4,701 matches
-
importanță și a dus la cedarea unor întinse teritorii care făcuseră vremelnic parte din Republica Democrată Armeană în favoarea Turciei. Kazım Karabekir avea să scrie că Cicerin și Karakhan au încercat să anuleze Tratatul de la Alexandropol, luând poziție deschisă în favoarea intereselor armenilor. Acesta a fost motivul pentru care s-a luat decizia îndepărtării lor, iar soluția care s-a găsit a fost acea implicării în negocieri a lui Stalin, care era la acea vreme un colaborator apropiat al lui V. I. Lenin
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
Sovietică se transformase într-o superputere, iar Turcia nu avea deloc capacitatea să lupte cu vecinul ei. La sfârșitul toamnei anului 1945, sovieticii concentraseră trupe în Caucaz în vederea unui potențiale invazii în Turcia. Cererile sovietice, care țineau cont de doleanțele armenilor, au fost prezentate Aliaților. Premierul britanic Winston Churchill s-a opus unor asemenea pretenții teritoriale, în vreme ce președintele american Harry S. Truman a considerat că această problemă trebuie rezolvată fără implicarea altor părți. În timpul crizei, URSS a cerut de asemenea Turciei
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
republicile sovietice ar fi legitime doar după această dată. După prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991, guvernele Turciei, Georgiei și Azerbaigeanului au acceptat validilitatea tratatului. În schimb, Armenia a adoptat o poziție diferită. Guvernul Armeniei nu a ratificat tratatul, iar oficialii armeni s-au declarat public împotriva lui. Deputatul Levon Mkrtchyan (Federația Revoluționară Armeană) a declarat pe 3 februarie 2005 că problema recunoașterii sau respingerii tratatului de la Kars nu se află pe agenda politicii externe a Erevanului. El a subliniat că semnarea
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
Sovietice din 1991, guvernele Turciei, Georgiei și Azerbaigeanului au acceptat validilitatea tratatului. În schimb, Armenia a adoptat o poziție diferită. Guvernul Armeniei nu a ratificat tratatul, iar oficialii armeni s-au declarat public împotriva lui. Deputatul Levon Mkrtchyan (Federația Revoluționară Armeană) a declarat pe 3 februarie 2005 că problema recunoașterii sau respingerii tratatului de la Kars nu se află pe agenda politicii externe a Erevanului. El a subliniat că semnarea tratatul a fost o violare grosolană a legii internaționale și a fost
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
a subliniat că semnarea tratatul a fost o violare grosolană a legii internaționale și a fost impusă de Tratatul turco-rus de la Moscova (1921), care stipula că toate republicile sud-caucaziene vor semna mai târziu tratate similare cu Turcia. Ministrul de externe armean Vartan Oskanian a amintit că Declarația de Independență a Armeniei și Constituția țării numesc provinciile turce răsăritene „Armenia Apuseană”. Armenia nu recunoaște în mod explicit frontierele Turciei contemporane. În plus, Oskanian a subliniat că Turcia nu a pus în practică
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
XIX-lea odată cu apariția și dezvoltarea naționalismului turc în Imperiul Otoman. După declinul Bisericii Răsăritului în secolul al XIV-lea, principalele milieturi din Imperiul Otoman, în afară de cel musulman, au fost cel greco-ortodox, cel evreiesc, cel armenesc și cel siriacă-ortodoxă . Etnicii armeni formau trei milieturi în funcție de credințele lor. Au mai existat și alte milieturi, precum cele ale catolicilor, samaritanilor sau a karaiților. Comunitățile otomane au prosperat în timpul Imperiului Otoman, în condițiile în care sultanul era și calif. Legea otomană nu recunoștea noțiuni
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
au pierdut în competiția cu fanarioții în secolul al XVIII-lea. În cele din urmă, Patriarhia Sârbă a fost desființată și a organizațiile sale religioase au trecut sub controlul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului în 1766. Până în secolul al XIX-lea, armenii aveau un singur miliet, în rândul căruia erau încadrați atât cei care aparțineau de Biserica Apostolică Armeană, cât și armenii catolici și cei protestanți. În secolul al XIX-lea s-a separat un miliet catolic armean. Nearmenii care erau credincioșii
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
a fost desființată și a organizațiile sale religioase au trecut sub controlul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului în 1766. Până în secolul al XIX-lea, armenii aveau un singur miliet, în rândul căruia erau încadrați atât cei care aparțineau de Biserica Apostolică Armeană, cât și armenii catolici și cei protestanți. În secolul al XIX-lea s-a separat un miliet catolic armean. Nearmenii care erau credincioșii unor biserici înrudiți din punct de vedere teologic cu armenii (așa-numiții noncalcedoneni) s-au aflat sub
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
și a organizațiile sale religioase au trecut sub controlul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului în 1766. Până în secolul al XIX-lea, armenii aveau un singur miliet, în rândul căruia erau încadrați atât cei care aparțineau de Biserica Apostolică Armeană, cât și armenii catolici și cei protestanți. În secolul al XIX-lea s-a separat un miliet catolic armean. Nearmenii care erau credincioșii unor biserici înrudiți din punct de vedere teologic cu armenii (așa-numiții noncalcedoneni) s-au aflat sub autoritatea Patriarhiei Armene
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
secolul al XIX-lea, armenii aveau un singur miliet, în rândul căruia erau încadrați atât cei care aparțineau de Biserica Apostolică Armeană, cât și armenii catolici și cei protestanți. În secolul al XIX-lea s-a separat un miliet catolic armean. Nearmenii care erau credincioșii unor biserici înrudiți din punct de vedere teologic cu armenii (așa-numiții noncalcedoneni) s-au aflat sub autoritatea Patriarhiei Armene, deși nearmenii și-au menținut o ierarhie separată. Aceste grupuri au fost ortodocșii siriaci și copții
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
atât cei care aparțineau de Biserica Apostolică Armeană, cât și armenii catolici și cei protestanți. În secolul al XIX-lea s-a separat un miliet catolic armean. Nearmenii care erau credincioșii unor biserici înrudiți din punct de vedere teologic cu armenii (așa-numiții noncalcedoneni) s-au aflat sub autoritatea Patriarhiei Armene, deși nearmenii și-au menținut o ierarhie separată. Aceste grupuri au fost ortodocșii siriaci și copții. Biserica Ortodoxă Siriacă a funcționat sub Patriarhatul Armean, dar a făcut o cerere la
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
armenii catolici și cei protestanți. În secolul al XIX-lea s-a separat un miliet catolic armean. Nearmenii care erau credincioșii unor biserici înrudiți din punct de vedere teologic cu armenii (așa-numiții noncalcedoneni) s-au aflat sub autoritatea Patriarhiei Armene, deși nearmenii și-au menținut o ierarhie separată. Aceste grupuri au fost ortodocșii siriaci și copții. Biserica Ortodoxă Siriacă a funcționat sub Patriarhatul Armean, dar a făcut o cerere la Poarta Otomană pentru obținerea unui statut separat, aceste cereri fiind
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
din punct de vedere teologic cu armenii (așa-numiții noncalcedoneni) s-au aflat sub autoritatea Patriarhiei Armene, deși nearmenii și-au menținut o ierarhie separată. Aceste grupuri au fost ortodocșii siriaci și copții. Biserica Ortodoxă Siriacă a funcționat sub Patriarhatul Armean, dar a făcut o cerere la Poarta Otomană pentru obținerea unui statut separat, aceste cereri fiind susținute de o campanie susținută de emigrația din Europa Occidentală. Astfel, Biserica Apostolică Siriacă a Antiohiei și a întregului Răsărit („iacobită”, care mai târziu
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
perioadă au fost recunoscute milleturile caldeean-catolic, siriac-catolic și „meletul” nestorienilor. Meletul nestorienilor era comunitatea ce mai depărtată față de capitala imperiului. Evreii erau organizați sub sistemul milieturilor ca o comunitate pe baza religiei, alături de cele ale altor credințe (milietul ortodox, milietul armean, etc). Evreii se bucurau de o largă administrativă. Ei erau reprezentați în fața sultanului de "Hahambași" (în turcă: Hahambașı) حاخامباشی), care se bucura de ample puteri legislative, juridice și executive în rândul comunității sale. Uneori, hahambași ara invitat alături de alți bași
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
-lea și, în scurtă vreme, a înflorit din punct de vedere economic într-o asemenea măsură că, în timpul secolului al XVIII-lea, era cel mai populat și poate cel mai bogat oraș locuit de evrei din lume. Evreii otomani, alături de armeni și greci, dominau practic comerțul din imperiu. Dovezile ale existenței milleturilor datează încă din secolul al IV-lea, în Imperiul Sasanid Persan, care era în principal zoroastrian. Primii creștini din regiune, care au format Biserica Orientului (cunoscută mai târziu, după
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
secesioniste, și stăvilirea mișcărilor naționaliste centrifuge. Reformele au eșuat, în ciuda faptului că au încercat să integreze comunitățile nemusulmane și neturce din imperiu în societatea otomană prin prevederi care erau revoluționare pentru acea perioadă. În timpul Tanzimatului a fost emis Regulamentul Națiunii Armene, ("Nizâmnâme−i Millet−i Ermeniyân") pe 29 martie 1863. Milietul armean a primit o serie de privilegii extinse și autonomie. Națiunea Armeană, "Millet−i Ermeniyân" se referea la milietul Bisericii Ortodoxe Gregoriene Armeană. La scurtă vreme după aceasta, Imperiul Otoman
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
că au încercat să integreze comunitățile nemusulmane și neturce din imperiu în societatea otomană prin prevederi care erau revoluționare pentru acea perioadă. În timpul Tanzimatului a fost emis Regulamentul Națiunii Armene, ("Nizâmnâme−i Millet−i Ermeniyân") pe 29 martie 1863. Milietul armean a primit o serie de privilegii extinse și autonomie. Națiunea Armeană, "Millet−i Ermeniyân" se referea la milietul Bisericii Ortodoxe Gregoriene Armeană. La scurtă vreme după aceasta, Imperiul Otoman a emis „Firmanul Reformelor” (Islahat Fermâni), o nouă reglementare ce privea
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
în societatea otomană prin prevederi care erau revoluționare pentru acea perioadă. În timpul Tanzimatului a fost emis Regulamentul Națiunii Armene, ("Nizâmnâme−i Millet−i Ermeniyân") pe 29 martie 1863. Milietul armean a primit o serie de privilegii extinse și autonomie. Națiunea Armeană, "Millet−i Ermeniyân" se referea la milietul Bisericii Ortodoxe Gregoriene Armeană. La scurtă vreme după aceasta, Imperiul Otoman a emis „Firmanul Reformelor” (Islahat Fermâni), o nouă reglementare ce privea „Nizâmnâme−i Millet−i Ermeniyân”, inițiată de Adunarea Patriarhală a Armenilor
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
În timpul Tanzimatului a fost emis Regulamentul Națiunii Armene, ("Nizâmnâme−i Millet−i Ermeniyân") pe 29 martie 1863. Milietul armean a primit o serie de privilegii extinse și autonomie. Națiunea Armeană, "Millet−i Ermeniyân" se referea la milietul Bisericii Ortodoxe Gregoriene Armeană. La scurtă vreme după aceasta, Imperiul Otoman a emis „Firmanul Reformelor” (Islahat Fermâni), o nouă reglementare ce privea „Nizâmnâme−i Millet−i Ermeniyân”, inițiată de Adunarea Patriarhală a Armenilor. Armenii primeau privilegii excepționale, care permiteau formarea unui „stat în stat
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
Armeană, "Millet−i Ermeniyân" se referea la milietul Bisericii Ortodoxe Gregoriene Armeană. La scurtă vreme după aceasta, Imperiul Otoman a emis „Firmanul Reformelor” (Islahat Fermâni), o nouă reglementare ce privea „Nizâmnâme−i Millet−i Ermeniyân”, inițiată de Adunarea Patriarhală a Armenilor. Armenii primeau privilegii excepționale, care permiteau formarea unui „stat în stat” și care urmărea eliminarea dominației aristocrației prin dezvoltarea claselor politice izvorâte din societatea civilă. Aceste două reforme, care ar fi trebuit din punct de vedere teoretic să fie exemple
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
supuși ai altor state prin Capitulațiile Imperiului Otoman. Astfel, Imperiul Rus a devenit ocrotitorul grupurilor ortodoxe, Franța a celor catolice, iar Regatul Unit al evreilor și altor grupuri. Rușii și britanicii s-au aflat într-o competiție pentru protectoratul asupra armenilor. Credincioșii ortodocși considerau că misionarii protestanți, (peste 100 în Anatolia în perioada de dinaintea izbucnirii primului război mondial), ca pe o amenințare la adresa propriilor învățături. Activitățile religioase sponsorizate de guverne occidentale nu erau total lipsite de substraturi politice, așa cum a demonstrat
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
să se degradeze odată cu evoluția criteriilor identificării comunitare, de la credința religioasă spre naționalitate. Interacțiunea ideilor Revoluției Franceze cu milieturile otomane a creat o abordare al identității personale diferită de cea de până atunci. De exemplu, mișcarea de eliberare națională a armenilor a început să se manifeste în cadrul bisericilor armene. Patriarhul Nerses Varjabedyan a exprimat poziția armenilor otomani spunându-i ministrului de externe britanic pe 13 aprile 1878 că nu mai este posibil ca turcii și armenii să mai trăiască împreună. Patriarhul
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
de la credința religioasă spre naționalitate. Interacțiunea ideilor Revoluției Franceze cu milieturile otomane a creat o abordare al identității personale diferită de cea de până atunci. De exemplu, mișcarea de eliberare națională a armenilor a început să se manifeste în cadrul bisericilor armene. Patriarhul Nerses Varjabedyan a exprimat poziția armenilor otomani spunându-i ministrului de externe britanic pe 13 aprile 1878 că nu mai este posibil ca turcii și armenii să mai trăiască împreună. Patriarhul considera că doar o administrație creștină ar fi
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
Revoluției Franceze cu milieturile otomane a creat o abordare al identității personale diferită de cea de până atunci. De exemplu, mișcarea de eliberare națională a armenilor a început să se manifeste în cadrul bisericilor armene. Patriarhul Nerses Varjabedyan a exprimat poziția armenilor otomani spunându-i ministrului de externe britanic pe 13 aprile 1878 că nu mai este posibil ca turcii și armenii să mai trăiască împreună. Patriarhul considera că doar o administrație creștină ar fi putut să asigure egalitatea, dreptatea și libertatea
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
mișcarea de eliberare națională a armenilor a început să se manifeste în cadrul bisericilor armene. Patriarhul Nerses Varjabedyan a exprimat poziția armenilor otomani spunându-i ministrului de externe britanic pe 13 aprile 1878 că nu mai este posibil ca turcii și armenii să mai trăiască împreună. Patriarhul considera că doar o administrație creștină ar fi putut să asigure egalitatea, dreptatea și libertatea de conștiință. Administrația creștină ar fi trebuit să o înlocuiască pe cea musulmană în Armenia (Armenia răsăriteană), Cilicia și Liban
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]