7,476 matches
-
doar dădea din cap. Nu suporta atmosfera din fabrică la această oră a zilei - veselia forțată, nebunească, graba la ieșire. Serile de sîmbătă erau cele mai rele. Unii chiar alergau ca să fie primii care ies pe poartă. Bărbații care aveau biciclete făceau un fel de Întrecere: zece minute, curtea era ca o chiuvetă din care se scurgea apa. El găsea mereu un motiv să mai zăbovească sau să piardă vremea. În seara asta luă o mătură și adună resturile de ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
stâlpi ai Înțelepciunii, Scopul Societății este gogoașa corporatistă numărul 1. (Prin ce distorsionare a logicii au ajuns capitaliștii convinși de la sfârșitul secolului XX să imite slogane scandate la origini de țăranii maoiști care nu aveau voie să posede nici măcar o bicicletă?) —Cei Cinci Stâlpi ai societății noastre sunt: 1/ Unitate! 2/ Onestitate reciprocă! 3/ Rezultate optime! 4/ Clientul contează! 5/Dedicați succesului! Îl văd pe Dave cum se luptă cu bărbăție să-și reprime un rânjet. Bun băiat. Mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cutie de metal plină cu bomboane de ciocolată Qualitz Street din care mânca toată familia În timp ce se uita la comicii Morecambe și Wise. Cadoul cel mare te aștepta mereu jos, lângă brad: o casă de păpuși, role, poate chiar o bicicletă cu roți ajutătoare și claxon - și mai era și un ciorap a cărui greutate diformă o descopereai plin de Încântare, cu vârful picioarelor, la capătul patului. Dar și Crăciunul, ca toate celelalte lucruri, a trecut la alt nivel. Acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
te schimbi“. Emily mi-a făcut cadou un ceas de călătorie minunat. În loc de sonerie, are un mesaj Înregistrat de ea: „Trezește-te, mami, trezește-te, somnoroaso!“ Îi dăm hamsterul lui Emily (femelă, dar care va primi numele de Jesus), o bicicletă pentru Barbie, o căsuță de păpuși Brambly Hedge, un câine cu telecomandă și o grămadă de alte chestii din plastic de care nu avea nevoie. Emily e Încântată de păpușa Barbie mediator de pace pe care am cules-o din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
valoare de 400 £? — Nu aș putea spune precis... Pentru doi copii de vârstă mică, doamnă Shattock. Patru. Su-te. Lire. Ar trebui să Înțeleg și că, după ce i-ați explicat fiicei dumneavoastră, Emily, că Moșul Îi va cumpăra fie o bicicletă pentru Barbie, fie o căsuță pentru păpuși Brambly Hedge, fie un hamster Într-o cușcă cu sticlă de apă retractabilă, i-ați cumpărat toate trei obiectele mai sus menționate, plus un bebeluș Beanie de care ea a fost interesată În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de decalajul de fus orar are propriul ei microclimat: cenușiu, lipicios, ca acela din Singapore. Proaspăt Întoarsă dintr-o călătorie-fulger la Boston, mă mișc prin ploaia Înghețată de februarie cu o letargie aproape tropicală. Ies În Long Acre chiar În fața bicicletei unui curier. Prin deschizătura de la cască, văd o pereche de ochi plini de ură. —Vaca dracului, Îmi scuipă el, nu poți să te uiți pe unde dracu’ mergi? Paisprezece minute libere până la ședința cu Rod și apoi o Întâlnire cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Îi iubeam trupul, dar și mai mult felul În care-mi simțeam trupul În raport cu al lui - pentru fiecare muchie dreaptă, una curbă; vertebrele coborând pe spatele lui ca niște trepte stâncoase care duc la peștera plăcerilor. Ziua ne plimbam cu bicicletele de-a lungul și de-a latul regiunii Fens, strigând „deal!“ la fiecare pantă cât de mică, iar noaptea exploram alte teritorii. Când eu și Rich am Început să dormim Împreună - și mă refer la dormit, nu la sex -, dormeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nepopulat, cu terenuri de tenis prăfoase și cu piscină secată și părăsită. Intrarea În mall găzduia un supermarket, iar alături un salon de frumusețe, cu ușile și ferestrele Închise. Crawford parcă În apropierea unui magazin de echipament sportiv plin cu biciclete, crosstrainere și dispozitive pentru ridicat greutăți, computere pentru monitorizare cardiacă și Înregistratoare ale respirației, toate dispuse Într-un aranjament Îmbietor, cu tot aspectul său metalic. — Zăngănit și gîndit..., am murmurat. Arată ca o familie de roboți venită În vizită. — Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dinspre terenurile de tenis, unde Helmut Își antrena zeloșii elevi, iar apa din piscină pleoscăia din greu sub Wolfgang, care le făcea cursanților săi demonstrații de plonjon În echer și rîndunică. Plăci de schi pe apă, trambuline elastice și diverse biciclete fixe erau scoase de Îngrijitori de prin depozite uitate din subsolul sălii de sport. Pe sub podul În arc ce susținea șoseaua de coastă treceau primele iahturi ale dimineții, Îndreptîndu-se către larg. În portul cîndva adormit reverbera ecoul cablului de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Hennessy e de acord. Atunci, vă-nșelați amîndoi. Crawford se Întinse peste umărul meu și trase de volan, făcînd Citroënul să ocolească un biciclist În vîrstă și cam nesigur, care părea că se urcase pe două roți avînd Împresia că bicicleta făcea parte din vreo moștenire folclorică. — Niciodată nu-i o idee bună să faci prea multe terenuri de tenis. Astea scot unul din oameni și-i Împiedică să mai pună trăsnăi la cale. La fel și toate paralelele alea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
SCURTĂ INTRODUCERE OBLIGATORIE CAPITOLUL I. ÎN CARE PORNESC LA DRUM În dimineața unei duminici de august, un tânăr Îmbrăcat În negru ieșea din curtea unei case situate pe strada Margaretelor, din așa zisul cartier al Funcționarilor din Arad. Împingea o bicicletă, o bicicletă roșie, sport, cu șezutul ridicat la maximum. Acel tânăr sunt eu, Adrian Viorescu, membru al grupării Celebrul animal. Încep cu această calitate misterioasă, fiindcă trebuie să faceți cunoștință Încă de la Început cu celălalt personaj principal al istoriei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
OBLIGATORIE CAPITOLUL I. ÎN CARE PORNESC LA DRUM În dimineața unei duminici de august, un tânăr Îmbrăcat În negru ieșea din curtea unei case situate pe strada Margaretelor, din așa zisul cartier al Funcționarilor din Arad. Împingea o bicicletă, o bicicletă roșie, sport, cu șezutul ridicat la maximum. Acel tânăr sunt eu, Adrian Viorescu, membru al grupării Celebrul animal. Încep cu această calitate misterioasă, fiindcă trebuie să faceți cunoștință Încă de la Început cu celălalt personaj principal al istoriei de față. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a sprâncenelor, așa că umblu mai tot timpul cu fruntea Încrețită, părând mirat, Îngândurat. De fapt, acum nu mă gândesc la nimic. Simt c-ar trebui s-o fac, că aș avea la ce, Însă mai amân o vreme. Încalec pe bicicletă, Încep să pedalez agale, fără chef. În fine, Îmi trece ceva prin cap: mă gândesc că așa, cocoțat pe două roți de mountain-bike roșu, nu pot părea prea nefericit. Nu c-aș fi fost, dar nici nu voiam să par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cocoțat pe două roți de mountain-bike roșu, nu pot părea prea nefericit. Nu c-aș fi fost, dar nici nu voiam să par. Eram doar abătut și-mi era greață. Cred că arătam rău, dar, cum spuneam, un bărbat pe bicicletă nu poate arăta prea rău. Eventual un pic ridicol, așa, Îmbrăcat În negru, cu pantofii lui cei mai buni. Încercam să fac Însă ceva să mă simt bine. Pedalam deja cu putere, Îmi simțeam inima zvâcnind greoi, Împingând sângele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vase, pe care le murdărise sărbătorindu-și, de una singură, ziua de naștere. Iar eu, după ce făcusem o baie, am Încercat s-o ajut prin bucătărie, dar, cum nu mai era mare lucru de făcut, am decis să ies cu bicicleta, să mă zvânt. Străzi pustii și prăfuite, nu plouase de mult În oraș. Era liniște, auzeam doar fâșâitul roților de la bicicletă și un ușor scârțâit al șezutului, care ar fi trebuit strâns mai bine și uns. M-am plimbat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
s-o ajut prin bucătărie, dar, cum nu mai era mare lucru de făcut, am decis să ies cu bicicleta, să mă zvânt. Străzi pustii și prăfuite, nu plouase de mult În oraș. Era liniște, auzeam doar fâșâitul roților de la bicicletă și un ușor scârțâit al șezutului, care ar fi trebuit strâns mai bine și uns. M-am plimbat o vreme prin cartierul cochet În care locuia Clara. Ori, mai bine zis, pe cale să devină cochet, ajutat de invazia de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
băusem În noaptea de dinainte. Dar acum Îmi intrase-n cap: suc de portocale, suc de portocale, gâlgâindu-mi pe gâtlejul Înecat de flegmă groasă. Pedalam din nou. Aș fi vrut să scuip, așa, la repezeală, peste umăr, din goana bicicletei. M-am abținut Însă: m-a inhibat viziunea mucilor mei pe asfalt. La ce mă gândeam și eu! După Întâmplarea aceea! Dar nu puteam mai mult, mă străduiam, nu-mi ieșea. Ar fi trebuit, eram a doua zi după ce ratasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Îmi dau seama acum, nu-i decât un simptom al impotenței. Sângele, halucinația, suferința, orgia sunt mizanscene savurate de neputincioși. Ori măcar de onaniști. Probabil că n-am dreptate, cine știe? Însă un bărbat de 30 de ani, călare pe bicicletă, mahmur și chinuit de teamă, va fi mereu tentat să tragă concluzii. Și chiar era vremea concluziilor. Ajuns la marginea orașului, În pădure, am găsit un refugiu, m-am Întins pe o bancă, transpirat și cu ochii pe cer, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de vis. Le știa pe toate, Își dădea cu părerea despre te miri ce. Era portavocea Celebrului animal, noi ne păstram anonimatul. * Mda, iată că bucolicul, foșnirea pădurii, mirosul de rășină al băncii pe care mă odihnesc după cursa pe bicicletă mă Îndeamnă să teoretizez. Adevărul e că Spătarul nu s-a Înfățișat În felul acesta de la Început, dar așa s-a desfășurat pe parcurs. Startul i-a fost mult mai modest. Cum spuneam, aveam nevoie de un ghid. Eram pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
din frugalele, dar pătrunzătoarele sale impresii de călătorie - toate introduse de fraza: spătarul milea zice că: rușii n-au descoperit nimic niciodată deși sunt mari exploratori de pildă, ei au explorat primii sufletul rus și Încă ceva: SIBERIA olandezii preferă bicicletele dictaturii: Într-o țară plată bicicletele n-o vor lua niciodată la vale de când au aflat că au mai multe păduri decât alții românii respiră mai des decât ar avea nevoie În spania, mai răi decât românii sunt doar columbienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de călătorie - toate introduse de fraza: spătarul milea zice că: rușii n-au descoperit nimic niciodată deși sunt mari exploratori de pildă, ei au explorat primii sufletul rus și Încă ceva: SIBERIA olandezii preferă bicicletele dictaturii: Într-o țară plată bicicletele n-o vor lua niciodată la vale de când au aflat că au mai multe păduri decât alții românii respiră mai des decât ar avea nevoie În spania, mai răi decât românii sunt doar columbienii dar asta nu-i deranjează * O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
oraș cu tolba plină de scrisori. Era o zi caldă, dar mohorâtă. A plouat mult la Începutul verii lui 2004, poate vă aduceți aminte. Începuse să plutească În aer mireasma de tei. Pe străzi, lume puțină, bătrâni și copii pe biciclete. În centrul, ceva mai mulți oameni, adunați la un accident În fața bisericii protestante. Nimic grav. Mai Încolo, la ortodocși, la bisericuță, cum i se spune, am dat de Cristina. Pantaloni negri, sfeter cafeniu cu nasturi de lemn, peste tricou roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
rămas pe ziua de azi. Am pornit de dimineață, deja-s sătul de umblat. Vine și ea. Cristina n-are nici o treabă până seara, când vin Cătă și fetele de la Timișoara, așa că se oferă să mă Însoțească. Hai, să luăm bicicletele. Ți-o dau pe-a lui Cătă. Doar două străzi până la ei acasă. Luăm fiecare o bicicletă, luăm și un câine, boxerul de familie. Ăla, fericit și energic, trage de bicicleta ei În toate direcțiile, mai s-o dărâme. Cristina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Cristina n-are nici o treabă până seara, când vin Cătă și fetele de la Timișoara, așa că se oferă să mă Însoțească. Hai, să luăm bicicletele. Ți-o dau pe-a lui Cătă. Doar două străzi până la ei acasă. Luăm fiecare o bicicletă, luăm și un câine, boxerul de familie. Ăla, fericit și energic, trage de bicicleta ei În toate direcțiile, mai s-o dărâme. Cristina smucește de câteva ori lesa, câinele se disciplinează. Putem porni. La casa lui Falcă ajungem repede, punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
așa că se oferă să mă Însoțească. Hai, să luăm bicicletele. Ți-o dau pe-a lui Cătă. Doar două străzi până la ei acasă. Luăm fiecare o bicicletă, luăm și un câine, boxerul de familie. Ăla, fericit și energic, trage de bicicleta ei În toate direcțiile, mai s-o dărâme. Cristina smucește de câteva ori lesa, câinele se disciplinează. Putem porni. La casa lui Falcă ajungem repede, punem scrisorile, nu ne vede nimeni. Plecăm. Unde să mergem acum, e Încă devreme, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]