4,354 matches
-
ea să iasă din casă să se plimbe, nu putea să se mărite, nimic, din pricina zmeilor, că de cum mai răsărise și ea nițel de se făcuse de măritat, se pomenise cu spurcăciunile la poarta împăratului”, „Și-atâta trei zmei care bântuia la ele să le fure întotdeauna. El le-a țânut înainte șaptesprezăce ani într-un geamlâc de sticlă” (Boișoara - Vâlcea). Vârsta fetei este tipic inițiatică, planul sacru îi cunoaște dezvoltarea și vine să își ia ce i se cuvine. Fecioara
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
strânsă cu statul. Stocul metalic al Băncii, garantând întreaga circulațiune a biletelor de bancă, care reprezintă azi o mare parte din averea publică, trebuie să fie apărat cu mare băgare de seamă de un asemenea rizic. Toate vicisitudinile războiului ce bântuiește țara nu se pot prevedea și nu se poate afirma cu toată liniștea că stocul metalic al Băncii este în orice caz asigurat la Iași. În consecință, s-ar impune poate trebuința de a se lua și de Banca noastră
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
pentru securitatea celei de-a doua capitale a Țărei, întrucât nu se putea prevede mersul evenimentelor; printr-o adresă a Ministerului de Finanțe (domnul Costinescu), cu No. 777 din 8 decembrie, se arată guvernatorului Băncii Naționale că „vicisitudinele“ războiului ce bântuiește țara nu se pot prevedea și nu se „poate afirma în totală liniște că stocul metalic al Băncii este în orice caz asigurat la Iași“; Domnia sa propune, deci, „mutarea lui“ și „a oricăror alte valori ce ar crede Banca la
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și zgribuliți de frig. Un ceai fierbinte, hăinuțe uscate și... urcați În pătuț intram rapid În lumea visurilor pline de farmec. A doua zi o luam de la capăt. Nimeni nu se Îmbolnăvea deși sunt convins că și În acele vremuri bântuiau virusurile respiratorii. Reactivitatea noastră naturală era mai mare decât patogenitatea lor. Am fost părtaș și la săniuș. Aveam sanie din lemn de salcâm, care luneca pe zăpadă mai iute ca vântul și-mi făcea o plăcere deosebită să mă avânt
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
într-o poezie fără de pereche sufletul nostru... Să zicem că poezia e un preaplin, care necesită o rostire care să elibereze sufletul de drojdiile vieții, ale zilei....! Dar de ce se apucă un poet să scrie proză? De ce lasă el plaiul bântuit de licorne pentru a ajunge umăr la umăr cu Monsieur Jourdain, cel care a descoperit că vorbea proză cu nonșalanța viețuitorului de fiecare zi? Pe un amic francez, Franz Bartelt, care are vreo zece cărți de proză apărute la Gallimard
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spună asta. Centrul, literar și administrativ, este în provincia București, după cum bine știi. Nu o spun în sens depreciativ, Bucureștii sunt cea mai mare provincie din țară, întrucât acolo se reunește elita românească din toate domeniile. Mirajul capitalei nu-i bântuie doar pe români, e prezent peste tot în lume. Lumea roiește la un semn nevăzut al prestigiului arborat în locuri vizibile. Unde sunt banii poate veni și gloria sau măcar recunoașterea. Numai că românii reușesc, nu știu cum, să facă provincie adesea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
deși sună elegiac, știu. Scrii eseu, scrii articole de presă, faci critică literară. Dar când vine demonul prozei pe la fereastră ce îi spui? Dar când vine demonul teatrului, să te întrebe pe când prima încercare dramatică, cum te scuzi? Demonul prozei (bântuie prin poduri sau subsoluri, nu se arată la fereastră) este inclus în demonul eseisticii, atâta câtă scriu. Personajele mele sunt incluse deja în poemele mele lungi din Fincler și din Folfa, cărțile care nu se regăsesc în antologia recentă. Cândva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
atmosfera febricitară, patetică, plină de toate tensiunile unor eliberări multiple, din ianuarie 1990 am devenit redactorul-șef al "Familiei". Am rămas la Oradea, acum copiii mei s-au stabilit la Cluj, se închide un cerc etc., dar tot nu mă bântuie regretul de-a fi rămas aici. Va fi fiind, probabil, și de o doză de comoditate și vreun pic de lașitate, mai știi? Mă gândesc că un mare scriitor, Amos Oz, trăiește și scrie (bine de tot) în Arad (sigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Fragmente dintr-un discurs incomod", faimoasa reușită: Lesne strig în gura mare/ Că Maestrul Lesnea pare,/ Când aruncă jet pe mur,/ Că își fute muza-n cur!). Discursul poetic mă interesa totuși... teoreticamente. Doream să știu cum funcționează... pe timpul acela, bântuit de structuralisme. Ca june asistent, conduceam și seminarii în direcția buclucașă, îl confruntam pe Hugo Friedrich cu analizele lui Heidegger din Hölderlin, cu reflecțiile lui Valéry despre Mallarmé și Baudelaire, nu-l neglijam nici pe Manolescu, auctor al unor incitante
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au talent de cititor. Și poetul, înainte de a ajunge poet, trebuie să aibă un mare talent de cititor. La fel cel care ne citește. Cititorul poeziei mele, în varianta că există, bănui că face parte dintre acei pe care îi bântuie ades melancolia, sunt vizitați de nostalgii, îi preocupă metafizica, au un suflet deschis și sensibil, încă vibrează emoțional și, ca să glumim, sunt mai inteligenți decât cititorii... nu spun cui! Prima reevaluare, în ceea ce privește literatura ultimelor cinci decenii, ar fi a celor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că este indefinibilă. Cuvântul (cel poetic, desigur) se certifică prin el însuși. Nu permite altcuiva să îl verifice (H.G. Gadamer). Nu aștept elogii la fiecare pas. Artificialul m-ar face să mă/ să îmi suspectez scrisul. O psihoză a demolărilor bântuie literatura română actuală. Cei mai "vânați" sunt poeții! Ne aflăm în fața unei crize a "libertății" de a fi poet, scriitor, critic, istoric literar sau orice altceva. Sunt enorm de mulți "grijulii" față de literatura română. Ca bibliotecar nu mă simt "vizat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
abăteau din drumul de pe Valea Bârladului, trecând peste dealul Dobrina, îndreptându-se spre drumul de-a lungul Prutului spre Iași, Hotin sau Polonia. Mari nenorociri s-au abătut asupra Moldovei în secolul al XVII-lea. Și meleagurile hușene au fost bântuite de epidemii, foamete și pustiiri. Cele mai mari devastări au fost provocate de turci, de tătari, de poloni și de cazaci. Când aceștia năvăleau, se trăgea clopotul de la Episcopie și atunci locuitorii din Huși, unii se retrăgeau în pădure, iar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
putea, nici cu un chip, a ține havalelile și dările unui sat de 18, în priivire a chiar osândei ce suferim de la dumnezeu cu lipsa de pâine și altele”. Lipsa de pâine, provocată de secetă și de invazia lăcustelor ce bântuiseră în anii 1847 și 1848, este adesea invocată ca o cauză importantă a procesului de strămutare. Spre exemplu, privighetorul ocolului Podoleni raporta Isprăvniciei Fălciu, la 3 martie 1847, că unii dintre locuitorii satului Podoleni, din cauza lipsei de pâine, intenționează să
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Grigore Vericeanu, primarul orașului, Dumitru Andriescu, fostul primar, N. Emandi, N. Burghele, P. Michiu, I. Pivniceru, Miluță Lecache ș.a. - erau în ochii opoziției politice, „adunătură de oameni”, „declasați”, „imorali și inconștienți”, „una din cele mai mari pacoști”, „flagelul ce o bântue astazi”, „potlogari”, „mișei”, „samsari” și alte „grațiosități de asemenea natură”. Ce vină poartă societatea, se întrebau unii hușeni, cu mai bine de 100 ani în urmă, „să sufere consecințele intrigilor și uneltirilor unor ambițioși, care cred că, politica are de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
veacuri de la dispariția sa. A fost un om al epocii sale și trebuie analizat în condițiile acelor vremuri. Călătoriile sale au avut scopuri concrete, de cucerire, colonizare, comerț și exploatare, impuse de o Spanie și Europă sărăcite de războaie și bântuite de molimi și spaime. De aici obsesia pentru aur, argint, mirodenii, ceea ce face ca din "Jurnal" 153 cuvinte să fie "aur", 45 "mirodenii", 20 "mine" și 178 "porturi". În Cuba-Juana n-a găsit nici aur, nici mirodenii, după cum nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și umezelii. Dacă se reține că la 1797 Havana avea 50.000 de locuitori și la 1841, 180.000, că la 1592 deja existau la Havana 80 de taverne, că timp de mai bine de 3 secole zona a fost bântuită de mii și mii de pirați și corsari însetați și că în secolul al XIX-lea prin portul Havana treceau anual 3.000 de nave, cu marinari la fel de însetați, se poate face o idee asu-pra cantității de produse alcoolice necesare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
caz de captură, le conferea statutul de "prizonieri de război", nu de pirați-bandiți. Ca atare, cei care acționau pe timp de pace ca "pirați", pe timp de război se transformau în "corsari"! Și cum întreg Ev Mediu european a fost bântuit de războaie între Spania și Franța, Spania și Țările de Jos, Anglia și Franța..., corsarii și-au văzut de "pira-teriile" lor legale, unii fiind chiar înnobilați "pentru servicii aduse patriei"! Se pare că primul rege englez care a eliberat "patente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
legale, unii fiind chiar înnobilați "pentru servicii aduse patriei"! Se pare că primul rege englez care a eliberat "patente" de acest gen a fost Henric al VIII-lea, continuat de regina Elisabeta I. Alături de pirați și corsari Caraibele au fost bântuite și de alți "haiduci ai mă-rilor", numiți "Bucaneros" și "Filibusteri". Bucanerosii cuvânt derivat din francezul "boucanier" vicios, pervertit dat colonilor spanioli din Antile -, sau din "bucan" o barbacoa pe care afumau carnea cu lemne verzi, provizie de bază în incursiunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de ce nu, își caută prin respectivele insule sau cayos ale litoralului cubanez strămoșii care, veacuri de-a rândul, sub pavilionul negru cu cap de mort, cu o panglică neagră acoperind un ochi lipsă, sau cu un picior de lemn, au bântuit pe aici în căutare de aur, argint, perle...! Isla de Pinos, "Edenul piratilor" (azi Isla de la Juventud) pe aici au trecut El Olones, Augustin Jol, Pata de Palo, Le Clerc, John Hawkins, Francis Drake, Henry Morgan..., Punta del Frances, Playa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
bolilor și subnutriției, 208 din cei 343 negri, navele "Constancia" și "Explo-rador" pierdeau, din aceleași motive, în 1828, respectiv 1839, 368 de negri, respectiv 200 negri. Cauzelor de mai sus li se adaugă "pierderile" înregistrate datorită furtunilor și uraganelor care bântuie Atlanticul în zona tropicelor și care loveau frecvent corăbiile, având în vedere că o traversare dura 3 luni! Goeleta "Yenam" s-a scufundat în drum spre Havana cu 380 de sclavi, goeleta" Teresa" s-a scufundat la 1827 cu 186
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
orice alt loc din Broadway. O cafenea, un cinematograf, magazine. În centrul Broadway-ului e un soi de insulă, cu ceva iarbă și, din loc În loc, niște bănci. 103 e o stație de metrou, o zonă aglomerată. Este zona mărfii. Marfa bîntuie cafeneaua, cutreieră străzile din jur și uneori traversează jumătate din Broadway, ca să se odihnească pe una dintre băncile din insulă. O fantomă la lumina zilei pe o stradă aglomerată. Aici găseai mereu cîțiva drogați, În cafenea sau atîrnînd pe-afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-i aștepta pe toți acei nenorociți fără bani, fără nici un rost, chiar de ajungeau în Moldova, pământul salvării în mintea lor? Se știe câți morți au rămas pe drumuri, câți istoviți au fost pradă fatală a epidemiilor care i-au bântuit și ce viață de mizerie au dus supraviețuitorii în cei doi ani de restriște. Chiar oficial au fost expediate unele formațiuni fără mai multă chibzuință, atât de zăpăcită era lumea. Cercetași de la 12 la 17 ani, de frica lagărelor de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Dânsa a primit ziarele lui, i le trimitea regulat, iar Lia își făcea, mai ales la început, numai sânge rău din așa-zisele victorii fulgeră toare anunțate regulat, cu păcile separate ca corolar. Mai cerusem colonelului ajutoare medicale pentru populația bântuită de friguri tifoide, credeam noi, dar în realitate [de] tifos exantematic. A promis cu aceeași sancțiune ca de obicei. la cernica Pe la mijlocul lui mai, vremea fiind frumoasă, am pornit, însoțite de trei maici și o țigancă cu un coș, la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
avurăm și o descriere foarte tristă de situația din Moldova, făcută de un internat fugit de acolo: aglomerația popu lației, găzduirea prin toate orașele, mai ales la Iași și Bârlad, lipsa de lemne și de alimente, bolile care începeau să bântuie. Toți cei cu mijloace plecaseră la Stockholm, Copenhaga, precum d-na Poenaru, Ella Băicoianu, fiicele Irinei Procopiu 135, Alex. Florescu cu familia, Lică Florescu etc. [Se vorbea și de un interviu dat de Dinu din Odessa. Ne întrebam ce căuta
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ar fi fost și scos din activitatea care îl îmbărbăta. Cu toată oroarea ce inspira, s-a dus într-o apoteoză. Am văzut pe d-na Iorga care, foarte demnă în marea ei durere, se gândea și la nenorocirea care bântuie țara și îmi spunea că și Iorga n-avea speranță decât în victoria engleză. A doua zi, cu cântece, surle, mii de vagabonzi îmbrăcați în cămăși verzi, conduși de întregul guvern și de diplomații Axei, cutreierau orașul cu coșciugul lui
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]