4,476 matches
-
a reușit să cucerească orașul-capitală. Numărul de fracțiuni este egal cu 21. Fracțiunea cheie, este cea romană. Funcțiile Papei au trecut la Senatul roman, care coordonează activitățile facțiunilor romane. Generalii și agenții au suita lor. A fost schimbat conceptul de asediu, care a început să se asemene cu cel din Stronghold. Toate clădirile construite apar pe harta tactică. Au fost extinse oportunitățile diplomatice. Pentru joc au fost lansate două add-on-uri, primul este dedicat căderii Romei și împărțirii acesteia între Imperiului Roman
Total War () [Corola-website/Science/323231_a_324560]
-
până în orașul Ierusalim. aducând apă de la izvor pe dedesubtul orașului lui David, la bazinul Siloam, care se afla în incinta orașului lărgit. El data din vremea regelui Iudeei, Ezechia sau Hizkiyahu, care l- ar fi săpat în cursul pregatirilor pentru asediul Ierusalimului de către regele asirian Senaherib prin anul 701 e.n. Era un apeduct sinuos care a înlocuit pe cel din epoca medie a bronzului. În Cartea a II-a a Cronicilor din Biblia ebraică scrie: «Tot Ezechia a astupat și gura
Ghihon () [Corola-website/Science/323268_a_324597]
-
lupte „până la destabilizarea, distrugerea și exterminarea finală a genovezilor”. În 1351 este obligat și împăratul bizantin să intre în această coaliție. Amiralul genovez Paganino Doria asediază în cadrul conflictului cetatea Oreos de pe insula Eubeea, unde se adăpostise amiralul venețian Niccolo Pisani. Asediul a fost întrerupt odată cu apariția unei escadre aragoneze în Marea Egee. Armada genoveză se înfruntă cu cea venețiano-aragoneză în Bosfor. Ambele flote suferă pierderi foarte mari, și bizantinii sunt obligați să accepte o pace impusă de genovezi, care la rândul lor
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
două veacuri. Se cunosc extrem de puține amănunte privind biografia lui Grigore Manoilescu în primele decenii ale sec. 20. Horia Sima își va aminti ulterior că acesta era ofițer în rezervă, locotenent, care participase la primul război mondial, luând parte la asediul Sevastopolului. Împreună cu fratele său, Mihail Manoilescu, în calitate de patroni ai minelor "Șorecani", a ridicat o biserică ortodoxă în Colonia minieră a Șorecanilor, județul Cluj. Fratele său istorisește, în Memorii, cum a fost construită biserica: Biserica a fost sfințită în data de
Grigore Manoilescu () [Corola-website/Science/323377_a_324706]
-
al Angliei. James a fost educat ca un prinț catolic în diverse colegii din Franța. În 1687, tatăl său, devenit rege, l-a numit duce de Berwick, conte de Tinmouth și baron Bosworth. Și-a făcut debutul în Ungaria la asediul din Buda, în slujba lui Carol al V-lea de Lorena; apoi a participat la Bătălia de la Mohács (1687) tot în Ungaria, unde a luptat împotriva turcilor. După bătălie s-a întors în Anglia, unde a fost numit guvernator de
James FitzJames, Duce de Berwick () [Corola-website/Science/324026_a_325355]
-
urbane, au fost amplificate fortificațiile care s-au extins înspre nord-est, înglobând și actuala Piață Mică. Invazia tătară din 1241-1242 a demonstrat că sistemele de fortificații existente în Transilvania se aflau într-un stadiu incipient și nu puteau face față asediilor. Pentru a crește capacitatea de apărare a orașului s-au construit noi centuri de apărare, fiind extinse zidurile Orașului de Sus. Unii istorici presupun că Pasajul Scărilor ar fi fost construit prin secolul al XIII-lea, dar majoritatea specialiștilor cred
Pasajul Scărilor din Sibiu () [Corola-website/Science/324064_a_325393]
-
Christian din alte motive. Gruparea antiunionistă era condusă de Sten Sture cel Tânăr, iar partidul prounionist, de arhiepiscopul Gustavus Trolle. Regele Christian, care deja luase măsuri în scopul izolării politice a Suediei, a intervenit în ajutorul arhiepiscopului Trolle, aflat sub asediu în cetatea sa de la Stäket, dar a fost învins de Sture și de armata sa țărănească la Vedila, fiind obligat să revină în Danemarca. O a doua tentativă de aducere a Suediei sub controlu său a avut loc în 1518
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]
-
încercat să cotropească Uniunea. Campania a început fructuos, iar gurkienii au ajuns până la Adua, pe care au asediat-o. Armata Uniunii, ajutată de cele ale Oamenilor Nordului și a styrienilor, precum și de magia lui Bayaz, a reușit să pună capăt asediului și să alunge armata gurkiană. La est de Uniune se află Orașele Libere ale Styriei (cu care Ghilda Pânzarilor avea licență exclusivă de comerț înainte de compromiterea ei de către Inchiziție), cele O Mie de Insule, Suljuk și îndepărtatul Thond (unde e
Prima Lege () [Corola-website/Science/324151_a_325480]
-
mm, două tunuri antiaeriene de 75 mm, precum și două hidroavioane. Nava și-a păstrat echipajul civil român, dar avea la bord și echipaj militar rus. Comanda era deținută de un ofițer al marinei imperiale. În 1917 a luat parte la asediul asupra portului otoman Ordu din Anatolia. După Revoluția bolșevică, SMR "Dacia" a rămas la Sevastopol, unde a fost capturată în 1918 de trupele germane. A fost apoi returnată autorităților române în martie 1918 în urma Păcii de la Buftea cu Puterile Centrale
SMR Dacia () [Corola-website/Science/324248_a_325577]
-
cele mai populate ale lumii cunoscute Imperiului roman, plasând-o după Roma, Mediolanum, Constantinopol, Cartagina, Antiohia, Alexandria, Trier și Capua. Pe de altă parte, o asemenea situație a transformat localitatea într-o țintă, drept pentru care a suferit din plin asediul regelui Alaric I al vizigoților din anul 401, în timpul căruia unii dintre locuitori au căutat refugiu în zona lagunară învecinată. De asemenea, orașul a suportat asediul hunilor lui Attila, în 452. În timpul acestuia, orașul a avut atât de mult de
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
situație a transformat localitatea într-o țintă, drept pentru care a suferit din plin asediul regelui Alaric I al vizigoților din anul 401, în timpul căruia unii dintre locuitori au căutat refugiu în zona lagunară învecinată. De asemenea, orașul a suportat asediul hunilor lui Attila, în 452. În timpul acestuia, orașul a avut atât de mult de suferit, încât ulterior a devenit dificil să se identifice vechea așezare. Căderea Aquileiei a reprezentat primul moment al incursiunii devastatoare a lui Attila în teritoriul roman
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
relatare solidă despre domnia lui Máel Coluim este cea despre o invazie a Berniciei în 1006, probabil tradiționala "crech ríg" („pradă regală”, un raid al unui nou rege prin care acesta își demonstra priceperea în război), care a implicat un asediu al Durhamului. Aceasta pare să se fi soldat cu o înfrângere grea pentru northumbrienii, în frunte cu Uhtred din Bamburgh, viitorul earl al Berniciei, relatată în analele Ulsterului. Un al doilea război Bernicia, probabil în 1018, a avut și mai
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
earl al Northumbriei de către cumnatul său Cnut cel Mare, deși se pare că autoritatea sa se limita la zona sudică a regiunii, fostul regat Deira, și nu se știe să fi luat vreo măsură împotriva scoților. Lucrarea "De obsessione Dunelmi" ("Asediul Durhamului", asociată cu Symeon din Durham) susține că fratele lui Uchtred Eadwulf Cudel a cedat Lothianul lui Máel Coluim, probabil în urma înfrângerii de la Carham. Această regiune pare a fi compusă din teritoriile dintre Dunbar și Tweed întrucât alte părți ale
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
și a lui Philip de Toucy). În schimbul unor moaște de sfinți aduse de la Constantinopol,Balduin a reușit să obțină o sumă de bani din partea regelui Franței, Ludovic cel Sfânt. De asemenea, în 1249 s-a aflat alături de regele Ludovic la asediul asupra Damiettei în Egipt, în cadrul cruciadei a șaptea. În paralel cu evenimentele din Imperiul Latin, Balduin se îngrijește de chestiunile legate de succesiunea Flandrei. Astfel, în 1237 obține sprijinul regelui Ludovic cel Sfânt al Franța și al contesei de Flandra
Balduin al II-lea de Constantinopol () [Corola-website/Science/324330_a_325659]
-
contesei Margareta I de Flandra, sora contelui Filip de Alsacia . Atunci când Filip de Alsacia, lipsit de moștenitori, a plecat în cruciadă în 1177, l-a desemnat pe cumnatul său Balduin al V-lea ca urmaș al stăpânirilor sale. După un asediu nereușit asupra fortăreței Harim (în sprijinul Principatului de Antiohia), Filip a revenit în Europa în 1179, moment în care regele Ludovic al VII-lea l-a desemnat ca principal sfătuitor al moștenitorului Franței, Filip al II-lea August. Un an
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
împăratul de la Constantinopol, să nu presteze omagiu față de acesta și a opus rezistență față de marșul lui Balduin asupra Salonicului. Controversa dintre cruciații flamanzi și cei lombarzi a agravat această dispută. Balduin a insistat asupra atacării Salonicului, în vreme ce Bonifaciu a supus asediului Adrianopolul, unde Balduin instalase un guvernator. În fața inevitabilului război civil, s-a ajuns la un acord prin medierea dogelui Enrico Dandolo al Veneției și a contelui Ludovic I de Blois. Potrivit acestuia, Bonifaciu primea Salonicul ca fief de la împărat și
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
vărul său Theobald al III-lea, conte de Champagne au fost primii nobili importanți care au venit în întâmpinarea apelului papei Inocențiu al III-lea pentru o nouă cruciadă (Cruciada a patra). El a părăsit teritoriul Franței în 1202. În timpul asediului din iulie 1203 asupra Constantinopolului, Ludovic a fost unul dintre cei 8 comandanți de divizie care au împresurat cetatea de pe Bosfor, alături de marchizul Bonifaciu de Montferrat (conducătorul cruciadei), dogele Enrico Dandolo al Veneției, contele Balduin de Flandra, Henric fratele lui
Ludovic I de Blois () [Corola-website/Science/324350_a_325679]
-
au atras într-o ambuscadă pe Bonifaciu de Montferrat, regele cruciat al Salonicului, care și-a pierdut viața (4 septembrie 1207). Căutând să profite de pe urma acestui eveniment, Caloian s-a îndreptat cu toate forțele sale către Salonic și a început asediul, însă a fost asasinat de către unul dintre comandanții cumani din armată, Manastăr, la începutul lunii octombrie. Sursele care se referă la domnia lui Ioniță Caloian aparțin în covârșitoare majoritate celor aflați în taberele adversare lui (bizantine și latine) și, ca
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
declarația oficială de război împotriva Imperiului German și a ocupat fostele colonii germane din Palau, Insulele Caroline, Insulele Marshall și Insulele Mariana. În octombrie 1914, "Hiei" a plecat din Sasebo împreună cu "Kongō" pentru a da ajutor unităților Armatei Imperiale Japoneze în asediul de la Tsingtao, dar a fost rechemat la 17 octombrie. Pe 3 octombrie 1915, "Hiei" și "Kongō" au participat la scufundarea navei "Împăratul Nikolai I", un cuirasat capturat în 1905 în timpul războiului ruso-japonez care a servit în Marina Imperială Japoneză sub
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
de a relua politica externă agresivă promovată de către Ioniță Caloian s-a dovedit a fi un eșec. De la începutul domniei sale, a întâmpinat opoziția membrilor propriei familii. Astfel, fratele său Strez, sprijint de marele jupan al Serbiei Ștefan Nemanjić a supus asediului orașul fortificat Prosek, de unde a lansat periodic expediții asupra Macedoniei. De asemenea, aristocratul Alexei Slav, văr al lui Borilă, s-a declarat independent și a întemeiat o formațiune statală în regiunea Munților Pirin, cu sediul în orașul Melnik. Pentru a
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
a aflat în situația de a fi lipsit de sprijin extern consistent. Ca urmare, în 1217 sau 1218, vărul lui Borilă, Ioan Asan a revenit din exil și l-a înfrânt pe Borilă, care se închisese în Tărnovo. După un asediu de circa șapte luni, Borilă a fost nevoit să fugă, însă a fost capturat de către noul țar, Ioan Asan al II-lea, care l-a orbit și l-a închis într-o mănăstire. De pe urma primei sale căsătorii, văduva lui Ioniță
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
-lea a judecat eronat mersul lucrurilor, prin respingerea tuturor inițiativelor de pace ale Ligii Lombarde și insistența asupra capitulării necondiționate a orașelor italiene. Milano și alte cinci orașe au persistat în a se opune împăratului, care a trebuit să ridice asediul asupra Bresciei. Primind și de această dată sprijinul papalității, Liga Lombardă a reușit să contracareze eforturile lui Frederic al II-lea. În 1249, în timp ce asediau Parma, trupele lui Frederic au fost atacate, iar tabăra imperială capturată. Cu aceată ocazie, Frederic
Liga Lombardă () [Corola-website/Science/324375_a_325704]
-
parapet de paiantă, ulterior îmbrăcat în scânduri. Nivelul superior al turnului de vest, cu mici ferestre spre nord și sud, iar în colțul de nord-est cu un orificiu pentru evacuarea fumului din vatră, servea ca locuință preotului în caz de asediu. Intrările situate spre curte au tocuri de stejar, nivelele separate prin platforme din lemn sunt prevăzute cu meterezele descrise mai sus. În secolul XVIII s-a construit un al doilea cordon de zid în jurul cetății, păstrat azi la înălțimea de
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
lungul muchiilor pieței. La 13 august 1695, o armată franceză de 70.000 de oameni în frunte cu mareșalul François de Neufville, duce de Villeroi a început bombardarea Bruxelles-ului în tentativa de a atrage forțele Ligii de la Augsburg din asediul Namurului din sudul Belgiei de astăzi. Francezii au lansat un bombardament masiv asupra centrului nefortificat al orașului, cu tunuri și mortiere, arzându-l și dărâmând majoritatea clădirilor din zona Pieței Mari. Doar ruinele de piatră ale primăriei și câteva fragmente
Piața Mare din Bruxelles () [Corola-website/Science/326535_a_327864]
-
oval. Fortificația este delimitată către est de malurile abrupte ale unui pârâu, care creează o porțiune de apărare naturală. Este de presupus că zidurile aveau prevăzute metereze și drum de strajă, știut fiind faptul că pentru a rezista la un asediu de lungă durată, acestea trebuiau să aibe o înălțime de minimum 5 metri. Clopotnița este așezată în centrul laturii sudice a cetății, deasupra intrării boltite. Clopotnița are partea inferioară făcută din piatră, ea având catul al doilea executat exclusiv din
Biserica fortificată din Velț () [Corola-website/Science/326678_a_328007]