5,096 matches
-
patru mari secțiuni ale sale (Introducere, Tipologie, Circulație, Geneză), este o adâncită dezbatere asupra vastei problematici a subiectului: morfologia tematică, formulele de expresie, tematica motivelor de contaminare, versificație și probleme de compoziție, tipologia subiectului, raportul dintre tradiție și inovație, versiunea baladă, versiunea colind, variantele externe. Așa cum a remarcat Mircea Eliade, „tot ce privește tehnica și problematica folclorică a fost tratat amănunțit”. Etnograful F. își face simțită prezența în toate secțiunile studiului, dar mai cu seamă în subcapitolul Baza etnografică a imaginii
FOCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
Șăineanu, D. Caracostea, M. Gaster și Tache Papahagi. Și-a însușit câteva limbi slave, ca să aibă astfel acces la izvoare de mâna întâi, să identifice, pe cât posibil, toate paralelismele la subiectele ce l-au interesat. În Coordonate sud-est europene ale baladei populare românești (1975) afirmă că din 401 de subiecte, câte însumează cântecul epic românesc, doar 41 de subiecte pot fi considerate ca fiind comune cu ale bulgarilor, 29 sunt în comun cu sârbii, unul cu istroromânii, 12 cu macedoromânii, 13
FOCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
circulație, geneză, texte, pref. Pavel Apostol, București, 1964; Bibliografia generală a etnografiei și folclorului românesc, I-II, București, 1968-2002 (în colaborare); G. Coșbuc și creația populară, București, 1971; Recherches comparées de folklore sud-est européen, București, 1972; Coordonate sud-est europene ale baladei populare românești, București, 1975; Datini și eresuri populare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Răspunsurile la chestionarele lui Nicolae Densușianu, București, 1976; Estetica oralității, București, 1980; Femeia lui Putiphar (K 2111). Cercetare comparată de folclor și literatură, București, 1982; Paralele
FOCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
etc. În anii 1858 și 1859 I. G. Sbiera, M. V. Stănescu-Arădanul și At. M. Marienescu și-au făcut publice, prin intermediul revistei, apelurile către intelectualii din satele transilvănene și din Bucovina, prin care aceștia erau îndemnați să culeagă și să trimită balade, povești, basme, datini, proverbe, anecdote. Vor fi tipărite contribuții privind istoria românilor și a popoarelor vecine, studii, dar și articole, pe înțelesul tuturor, de filologie, pedagogie, economie, filosofie, geografie ș.a. Rubricile de informații și știri în legătură cu viața politică și socială
FOAIE PENTRU MINTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287056_a_288385]
-
celelalte culegeri de proză populară - Vremuri înțelepte (1913), Cuvinte scumpe (1914), Firicele de iarbă (1914) - domină snoavele, intervenția culegătorului fiind mai marcată acum, pentru a le da o tentă moralizatoare, didactică. Cântece bătrânești din părțile Prutului (1927) conține 67 de balade, îndeosebi haiducești, adunate în jurul anului 1920, când genul începuse să decadă, ceea ce-l îndeamnă pe F. să propună editarea unui corpus al cântecelor bătrânești „cu tot ce privește viața și melodia lor”. Culegere unitară, realizată în 1915 și axată pe
FURTUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287119_a_288448]
-
adesea într-un cântec ardent, patetic până la beatitudine și narcisiac până la autoironie: „eu vă iubesc pe toți, credeți-mă pe suflet, pe viață, pe cuvânt / și spunând acestea am rămas deodată singur pe pământ” (Iubirea ca lumina). Atât volumele antume (Baladă pentru copilărie, 1982, Lorelei, 1984, Podul cu fân, 1988), cât și cele apărute postum (Soare cu dinți de lupoaică, 2000, Lacrima de câine, 2001) atestă un poet, cum s-a observat, pentru care „poezia nu poate exista în afara unui exces
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
postum (Soare cu dinți de lupoaică, 2000, Lacrima de câine, 2001) atestă un poet, cum s-a observat, pentru care „poezia nu poate exista în afara unui exces de existență” (Mircea A. Diaconu). SCRIERI: Eu vă iubesc pe toți, București, 1982; Baladă pentru copilărie, București, 1982; Lorelei, București, 1984; Șarpele cu clopoțeii furați. Concert pentru fericire și suferință, București, 1984; Podul cu fân, București, 1988; Poeme torențiale, București, 1994; Soare cu dinți de lupoaică, îngr. Constantin Manolache, Ploiești, 2000; Lacrima de câine
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
e cercetător la Institutul de Filosofie al Academiei Române și apoi la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. A făcut parte din comisia de coordonare și revizie a Dicționarului general al literaturii române. Este doctor în filologie cu teza Balada românească (1979). Membru în colegiul de redacție al „Revistei de etnografie și folclor”, a primit Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române pentru ediția critică Artur Gorovei, Literatură populară (I-II, 1977-1985), și este laureat al Fundației Culturale „Ethnos” cu Premiul pentru
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
etnolog, precum și considerații asupra principalelor studii ale acestuia despre cântecele bătrânești, doină, colindat și descolindat, despre simbolistica eminesciană. Într-un alt studiu, Un mit - Toma Alimoș (1999), consideră că mitologia românească este reprezentată, pe lângă Miorița și Meșterul Manole, și de balada Toma Alimoș, al cărei protagonist, un homo activus, pedepsește exemplar trădarea, lașitatea. D. a îngrijit și comentat o gamă variată de ediții, de la cele destinate bibliografiei școlare până la cele academice, cu ample studii introductive, cu bogate note și comentarii. Dintre
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
D. a îngrijit și comentat o gamă variată de ediții, de la cele destinate bibliografiei școlare până la cele academice, cu ample studii introductive, cu bogate note și comentarii. Dintre acestea sunt de menționat în primul rând ediția monografică O capodoperă a baladei populare românești: „Toma Alimoș” (1989, în colaborare cu Viorica Săvulescu), care este, după monografiile Miorița de Adrian Fochi și Meșterul Manole de Ion Taloș, a treia monografie despre un celebru cântec bătrânesc, apoi edițiile Sărbătorile la români de S. Fl
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
români de Tudor Pamfile (1997). În domeniul istoriei literare a alcătuit în 1971 o ediție din Mărturisirile literare inițiate de D. Caracostea în anii 1932 și 1933 cu scriitori români reprezentativi din epoca interbelică. În 1973 a tipărit antologia Zburătorul. Balade culte românești, în care surprinde evoluția acestei specii poetice de la primele ei manifestări până în contemporaneitate. A readus la lumină scrierile lui N. Iorga grupate sub titlul Neamul românesc în Basarabia (I-II, 1995-1997). Pentru a contura o perspectivă cât mai
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
cu Sabina-Cornelia Stroescu), II, București, 1983; Dicționarul etnologilor români, București, I-III, 1998-2001; Introducere în opera lui Petru Caraman, București, 1999; Un mit - Toma Alimoș, București, 1999; Sub semnul Minervei, București, 2000; Repere în etnologia românească, București, 2002. Ediții: Miorița. Balade populare românești, introd. edit., București, 1966; Soarele și Luna. Balade populare românești, București, 1966; Folclor din Oltenia și Muntenia, III-V, București, 1968-1970; Petru alias Dăncuș de Ieud, Strigături, glume și basme culese din popor , introd. edit., în Dumitru Pop
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
I-III, 1998-2001; Introducere în opera lui Petru Caraman, București, 1999; Un mit - Toma Alimoș, București, 1999; Sub semnul Minervei, București, 2000; Repere în etnologia românească, București, 2002. Ediții: Miorița. Balade populare românești, introd. edit., București, 1966; Soarele și Luna. Balade populare românești, București, 1966; Folclor din Oltenia și Muntenia, III-V, București, 1968-1970; Petru alias Dăncuș de Ieud, Strigături, glume și basme culese din popor , introd. edit., în Dumitru Pop, Folcloristica Maramureșului, București, 1970, 287-392; Dumitru Stăncescu, Sora Soarelui. Basme
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
1977-1985; Grigore G. Tocilescu, Christea N. Țapu, Materialuri folcloristice, I-III, introd. edit., București, 1980-1981; Toma Alimoș, pref. edit., București, 1986; Petru Caraman, Studii de folclor, I-III, introd. edit., București, 1987-1995 (în colaborare cu Viorica Săvulescu); O capodoperă a baladei populare românești: „Toma Alimoș”, introd. edit., București, 1989 (în colaborare cu Viorica Săvulescu); Valer Butură, Cultura spirituală românească, pref. edit., București, 1992; Colindă-mă, Doamne, colindă! Colinde populare românești, I-II, pref. edit., București, 1992; Sim Fl. Marian, Sărbătorile la
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
Fochi, pref. edit., București, 2000; Ion Mușlea, Bibliografia folclorului românesc. 1930-1955, pref. edit., București, 2003. Repere bibliografice: Ovidiu Papadima, „Literatură populară din Maramureș”, RITL, 1969, 2; I. Oprișan, Artur Gorovei, „Literatură populară”, RITL, 1976, 4; Adrian Fochi, O antologie de balade populare, LCF, 1978, 1; Ovidiu Papadima, „Dicționarul folcloriștilor”, RMB, 1979, 10 819; Ion H. Ciubotaru, Un prețios instrument de lucru: „Dicționarul folcloriștilor”, CRC, 1979, 36; Ioan Șerb, Eveniment editorial. „Dicționarul folcloriștilor”, „Scânteia”, 1979, 13 septembrie; H. Anger, Ein Lexicon der
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
II”, RITL, 1984, 1; Ion Cuceu, „Toma Alimoș”, LCF, 1987, 26; Nicolae Constantinescu , Petru Caraman, „Studii de folclor”, LL, 1988; Aurel Martin, Opera unui umanist patriot, RL, 1989, 9; Paul H. Stahl, Iordan Datcu și Viorica Săvulescu, „O capodoperă a baladei românești: «Toma Alimoș»”, „Études et documents balkaniques et mediterranéens” (Paris), 1990, 188; Nae Antonescu, „Toma Alimoș”,T, 1990, 4; Ovidiu Papadima, O viață pentru o idee, ST, 1993, 7; Ion Șeuleanu, A trăi printre și pentru cărți, ST, 1993, 7
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
și senzația că stranietatea, absurdul nu intervin în realitate, ci se instalează ca unică realitate. Alte poeme cu puternice latențe tragice, Portretul fratelui meu venind de pe front sau Ora funestă, își armonizează tensiunile, expresioniste, în ritmuri și sonorități de veritabile „balade somnambule”. Poezii (1987) pare o carte de trecere, în care coexistă mai multe „formule” estetice: există aici un D. melancolic și muzical, al rostirii grave, sentențioase și al mărturisirilor directe despre sine, unul romantic, în descendența Odei... eminesciene, cu învolburări
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
artistice și autenticității textelor, dintre care multe neîntâlnite în alte colecții, cât și prin informațiile etnografice care însoțesc și completează faptele de natură folclorică. Caracterul restrictiv al chestionarului, legat de obiectivele istoricului, a făcut ca în materialul adunat să predomine baladele, legendele, colindele și basmele (cu preponderența textelor culese din Dobrogea, sudul Munteniei și Oltenia), față de care producțiile genului liric au o prezență restrânsă. Dacia preistorică (apărută postum, în 1913, cu o introducere de C. Istrati) trebuia să încununeze activitatea de
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
literare pare, cu puține excepții, al unui diletant. Poet, uneori, în Vlaicu Vodă, poate și în Sutașul Troian, D. nu este, altfel, decât un tehnician al stihuirii, dexter în combinații prozodice de o lejeră virtuozitate. Un oarecare ecou a avut Balada strămoșilor, în care „a neamului datină” și gloria străbună sunt exaltate cu o energică afectare. În memorialistica de tip anecdotic, două suveniruri, Robert Laurent și Ahmed, păstrează ceva din duhul scrisorilor lui Ion Ghica. Câteva Amintiri din teatru nu puteau
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
intentat, sclipitoare prin argumentația logică și ironie, e și profesiunea de credință, realistă, a autorului, portretist al societății. Revista a adăpostit articolul lui C. Negruzzi, Studii asupra limbei române, versurile lui Hasdeu, încercările romantice ale lui Șt. G. Vârgolici, o baladă de V. Alecsandri și traducerile lui V. Pogor din Horațiu și Th. Gautier. S.C.
DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286784_a_288113]
-
anchetare, prin bogata adnotare a textelor. Se precizează, la fiecare text, dacă avem a face cu o plăsmuire autentică ori cu una contaminată, asupra căreia și-a pus pecetea, într-o măsură mai mică sau mai mare, tipul literar al baladei, în varianta Alecsandri. D. rămâne nestrămutat pe poziția sa, argumentată repetat: „Miorița este o creație străveche vrâncenească, generată de realități ale vieții păstorești arhaice, care au dat naștere unui arhetip Mioara”. Peste acest arhetip s-au altoit, în numeroase texte
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
Cerul în apă. Antologie a debutanților, I-II, pref. edit., Iași, 1970-1971; Petru Caraman, Pământ și apă. Contribuție etnologică la studiul simbolicei eminesciene, pref. edit., Iași, 1984; Mihai Drăgan, Eminescu tânăr sau „a doua mea ființă”, postfața edit., Iași, 1999; Balada cultă, Iași, 2003 (în colaborare). Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Gheorghe Drăgan, „Corabia argonauților”, LCF, 1972, 44; Al. Dobrescu, Critica criticii, CL, 1972, 22; Al. Protopopescu, „Corabia argonauților”, TMS, 1973, 5; Teohar Mihadaș, „Titlul la alegere”, TR, 1981, 41; Nicolae Turtureanu
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
În studiul La Nationalité roumaine d’après les chants populaires („Revue des deux mondes”, 1859), comentează cele două volume de cântece bătrânești publicate de V. Alecsandri la Iași (1852-1853) și apărute în traducere franceză, la Paris, peste câțiva ani (1855). Baladele culese de poetul de la Mircești îi oferă prilejul să vorbească, în anii Unirii Principatelor Române, despre latinitatea poporului român, despre originea glorioasă, despre istoria sa eroică. Autoarea cultivă un istorism moderat, știind că producțiile populare nu rivalizează cu cronicile, cu toate că
DORA D’ISTRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
un admirabil sentiment al realității”. Aprecierile sale asupra eposului versificat au contribuit la cunoașterea acestui compartiment, studiul circulând în publicațiile vremii. Astfel, după părerea sa Miorița este o creație profundă, „o capodoperă”, o mărturie a unei sensibilități profunde, iar în balade descoperă ardoarea, impetuozitatea sentimentelor, a pasiunii chiar. Descrierea pe care o face nunții pe care a văzut-o la Branul de Sus (Brașov) este de o remarcabilă minuție și culoare, dovedind o acuratețe a observației apropiată de cea a specialistului
DORA D’ISTRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
Descrierea pe care o face nunții pe care a văzut-o la Branul de Sus (Brașov) este de o remarcabilă minuție și culoare, dovedind o acuratețe a observației apropiată de cea a specialistului. Autoarea semnalează paralele sârbești și neogrecești ale baladei despre jertfa zidirii și paralele sud-slave ale unor obiceiuri și credințe (Paparudele, Lăzărelul). SCRIERI: La Vie monastique dans l’Église orientale, Paris-Geneva, 1855; La Suisse Allemande et l’ascension du Moench, I-IV, Geneva, 1856; Les Femmes en Orient, I-
DORA D’ISTRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]