5,033 matches
-
cerneală tipografică. Există inclusiv biblioteci care funcționează doar ca niște bibelouri, întrucât cărțile sunt, în acest caz, mai degrabă intangibile și inabordabile precum niște VIP-uri. Există biblioteci confuze și biblioteci exacte, limpezite în conținutul și selecția lor. Există biblioteci arse (de fapt ele nu mai există) și biblioteci care au pierit sub ape (aș fi vrut la o adică să văd o astfel de bibliotecă sub ape, nu din vreun instinct sadic de profanator de cărți, ci doar întrucât așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
este aceea că bibliotecile virtuale nu sunt decât niște pseudopode ale vechilor biblioteci canonice, pentru că le lipsește ceva esențial: epifania. De-a lungul timpului, în situații de restriște culturală, cărțile au fost uneori distruse: nu oricum, ci violent și barbar. Arse, ciopârțite, smulse, împunse, împușcate ori chiar fecalizate. M-am întrebat, la un moment dat, de unde asemenea impulsuri sălbatice, primitive, asupra unor obiecte de cult accesibile, la urma urmei, doar inițiaților ori celor cu un grad adecvat de civilizație și educație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Donos. Opera sa literară cuprinde teatru, proză, poezie... din care menționăm: Vifor - teatru - 1943 S-a Întâmplat la Seceriș - teatru 1956 Bogata la telefon - teatru 1980 Misiune În prima zi de pace - teatru 1989 Zbor paralel - teatru radiofonic 1982 Sunetele arse - versuri 1974 Cântarea verbului a fi - versuri 1979 Cetățile de rouă - versuri 1985 ... și punctum - versuri 1989 Să vii acasă pe un nor - proză 1989 Constelația lirei - antologie scriitori din Chișinău și Cernăuți Rugi basarabene - versuri 1994 Carré de ași
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
țin cel mai nobil Maddaloni; În toată Europa, chiar și În America, operele marilor maeștri stă la păstrare În beciuri blindate, să nu le supere bombele; mai acu o săptămână, un arheolog serios ducea În valiză o pumita dân lut ars, care o dezgropase hăt În Peru. Mi-a dat-o la prețu dă cost și-acu io o țiu În al treilea saltar dă la birou meu particoler. — O pumita? s-a mirat Pumita. — Chiar așa, a zis Anglada. Aztecii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
oratoriul Hamburghez și perechea de tapiri pe care am cumpărat-o la un preț derizoriu cu ocazia acelor enchères mi-au adus profituri serioase. Nici Prințesa nu se poate plânge: a cumpărat de la flenderii de peste mări un șarpe din lut ars, o fouille din Peru, pe care domnul Commendatore o tezauriza pe vremuri Într-un sertar al mesei sale de scris și care acum străjuiește sala noastră de așteptare, debordând de mitologice sugestii. Pardon: cu ocazia altei vizite, v-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Euformiaceelor. Tatú Gigante. Priodontes giganteus, măsoară până la 1 m lungime și atinge 60 kg. Are urechi de mari dimensiuni și trăiește În regiuni puternic irigate, cum sunt selvele tropicale ale Americii de Sud. Thebusiene. Vezi Pardo de Figueroa, Mariano. Tortilla quemada. „Omletă arsă“; prăjiturică rotundă, preparată din făină, grăsime, apă și sare, ornamentată cu un strat de zahăr ars. Tresiete. Joc de cărți numit tres sietes, „de trei ori șapte“, al cărui scop este obținerea unui număr de 21 de puncte. Truco. Joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de mari dimensiuni și trăiește În regiuni puternic irigate, cum sunt selvele tropicale ale Americii de Sud. Thebusiene. Vezi Pardo de Figueroa, Mariano. Tortilla quemada. „Omletă arsă“; prăjiturică rotundă, preparată din făină, grăsime, apă și sare, ornamentată cu un strat de zahăr ars. Tresiete. Joc de cărți numit tres sietes, „de trei ori șapte“, al cărui scop este obținerea unui număr de 21 de puncte. Truco. Joc de cărți cu mărire a mizei, practicat În Argentina, Paraguay și Uruguay, pentru care Borges și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Spovedanie la Tanacu de Tatiana Niculescu Bran (Humanitas, 2006). Scriitoarea s-a aflat, împreună cu regizorul și actorii, la Plopi, realizând dramatizarea propriului text de roman în perioada de pregătire și pe durata efectivă a atelierului. Locația de la Plopi, aparținând Fundației Ars Pedagogica din Cluj, este o rezidență de creație la 40 km de Cluj, pe valea Ierii, al cărei potențial de găzduire, mediu ambiant și condiții de izolare au permis un climat de lucru ideal pentru această fază a proiectului. Actorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
mare finețe. — Mulțumesc pentru tot ce faci. Involuntar, puse mâna pe brațul lui. Pentru o fracțiune de secundă privirile li se întâlniră și avu impresia că el era gata să spună ceva. Ușa din spatele lor se deschise. Săriră amândoi ca arși. Era Ben. — M-am gândit că v-ar plăcea să știți că Ralph tocmai mi-a cerut o ceașcă de ceai și un număr din Racing Post, îi anunță el, așa că am impresia că își revine. Apoi dispăru, simțind, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cimitir și a rămas ca părintele să puie pe cineva să facă o cruce și s-o așeze la căpătâiul mormântului. A trecut o săptămână, două, mai multe; frunzele, în țintirim, se scuturau din copacii rari pe morminte; iarba era arsă de cele dintăi brume ale toamnei. Ațe de painjen se aninau de crucile sărace, de copacii mâhniți, și sclipeau ca niște fire de argint în soarele prietinos. Amurguri de purpură înflăcărau rămășița de frunze de prin copaci; vânturile duioase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu se vedea, dar o lumină dulce sta în ceața nemișcată. Lumina se strecura parcă prin geamuri fumurii în pâcla tăcută și în singurătățile adânci. Potcoavele cailor vuiau înăbușit pe șosea. La dreapta și la stânga, pe muchii, copaci cu frunzele arse stăteau nemișcați în lumina tainică. La o cotitură, deodată izvorî ca din pământ, lângă un pâlc de mesteceni pletoși, o movilă plină de bălării și ierburi uscate. Aici a fost hanul Boului, odată... zisei eu. Boierul Dumitrașcu își opri calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urmă. La dreapta noastră deodată răsări un tapșan larg, între muncele. Era un loc drept, sălbăticit, plin de spinării bogate, printre care răzbăteau câțiva pruni pitici, strâmbi, răsuciți ca-ntr-o durere. În fund, pe clina unui muncel, pe iarba arsă, ședeau într-o rână două cruci de piatră. Un stol de potârnichi se ridică dintrodată din apropierea drumului, zbârnâind, se risipi și, împrăștiate, paserile pline și rotunde zburau pe deasupra tufișurilor, pe deasupra prunilor, apoi, cu aripile întinse, ușor încovoiate, lunecară spre crucile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Măi bădișorule! rosti el cu un glas foarte dulceag. Pe aici e drumul la Hârlău?... Românul se oprise în drum, cu căciula roșcată pe ochi, cu sumanul și cu traista în băț, pe umăr. Era un om năcăjit, cu obrazul ars, cu fruntea încrețită. Răspunse săltându-și în sus căciula cu mâna stângă: — Pe aici, tot înainte... Este loc bun pe lângă pădure... tot pe margine... pe lângă curțile cucoanei Roza... da’ acelea nu se văd... pe lângă moșia lui domnu Todirescu și pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mare, dureros, și dintrodată își aminti de lovitura boambei de plumb. Își întoarse capul. Întrebă încet, stânjenit: Da’ el de unde-i? și ce face? Omul deodată începu să geamă, apoi întinse mânile, parcă se apăra de ceva: două mâni negre, arse, uscate, noduroase ca niște vreascuri, două mâni de rob al pământului. —E muncitor... zise încet chihaia. —Îs un biet om muncitor... gemu bolnavul deschizând ochii cu albul mărit. M-au farmat niște români... Și mi-a murit un copil, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nimic! nu trebuie nimic!... țipă cu spaimă, cu ochii învăpăiați, Rifca. Lumea din uliță se împrăștiase încet-încet. Femeile vegheau tulburate la căpătâiul bolnavei. Urletele răgușite, urletele sălbatice care nu mai aveau nimic omenesc umpleau odaia, și zbaterile necontenite ale cărnii arse de focul dinlăuntru nu mai conteneau. Toată noaptea s-a cutremurat Haia, izbită, frământată, mușcată cu cruzime de otravă. Și prin gura arsă ca de fier roș abia pătrundeau răsuflări răgușite, pe când ochii aveau o sclipire fixă de nebunie. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Urletele răgușite, urletele sălbatice care nu mai aveau nimic omenesc umpleau odaia, și zbaterile necontenite ale cărnii arse de focul dinlăuntru nu mai conteneau. Toată noaptea s-a cutremurat Haia, izbită, frământată, mușcată cu cruzime de otravă. Și prin gura arsă ca de fier roș abia pătrundeau răsuflări răgușite, pe când ochii aveau o sclipire fixă de nebunie. A doua zi dimineață Sanis, spăriat în cele din urmă, a dat fuga la doctor. Tânărul, vlăstar al neamului, subțirel, tras la obraz, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de pulberile negre ale drumului. Privea trist în gol cu doi ochi verzi, înfundați sub frunte și sub sprâncene tufoase. Barba-i era de mult nerasă. Mustața creață, rotunjită la capete, nu-i acoperea gura. Buzele-i erau uscate și arse; din când în când le întredeschidea și le umezea cu vârful limbii. — Mi-i sete, grăi el trudit, fă-ți pomană c-o ulcică de apă... Cum nu? pacat mi-a fi dacă nu ți-oi da, răspunse moșneagul. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
biscuiți și apoi dăm la cuptorul încins timp de 20 de minute. Între timp punem la fiert 1,5 l de lapte, iar în jumătate de litru de lapte dizolvăm șaisprezece linguri de zahăr, patru pachete de budincă de zahăr ars și trei linguri de făină de grâu. Amestecăm bine, iar când clocotește laptele, adăugăm compoziția din budincă și fierbem două trei clocote, dăm vasul deoparte și adăugăm cinci gălbenușuri bătute, apoi turnăm compoziția peste mere și dăm din nou la
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
luăm folia și deasupra ornăm cu fructe din dulceață. BUDINCĂ DE ZAHĂR ARS Un pachet de felii de pâine prăjită se rupe bucățele, apoi se pun într-un vas peste care turnăm un sirop făcut din: 200 gr. de zahăr ars stins cu 300 ml de apă. Separat într-o cratiță fierbem o cremă dintr-un litru de lapte, trei linguri de amidon și o esență de lămâie. Lăsăm crema să dea două trei clocote și dăm deoparte. Într-un vas
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
ea mă ajuta să visez și cu ochii deschiși. Îmi trăiam atât de intens reveriile încît uitam unde mă aflam; jocul devenea serios și chiar puțin stupid în seriozitatea lui. Într-o dimineață rece, cu brumă timpurie, am descoperit trandafirii arși, rebegiți de frig; jalnici. Țin minte ziua aceea fiindcă puțin mai târziu am simțit deodată că mi se face rău. Am avut senzația că mă cufundam într-un întuneric înăbușitor, duhnind a căldură râncedă, care se învîrtea cu mine. Când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un vizitator ciudat. A intrat în casă, și-a scuturat zăpada de pe căciula cu clape și de pe mantaua de postav vechi, cerîndu-mi permisiunea să se așeze pe un scaun chiar înainte de a-mi spune ce dorea de la mine. Avea ochii arși de febră și obrazul neras. Îmi părea cumva cunoscut, dar cu greu mi-am reamintit de unde. Stătuse cu mine la spital în aceeași cameră, ultima oară, și-mi luase adresa atunci. M-am uitat la el amuzat. Era un tip
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la stână, în aer liber. "E frumoasă, dar curvă", a obiectat el triumfător. "Și ce importanță are asta?" i-a replicat maică-sa. A rămas încremenit. "Mamă, cum poți vorbi astfel? Doar sânt fiul tău". Dar ea a sărit ca arsă. Tocmai pentru că ești fiul meu, nu vreau să ajungi ca vai de capul tău, să tragi mâța de coadă." "Și conștiința mea?" a apelat el, în disperare de cauză, la o vorbă mare. La care frate-său a izbucnit în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu putea să spună cât de cât exact când fusese văzut ultima oară sau cum arăta precis; dacă era înalt, sau scund, gras sau slab. Mopsul susținea că purta ochelari cu ramă de aur. Dominic, de câte ori auzea asta, sărea ca ars: Fugi de-aici, cum să poarte ochelari? Nici vorbă". Îi ascultam și mă miram de unde aveau bătrânii atâta imaginație încît să discute despre un personaj misterios așa cum se discută visele, dând impresia că exista ceva care îi împiedica să meargă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Se purta ca o posedată atunci, cu toate simțurile, instigate de furtună, în delir. Întreg sufletul îi vibra, iar trupul i se transforma într-un cântec. Pâlpâia ca o flacără surescitată și după fiecare furtună rămânea parcă istovită, cu nervii arși. Și dacă la Marta am prețuit calmul, întîlnirea cu Laura mi-a dat o altă optică asupra furtunilor. Fiecare dragoste cu pedagogia ei. Dar și aici și-a spus cuvântul păcatul meu originar. Într-o zi am izbucnit iritat: "Curaj
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în vreme ce la picioarele lui se forma o băltoacă galbenă. "Du-te, mă, îi striga el, mai bine ajută la stingerea focului decât să ne împuți aici". Dodo și Anton se zăpăciseră și nu-și găseau locul. Mirosea puternic a ierburi arse. Un fum înecăcios și înțepător ne făcea pe toți să tușim și să ne frecăm încontinuu la ochi. Cu o batistă la gură, Dinu a trecut pe lângă mine fără să mă vadă. Am pornit și eu spre ieșire, cu gândul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]