3,900 matches
-
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (87,45%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (9,64%). Pentru 2,22% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era arondată plășii Tohani din județul Buzău și era formată din satele Cufuritu, Florica și Glodeanu Sărat, cu o populație de 2830 de locuitori ce trăiau în 636 de case. În comună funcționau 4 stâne, 3 biserici și o școală mixtă cu
Comuna Glodeanu Sărat, Buzău () [Corola-website/Science/300817_a_302146]
-
din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,96%). Pentru 2,15% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Bălănești", era arondată plaiului Pârscov din județul Buzău și era formată din satele Bălănești, Bercești, Bodromirești, Cocârceni-Cozieni, Fața lui Nan, Mărculești, Turburea, Valea Epei și Valea Banului, cu o populație de 2050 de locuitori, care trăiau în 521 de case. În comună funcționau
Comuna Cozieni, Buzău () [Corola-website/Science/300810_a_302139]
-
au fost arondate raionului Mizil din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a căpătat componența actuală, după ce comuna Limpeziș a fost desființată și inclusă în comuna denumită acum "Movila Banului" după noua reședință, și arondată județului Buzău, reînființat. Trei obiective din comuna Movila Banului sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice: așezarea din epoca medievală timpurie aparținând culturii Dridu (secolele
Comuna Movila Banului, Buzău () [Corola-website/Science/300830_a_302159]
-
Satu Vechi) și Valea Cotorei, totalizând 900 de locuitori; aici funcționau 2 biserici (la Beșlii și Valea Ciomegei). În 1925, cele două comune era deja unificate sub numele de "Mânzălești-Mănești", cu 3565 de locuitori, cu reședința în satul Grunju și arondată aceleiași plăși. În 1950, comuna a fost arondată raionului Cărpiniștea din regiunea Buzău și apoi (după 1952) raionului Buzău din regiunea Ploiești. Comuna Mănești avea să se separe din nou, cu numele de "Beșlii", dar în 1968, ea a fost
Comuna Mânzălești, Buzău () [Corola-website/Science/300826_a_302155]
-
creșterea animalelor, prelucrarea lemnului, albinăritul, olăritul, dulgheria, dogăria, rotăria și fierăria. Denumirea satului Copălău vine de la cuvântul copălaie - care denumește capacul de lut de la stupii primitivi pentru albine, confecționați din buduroaie de tei. Primul lăcaș religios a fost Schitul Jorovlea, arondat Mănăstirii Coșula (construită în anul 1535). După anul 1840 locuitorii satului Jorovlea au fost strămutați pe malul râului Miletin, dezvoitându-se satele Copălău și Cotu. Prima biserică din satul Copălău a fost una din lemn construită în anul 1785. Religia creștin-ortodoxă
Comuna Copălău, Botoșani () [Corola-website/Science/300903_a_302232]
-
de locuitori. În comună funcționau o școală de băieți cu 58 de elevi înființată în 1852 și una de fete cu 22 de eleve înființată în 1885; și o biserică zidită în 1883 de locuitori. În 1925, comuna Cazasul era arondată plășii Silistraru din același județ și era formată din satele Cazasu, Baldovinești, Pietroiu și Satu Nemțesc, cu 2128 de locuitori. Baldovinești, Pietroiu și Satu Nemțesc (redenumit General Praporgescu) s-au desprins în 1931, formând comuna Baldovinești. În 1950, comuna Cazasu
Comuna Cazasu, Brăila () [Corola-website/Science/300945_a_302274]
-
General Praporgescu) s-au desprins în 1931, formând comuna Baldovinești. În 1950, comuna Cazasu a intrat în componența raionului Brăila din regiunea Galați. În 1968, ea a fost desființată și inclusă în comuna Tudor Vladimirescu, care a fost tot atunci arondată județului Brăila, reînființat. Comuna a fost reînființată în 2003, având în componență doar satul Cazasu.
Comuna Cazasu, Brăila () [Corola-website/Science/300945_a_302274]
-
când România era un mare regat iar în țară domnea regele Carol al II-lea, localitatea Toderita era comună rurală și făcea parte din județul Făgăraș. În această comună erau înregistrate la aceea dată 946 de locuitori. Comună Toderita era arondata la Judecătoria de ocol Sercaia și la Tribunalul Făgăraș care judecau toate pricinile ivite între oameni, dar asemenea situații erau destul de rare printre locuitorii comunei. Comună avea primărie, cu primar ales și notar împuternicit a soluționa cererile oamenilor. În comuna
Toderița, Brașov () [Corola-website/Science/300974_a_302303]
-
separată de Scorțaru Nou, iar comuna Domnița a luat numele de "Mihail Kogălniceanu". În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Brăila al regiunii Galați. În 1968, comuna Mihail Kogălniceanu a fost desființată și inclusă în comuna Râmnicelu, arondată județului Brăila. În data de 10 august 1951, la stația meteorologică din această localitate s-a înregistrat temperatura de 44,5, cea mai mare temperatură înregistrată vreodată în România.
Comuna Râmnicelu, Brăila () [Corola-website/Science/300986_a_302315]
-
mixtă. În 1925, comuna Tătaru era formată tot din satul Tătaru și avea 2598 de locuitori. În 1950, comuna Tătaru a trecut în subordinea raionului Făurei din regiunea Galați, iar în 1968 a fost desființată și inclusă în comuna Dudești, arondată județului Brăila, reînființat. Tătaru este o localitate în județul Brăila, Muntenia, România, situat la aproximativ 90 de kilometri de orașul Brăila, în partea de sud a comunei Dudești și la est de comuna Roșiori, în Câmpia Bărăganului. În extravilanul de la
Tătaru, Brăila () [Corola-website/Science/300991_a_302320]
-
1925 consemnează desființarea comunei Dealu Lung și includerea ei în comuna Lacul lui Băban, cu satele Cocoșari, Constandoiu, Gura Caliței, Peletic, Plopu, Poenile, Tinoasa și cătunele Bălănești, Groapa Tufei, Rașca și Șotărcari, populația totală fiind de 2812 locuitori. Ea era arondată plășii Plăginești a aceluiași județ. În 1950, comuna a fost transferată raionului Focșani din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. Satul Gura Caliței a fost la un moment dat separat de comună
Comuna Gura Caliței, Vrancea () [Corola-website/Science/301876_a_303205]
-
s-au descoperit resturi de ceramică, preponderent grosieră, de culoare gri sau cărămizie. Doar câteva fragmente au fost realizate din pastă fină și decorate cu crestături pe margine. Materialul arheologic aparține, cel mai probabil, culturii Noua. Cu toate că data întemeierii satelor arondate comunei nu se știe cu exactitate, prima atestare documentară a satului Tișăuți datează din 14 august 1432, când "„Ilie Voievod (fiul lui Alexandru cel Bun) dăruiește boierului său Isaiea satele Tișăuți, ... jumătate din Bosancea, Selajănii, Dobrovleanii...”" Prima atestare documentată a
Comuna Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/301964_a_303293]
-
localității este amintit nobilul Nicolae Vaida de Morlaca. În jurul anului 1600, aici este menționată o mănăstire, iar în anul 1666 documentele istorice amintesc despre voievodul Pui Petru de la Morlaca. În secolele XV-XVII, izvoarele narative relatează despre existența a trei biserici arondate satului: la Muncei, la Josani și la Văleni. Referitor la datarea construcției bisericii din Morlaca, șeimatismele bisericești greco-catolice menționează două perioade distincte : 1724-1735 și 1837-1838. Câțiva ani mai tarziu (1733), apar și primele date referitoare la preoții slujitori ai parohiei
Morlaca, Cluj () [Corola-website/Science/300342_a_301671]
-
Florilor, Urușagului, Drevelor, Întreprinzătorilor, Șicator sau Moghioroșcut (toate asfaltate în anul 2009) și Gilăului sau Lăbuț (încă neasfaltată). Din punct de vedere administrativ, Luna de Sus aparține comunei Florești, din anul 1950, până la care era comună de sine stătătoare, având arondat și satul Stolna și pentru un timp și Vlaha. Pe teritoriul satului s-au descoperit unelte ce datează din paleoliticul superior: un răzuitor din silex și 2 topoare. După marea invazie tătară din 1241 localitatea a fost colonizată cu sași
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
sănătate, 19 în administrația publică, 69 alte activități. Biserica este declarată monument de arhitectură și este înscris pe lista monumentelor istorice cu codul CJ II m-B-07694. Pe lista completă a locașurilor de cult din România are codul 34854-1. Parohia este arondată Protopopiatului Călata din Eparhia Reformată a Ardealului. Pastorii actuali sunt Váncza Enikö-Erzsébet și Váncza Lajos. Cunoaștem un act emis în anul 1675, de către principele Transilvaniei, Mihail Apafi, (o diplomă în limba latină) prin care dijmele pe care le plăteau locuitorii
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
În anul 1733, la conscripția efectuată de episcopul unit Ioan-Inochentie Micu în Szaszlona erau doar 16 capi de familie români neuniți și nu aveau preot. În anul 1795 au fost introduse matricolele, completate cu caractere chirilice până în 1873. Parohia este arondată Protopopiatului Cluj I. Preotul paroh este Vasile Bonda.
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
Cultural în cadrul căruia se desfășoară activități culturale specifice zonei Olteniei. Locuitorii satului Zănoaga , beneficiază și de un centru medical situat în centrul satului,cu medic de familie repartizat, tot în centrul satului, există și sediul Primăriei Zănoaga care, aceasta este arondata la Primăria Comunei Leu. La doi kilometri distanță se află Baza Jianca de-a lungul căii ferate, cu profil de recepție a produselor agricole, tot în sat aflându-se și sediul Sistemului de Irigații Zănoaga ce aparține S. N. I. F.
Zănoaga, Dolj () [Corola-website/Science/300422_a_301751]
-
tot în sat aflându-se și sediul Sistemului de Irigații Zănoaga ce aparține S. N. I. F. Craiova. Zănoaga a fost comună până în anul 1968 în cadrul Raionului Caracal când s-a desființat ca urmare a noii organizări adminstrativ-teritoriale și a fost arondata comunei Leu. Se află la 32 de kilometri de orașul Craiova și la aproximativ 20 de kilometri de orașul Caracal. Deși este o localitate mică, din ea au plecat câteva vedete printre care: Adrian Bumbescu - un fost fotbalist de la Steaua
Zănoaga, Dolj () [Corola-website/Science/300422_a_301751]
-
a fost reședință de plasă (cf.M.Țena op.cit.). În 1950, comuna a fost transferată raionului Giurgiu din regiunea București. Satul și comuna Arsache au primit în 1964 denumirea de "Vedea". În 1968, comuna a trecut la județul Ilfov, fiindu-i arondat și satul Malu din comuna desființată Malu. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Satul Malu s-a separat din nou în 2003, iar comuna Vedea a rămas de atunci numai cu satul
Vedea, Giurgiu () [Corola-website/Science/300451_a_301780]
-
În comuna Buda-Prisiceni existau 2 școli mixte, 2 biserici (una în Buda și una în Drugănești), precum și un pod peste Argeș. În 1925, cele două comune erau deja unite, într-o singură comună, denumită "Buda-Cornetu", cu reședința la Buda și arondata plășii Domnești din același județ. Comună avea 4336 locuitori și era formată din satele Buda, Cornetu-Glăgăveanu, Cornetu din Vale, Drăgănescu și Poștă. Comunele Buda și Cornetu s-au separat din nou, temporar, în 1931. În 1950, comuna a fost inclusă
Comuna Cornetu, Ilfov () [Corola-website/Science/300496_a_301825]
-
Poștă. Comunele Buda și Cornetu s-au separat din nou, temporar, în 1931. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul V.I. Lenin al orașului republican București, din care a făcut parte până în 1968. În 1968, comuna Cornetu a fost arondata județului Ilfov, reînființat, pentru că în 1981, la o reorganizare administrativă, să devină parte din județul Giurgiu, pentru 4 ani, înainte de a fi transferată Sectorului Agricol Ilfov, din subordinea municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov. Două obiective din comuna
Comuna Cornetu, Ilfov () [Corola-website/Science/300496_a_301825]
-
5168 de locuitori. În 1950, comuna a fost arondată raionului 16 Februarie al orașului regional București, din care a făcut parte până în 1968, când a devenit comună suburbană a municipiului București, pierzând satele Giulești-Sârbi (integrat în București) și satul Rudeni, arondat comunei Chitila, dar fiindu-i arondat satul Roșu (comuna Roșu a fost desființată, celelalte sate ale ei devenind părți ale Bucureștiului). În 1981, conceptul de comună suburbană a dispărut, Chiajna fiind arondată Sectorului Agricol Ilfov, subordonat Bucureștiului și devenit în
Comuna Chiajna, Ilfov () [Corola-website/Science/300492_a_301821]
-
a fost arondată raionului 16 Februarie al orașului regional București, din care a făcut parte până în 1968, când a devenit comună suburbană a municipiului București, pierzând satele Giulești-Sârbi (integrat în București) și satul Rudeni, arondat comunei Chitila, dar fiindu-i arondat satul Roșu (comuna Roșu a fost desființată, celelalte sate ale ei devenind părți ale Bucureștiului). În 1981, conceptul de comună suburbană a dispărut, Chiajna fiind arondată Sectorului Agricol Ilfov, subordonat Bucureștiului și devenit în 1998 județul Ilfov. Pe raza comunei
Comuna Chiajna, Ilfov () [Corola-website/Science/300492_a_301821]
-
a aceluiași județ și mai avea doar satele Bojdani, Dobroșești, Lipia, Gruiu și Vlăsia, alături de mănăstirea Căldărușani, populația totală fiind de 4736 de locuitori. Satele Bâra, Coadele, Fundul, Șanțu Florescu și Turbați s-au separat și au format comuna Turbați, arondată aceleiași plăși, și cu o populație de 3900 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Căciulați și apoi (după 1960) în raionul Răcari din regiunea București. În 1964, denumirile satului și comunei Turbați au fost
Comuna Gruiu, Ilfov () [Corola-website/Science/300501_a_301830]
-
o moară cu apă, o mașină de treierat cu aburi și cinci biserici. În 1925, comuna Micșunești-Greci fusese deja desființată, iar satul Micșunești-Moară fusese trecut la comuna Merii Petchii, care își avea reședința în satul Nuci, comună de 3424 locuitori, arondată plășii Fierbinți din același județ, iar satele Fundu Danciului și Micșuneștii Mari au fost trecute la comuna Fierbinți, iar alte sate fiind trecute la comuna Greci. În 1950, comuna Merii Petchii a fost inclusă în raionul Căciulați și apoi (după
Comuna Nuci, Ilfov () [Corola-website/Science/300504_a_301833]