singur pe arhiepiscopul din Justineana. Totul face aprte din
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
epistola. O dovedește tonul “dur” către arhiepiscopul Justineanei. De altă parte surprinde lipsa unor scrisor către vicarul din Tesalonic. Oare a renunțat papă la el în schimbul Justineanei? Sau totl sunt simple pretetii mai ales că împăratul Mauriciu numea singur pe arhiepiscopul din Justineana. Totul face aprte din critică față de titlul de patriarh ecumenic a lui Ioan IV pustivul, combătuta de Grigore prin epistole din anii 582 și 595, ca patriarhul să nu încerce să-și ia o autoritate supremă individuală asupra
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]