5,989 matches
-
social (relații sociale și activități productive, apelul la suportul social și profesional), un stil activ de a proiecta retragerea prin utilizarea cunoștințelor dobândite, inserarea în familie, participarea la proiecte comune etc. Continuarea activităților pare să fie condiția principală a unei bătrâneți reușite, iar nivelul de studii și continuarea lor - condiție a optimizării. „Modelul de optimizare selectivă prin compensare” (Baltes și Baltes, 1990) se bazează pe căutarea unui înalt nivel de funcționare, realizabil prin antrenament intelectual și prin utilizarea și creșterea cunoștințelor
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
în nici un fel bine în lume, port obsesia paradisului ca singură obsesie vitală” (552). Nu-i vorbă, cu câteva excepții pasagere, paradisul va fi în permanență în altă parte, de obicei în locurile pierdute sau abandonate. Dar, treptat, și spre bătrânețe din ce în ce mai evident, raportul dintre vid și esențial se schimbă. Cioran nu va mai descoperi în esențial un vid, cum spune, ci dimpotrivă: în vid, un esențial. Fapt care nu atenuează sentimentul eșecului, dar care purifică orice criză teribilă, delirantă, extazică
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de km într-o zi” (27 aug. 1973 Ă 216). Peste trei ani, îi scria lui Arșavir Acterian: „Îmi târăsc hoitul cum pot. Iată deci că ne-a fost dat să ajungem bătrâni!” (29 decembrie 1976 Ă 460). Înspăimântat de bătrânețe, Cioran face totul pentru a ajunge la ea. Identificându-se cu boala, care-l însoțește ca o umbră, Cioran o privește ca pe un spațiu protector, cumva matern, care-l protejează în aceeași măsură în care el însuși o oblojește
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
colo, ea citea, auzi, să vezi și să nu crezi, "Istoria Românilor"! Păi bine, bunică, zic, eu credeam că citești din cartea sfinților, niscai religie, și matale! Iar băbuța, fără măcar să ridice ochii din carte... "Asta-i cartea sfinților"... Eh, bătrînețea! Cum merge? Am o poftă de joc! Păzea! Vecin 1: Numai că, fii atent, ușor cu cheltuielile, că am dat de fundul pungii. Așa că să nu mai contezi pe vreun autoturism pentru că de-acum e unul vecinu', celălalt la vecinu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Cam aceasta ar fi tema excelentei piese al lui Constantin Popa, deși, la o "răsfoire" mai atentă, există în ea o pluralitate de subteme ce fac din textul în discuție unul foarte ofertant pentru regizor. "Gheorghe Popescu" mai vorbește despre bătrînețe, despre ce li se întîmplă actorilor după pensionare (foarte "la zi" chestiunea aceasta), despre prietenie, despre singurătate, despre neputința de a rosti adevărul pînă la ultima lui literă, pînă la ultimele lui consecințe, despre amintire ca spațiu locuibil al celor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai mare..., ci o clinică de mare chirurgie... și se operează pe suflet... și doare... Cine rezistă, bine..., cine nu, nu... Foarte bine!" Să-și cumpere o oglinjoară, să se uite în ea... și să trăiască fericit pînă a adînci bătrînețe... Gh. P. unu: Dom' doctor Gh. Popescu, eu nu mai vreau să fiu Gh. Popescu... Vă rog să mă operați de Gh. Popescu... Gh. P. doi: Ușor de zis... Pentru că operația asta se face fără anestezie... Gh. P. unu: Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
această căsătorie, / Să-i binecuvântați, / Cu pâine și cu sare / Și cu darul Sfinției sale, / Să meargă la a lor casă, / Care-i de la Dumnezeu aleasă, / Să trăiască liniștiți, / Să ajungă fericiți, / Din părinți întru părinți, / Din aceste tinerețe, / Până la adânci bătrânețe!"97 Polimorfismul imaginilor reface legăturile a-temporale și a-spațiale cu starea dintâi a creației, dezvăluind ființa ca lume descifrată. Între om și casă se stabilește, de-a lungul vieții, "o legătură de sânge". Casa prevestește trecerea omului în "cea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Tânjind la veșnicia naturii, omul percepe antitetic pulsațiile lăuntrice ale universului: "Fost-am tinerel ca mlada / Dar amu-s bătrân ca tata; Fost-am tânăr ca un brad / Dar amu îs om uitat. Pe drum merg, pe drum mă duc, / Bătrânețele m-ajung."204; "Pământ negru mă hrănește, / Urâtul mă-mbătrânește; / Pământ negru m-a hrănit, / Urâtul m-a-mbătrânit, / Că urâtul n-are leac / Decât pânză și toiag."205 Pentru omul tradițional, soarta se plămădește în taina creației, "cântul" devenind dalta cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
malefice ale destinului. Imaginea analogică destin uman destin cosmic devine metaforă a vârstelor care supune norocul unui ritual al purificării existențiale: Așa joacă bătrânii, / Când înfloresc călinii. / Călinii se scutură, / Bătrânii se bucură. / Pe drum merg, pe drum mă duc, / Bătrânețele m-ajung. Bătrânețe cu slăbie, / Nu-mi cădeți năpastă mie. Voi năpaste mi-ți căde, / Cu securea v-oi tăie / Și m-oi duce în treaba me, / Să v-arăt la bătrânețe / Cine-am fost la tinerețe. / Cine m-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Imaginea analogică destin uman destin cosmic devine metaforă a vârstelor care supune norocul unui ritual al purificării existențiale: Așa joacă bătrânii, / Când înfloresc călinii. / Călinii se scutură, / Bătrânii se bucură. / Pe drum merg, pe drum mă duc, / Bătrânețele m-ajung. Bătrânețe cu slăbie, / Nu-mi cădeți năpastă mie. Voi năpaste mi-ți căde, / Cu securea v-oi tăie / Și m-oi duce în treaba me, / Să v-arăt la bătrânețe / Cine-am fost la tinerețe. / Cine m-o îmbătrânit, / Cât în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bucură. / Pe drum merg, pe drum mă duc, / Bătrânețele m-ajung. Bătrânețe cu slăbie, / Nu-mi cădeți năpastă mie. Voi năpaste mi-ți căde, / Cu securea v-oi tăie / Și m-oi duce în treaba me, / Să v-arăt la bătrânețe / Cine-am fost la tinerețe. / Cine m-o îmbătrânit, / Cât în lume am trăit? / Mai mult rele decât bune: Lelița cu ochi de mure. M-o iubit și le-am iubit, / Acelea m-o-mbătrânit. Lelița cu tăte bune / Și bărbatul-ncins
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nivel formal, de scurtarea versurilor, versul octosilabic transformându-se în vers de trei sau patru silabe. Primul fragment, în care este descrisă tinerețea, este dominat de prezența diminutivelor (stejărel, tinerel, mândruța, mânuța), în timp ce partea a doua, în care este ilustrată bătrânețea, este structurată antitetic, legătura dintre cele două stări existențiale realizându-se prin intermediul anadiplozei: ( "Luam satu de-a lungu, / De-a lungu și de-a latu"; "Porțile că-mi deschidea / Porțile că-mi închidea; / Focu-n vatră-l dezvelea, / Focu-n vatră învălea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Am îmblat văile-n ling, / N-am noroc să trăiesc mult. Când mi-ar fi lumea mai dragă / M-am veștezit prea degrabă, / Când mi-ar fi drag să trăiesc/ Durerile mă-ndesesc. Nu-i mai grea boală anume / Ca bătrânețile-n lume. De-ai da aur și argint, / Nu-s leacuri de-ntinerit. De-ai da aur cu cântarul, / Nu-ți lungește nime traiul."239 În fața măreției destinului, omul tradițional îmblânzește "lumea cealaltă" prin intermediul rostirii "cântului" taumaturgic, transformând necunoscutul, neantul, i-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ce nimănuia nu i-s dragi?! Spune, moarte, ce.am greșit, / C-așa rău m-ai mai bătut, / C-am trăit destul de greu, / Ș-așa pahar cum să-l beu?..."240 Eterna năzuință a omului, de a dobândi "tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte", îl însoțește și pe eroul din basm care, în călătoria sa inițiatică, trebuie să găsească și să pună stăpânire pe "cheia raiului" și pe "lumina soarelui", trecând prin "câmpul cu somnul", "câmpul jălii" și "câmpul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cărei triadă ontologică nașterea, căsătoria, moartea se regăsește în semnele vremii. Modelul uman, bazat pe scurgerea ciclică a vieții, a stat la baza organizării timpului calendaristic. În mentalitatea tradițională, anul era împărțit în perioade de început, de tinerețe, de maturitate, bătrânețe și moarte, marcate de sărbători și obiceiuri.49 Astfel, din toate timpurile, calendarul este "simbolul ireversibilului, ca și al veșnicei întoarceri."50 Pentru țăranul român, calendarul reprezintă "rostul", "rânduiala", "împărțeala timpului": "Calendaru-i așe, să fie lucru cu rost, că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
iarnă fără soare"; "din cosiță floarea-i cântă, nouă împărați ascultă".190 Ileana Cosânzeana locuiește în "pajiști miraculoase, unde cresc buruienile alese și grăitoare" care vindecă sau dau viață eroilor din basme și din care se prepară leacul tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de moarte, leac ce poate fi dobândit doar în "nopțile de Sânziene". Ca soră a soarelui, Ileana Cosânzeana s-a demonstrat că numele Ileana ar proveni din numele grec "Ila" care desemna sora soarelui, Ilios 191 se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dede voie să umble oriunde primprejur, nu însă prin Valea Plângerii. Trăia fericit și pururea tânăr; dar, într-o zi, luându-se după un iepure, trecu fără să știe, în Valea Plângerii și-l apucă dor de părinți." ("Tinerețe fără bătrânețe"224); Un împărat sfătui, înainte de moarte, pe cei trei fii ai săi, să se lupte cu toți vecinii, ca să mărească țara lor, dar nu cumva să intre în Împărăția Arăpușchii, căci nu se vor mai întoarce." ("Împărăția Arăpușchii"225); Un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Sistemele moderne de asigurare a sănătății fac parte din rețeaua securității sociale. Prin aceasta se înțelege protecția pe care o asigură societatea pentru membrii săi, printr-o serie de măsuri publice, împotriva problemelor economice și sociale cauzate de boală, invaliditate, bătrânețe și moarte. Patru mari sisteme de sănătate funcționează astăzi, diferența principală constând în modul în care se face finanțarea: 1. sistemul Beveridge, în care finanțarea se face prin taxe și impozite, iar furnizorii sunt atât publici, cât și privați; 2
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
să pun lacăt gurii mele, ci trebuie să povestesc tot ce știu despre acele vremuri care mi-au marcat viața. Dedic această carte mamei mele pentru că datorită ei am supraviețuit în acele timpuri grele. Deși o mână de om (la bătrânețe, când se mai împuținase, avea un corp de fetiță de 12 ani) a crescut 4 copii, mult timp singură și a ajutat și la creșterea nepoților cu aceeași dragoste. Și mai ales uitând că este obosită, că puterile o lasă
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
pe lume un copil. Iși dorea cu putere ca fata, pe care spera să o aibă după cei 3 băieți, să fie sănătoasă. Așa am apărut eu fata dorită, la o vârstă înaintată a mamei, dar considerată speranța ei pentru bătrânețe. Nu știu dacă am fost speranța ei dar știu cu siguranță că am făcut tot ce am putut ca să-i asigur măcar o bătrânețe liniștită. Când m-am născut țara noastră era încă monarhie. Majestatea Sa, Regele Mihai a
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
apărut eu fata dorită, la o vârstă înaintată a mamei, dar considerată speranța ei pentru bătrânețe. Nu știu dacă am fost speranța ei dar știu cu siguranță că am făcut tot ce am putut ca să-i asigur măcar o bătrânețe liniștită. Când m-am născut țara noastră era încă monarhie. Majestatea Sa, Regele Mihai a fost silit să părăsească tronul în decembrie 1947. Vestea abdicării forțate a Regelui, conform relatărilor ulterioare ale părinților mei, a căzut ca un trăsnet. Căzuse
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
casa unchiului meu, fratele mamei și apoi casa lui „conu Mimi”, despre care voi vorbi mai târziu. Părinții mei, fratele mamei Culiță și sora ei Maria stăteau împreună, pe aceeași străduță, pentru că bunicul meu dinspre mamă, Ghiță Peiu sanitarul, spre bătrânețe se mutase în oraș, la Tecuci. Nu mai voia să mai meargă „deal- vale”, cum străbătuse județul Covurlui în tinerețe, cu treburile lui de sanitar. Cumpărase atunci aceste locuri de casă împreună pe această străduță atât pentru el dar și
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
care îl cunoscuse între timp. In virtutea prieteniei pe care părinții mei o purtaseră soțului ei, știa că ei o vor înțelege că a făcut acest pas. În vremurile de grea încercare ce au urmat ea gândea să aibă o bătrânețe liniștită și o pensie alături de acel bărbat. După mulți ani, la maturitatea mea, când am mers în acel loc, erau alte persoane care nu mai știau nimic despre vechii proprietari ai acelei case. Această întâmplare dramatică pune în lumină marile
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
care a fost motivul nepunerii în posesie a pământului de la Aviație. Glumind pot să spun că, așa cum toată viața am fost săracă, era nefiresc acum să mă îmbogățesc prin răscumpărarea acestui pământ cu bani buni. Aș fi avut doar o bătrânețe mai liniștită, fără să muncesc și acum la 65 de ani când femeile sunt de mult la pensie. Pentru aceste locuri am doar o imensă tristețe: că nu pot să mai calc pe acolo pe unde alergam atunci când eram copil
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
gândi cum să-și aducă soțul înapoi. La această scenă replica mamei mele a fost dură: -„O să vedeți voi, când o veni comunismul și o să vă ia pământurile, că n-o să mai aveți unde vă duce!”. Cum mama mea la bătrânețe nu mai auzea prea bine, a pronunțat aceste cuvinte tare și le-a auzit aproape întrega sală. Eu, uitându-mă la oamenii din jur, am amuțit. Cei din jur nu știau ce să facă, să râdă sau să se prefacă
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]