7,814 matches
-
turcii... Lor le place viteaz bun, I-ar da drumu-n dragă voie, oricât fie de nebun... - Ce-ntrebați la deal la vale, verișcani, ce e cu Gruie, Între voi nu este nimeni care poate să v-o spuie? Și de bietul om vă place să mai faceți încă glume! E aici, e mort sărmanul, e pe ceealaltă lume... Mort cum mor la noi vitejii, fără drept și judecată! Ei, erau mai bune vremuri, în Moldova, altădată. - Astăzi este Lăpușneanu, turcul șade
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
le place viteaz bun I-ar fi dat în dragă voie, oricât fie de nebun... MOȚOC Ce-ntrebați la deal la vale, verișcani, ce e cu Gruie? Între voi nu este nimeni care poate să v-o spuie? Și de bietul om vă place să mai faceți încă glume... E aici, e mort sărmanul, e pe ceealaltă lume. Mort cum mor la noi vitejii, fără drept și judecată, Ei, erau mai bune vremuri în Moldova altădată. JURJ HRÎBOR Cum să nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zice că eu am fost nevasta lui Arvin...? Cine-o zice [î]l batjocorește... Din clipa în care-a fost închis eu l-am uitat de dragul ochilor altuia, i-am vândut cenușa... l-am vândut... E drept, ce poate o biată femeie? Era închis... m-am rugat, m-am rugat de toată lumea, de dușmanii lui... și mi s-a spus: Chipul tău e frumos, o, femeie... Tu ești frumoasă, femeie. Dă-te // cu trup și cu suflet și bărbatul tău va
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spun duducăi... Are să se bucure tare... că adeseori vorbește de d-ta... și oftează când vorbește. (surîzînd) Oftează, cuconașule. [ȘTEFAN] (surîzînd) Ia lasă, Niță... Bătrân și nebun! Nu-ți șade bine defel! Du-te degrabă! (N[iță]iești ) Emma aci! Biata copilă... și bolnavă. Or fi oare zece ani de când n-am văzut-o? Fi, zău!... Eu eram cogemite om de nimica... 25 de ani... și ea... vro șapte, opt ani avea numai... ședea toată ziua pe picioarele mele și mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
neci... Cu toate astea... Palidă!... interesantă se zice... Oare de ce-oi fi căutând eu să-i plac unchiului meu... Trebuie să mă dezvăț de vorba asta unchi, unchi! e urâtă... ce vorbă urâtă... ș-apoi nu mi-e unchi, bietul om... îl îmbătrînesc înainte de vreme... S-a supărat când i-am zis că-i bătrân... Va să zică e tînăr!... Oare... oare nu-l iube... a! ce-am zis... Ce nerozie! Și cu toate astea... stai... Am citit că, daca vrei să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Din adâncul fund de văi Trece-un cânt din gură-n gură, Până-n naltul cerului El pătrunde ceața sură. IONEL Îi văd venind, păstorii. COR Trai mai blând Aducând 295 Dup-o iarnă grea venim, De chin greu Capul tău, Biete om, îl mântuim. IONEL (deodată) Oile mele, mieii și un chip de fată. {EminescuOpVIII 402} COR Trece-un tremur, un fior Prin frunzișul tânăr, des, Un cuvânt din orice flori, Ghici ce înțeles! Un fior, un tremur trece Prin frunzișul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mi te mai umilește. Mai bine vino-ți în fire și fă ca mine că, de! cu mândrie și onoare nu e rost. Ia ascultă numa, să-ți {EminescuOpVIII 427} spui una și bună, fiecare trebșoară își are și ea biet chivirneseala ei, ian fă-mi-te ca mine de toate celea, ba afișer, ba clachior, ba lampagiu! Nu prea întreba după mândrie i onoare... s-a dus vremile celea. (bea) HISTR[IO] Taci cu neghiobiile tale, ține-le pentru frații
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ceva elevi! A primi pe orcine, fie măcar țărani. Oare cum i-o fi mergând lui Felice, oare i-o fi ieșit bine la căpătîi? Eu zău nu l-aș fi povățuit neciodată de-a-și cerca norocul în țară străină! Bietul băiat! Cât de mult îi păsa inimei lui... dar nu-i minune... după atâta amar de ani! SCENA III (în timpul monologului FELICE intră CU mantaua, pălăria și sacul de voiagiu) FELICE (în sine ) Doamne sfinte! El mă crede departe, și-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
FELICE Ba că chiar. în biurou [î]mi dădură a înțelege că: "N-ar fi tocmai bine ca [eu] să mă opresc prea mult, fiindcă ș-aa nu putea să-mi dea vro ocupație. HIST[RIO] E cu putință? Sărmane, biete copile! Cel întîi zbor și ți l-a tăiat! Cine ar fi gîndit-o? Acestui amic i-am făcut multe, și acum... (se întoarce și-și șterge ochii cu palma) FELICE Ce faci, tată? Te-a mâhnit asta? HISTRIO I-am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oi putea depune proba bine și, daca mi-o ieși, atunci pot să-ți zic cu onoare că m-ai învățat bine artea mimicei. Rămâi sănătos. (iese) HISTR[IO] Bine să-ți dea D-zeu, bunul meu copil. Gîndindu-mă în locul bietului băiat, mai mai n-aș fi făcut-o neci eu altfel. Fără de-a prețui prea sus, pot să mă laud că, de l-ar și lua drept ceva mare, n-ar avea de ce să se căiască, căci l-am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Să șez în pace nu pot! Acuma o fi la director!... Cum s-o fie purtând el? O cum aș vrea să-l văz. Are multă finețe el, maniere la vorbă, la intonație. Dă-i Doamne bine! (merge la cămin) Bietul băiat, era așa de plin de ger... să-i fac o ceașcă de cafea. Lemnele nu-s bune, ard prea iute... de n-o veni în grabă iar se răcește în casă! (cugetînd) Iarăși pui pe un amic în numărul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vă aduc {EminescuOpVIII 431} numai o probuliță de marele meu garderop de haine. Eu cred că mai neci o ființă din lume n-a avut fantazii croitorești mai cutezătoare decât mine, eu îl urmăresc cu foarfecele și cu acul pe bietul poet cu mare fidelitate, încît nu-mi scapă neci o idee de panglică sau materie; nu-i așa, ce-ar mai fi bieții poeți daca le-ar lipsi fluturii, aur, catifea, mătase și celelalte și celelalte. (ea deschide carta și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
greu, dar aș renunța chiar la lecțiunile d-tale. HISTR[IO] Miroase a mândru domnișorul! în fine, daca nu vrei altfel, fie! DILET[ANTUL] (dîndu-i bani) Așa e bine! Mi-ar fi venit greu să vă pierd din cauza banilor. (apart) Bietul bătrân, cum se bucură. (tare) Adio! Adio! A revedere. (iese repede) HTSTR[IO] (aleargă la lampă) Așteaptă, așteaptă, voi să te conduc cu lampa. Ași! S-a dus, nu-l mai zăresc. (se-ntoarce și pune lampa pe masă ) Oare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cunoaște că nu e de-ai noștri... Se cunoaște că e străin. SCENA X PRECEDENȚII. HISTRIO (vine înfășurat în manta și șade pe banca de piatră) [HISTRIO] Neciodată nu mi-a părut drumul așa de lung până aci... și, pe când bietele mele picioare se munceau așa de rău mintea mea aprinsă alerga iute înaintea lor, ceea [ce] mă făcea să simt și mai mult neputința mea. Așa ne schimbăm noi oamenii. Cât sîntem juni picioarele aleargă înaintea capului și de multe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
despre cel ce zace sub ea, s-ar vedea câte rele i s-a făcut, ar cădea multe lacrimi, s-ar sfărâma atâtea iluziuni false, rătăcite, deși nobile, deși mari. UNUL Ce-ndrugă ăla, oameni buni? ALTUL Lăsați-l pe bietul bătrân să zică. Bine zice. FELICE Onoare și respect bătrânului, el a fost care m-a-nvățat artea, lui gloria, lui coroanele voastre, el e maestrul, eu sânt elevul numai. HISTR[IO] (cade în brațele lui FELICE) Felice al mieu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atât nu puteam să mă mai mișc! Acum veni altul, era un arap voinic și vânos. Se apropie de patul meu ca un om ce are treabă cu mine. Mă cam temui când [î] văzui că se apropie așa, pățisem biet destule și mă temeam și de altele; însă eram așa de slab încît nu-mi mai trecea prin gând să mă mai scol. Mă apucă de, mâna stângă, și mi-o trosni din toate închietorile, pe urmă mă apucă de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Duni, prietenul meu din copilărie, va veni să mă vază, spune-i că sânt lângă Madona pescarilor. Porni, Nina văzîndu-l mai palid și mai obosit decât altădată, nu-i răspunse decât printr-un semn din cap că așa va face. Biata femeie crezu că citește pe chipul schimbat al iubitului său fiu că această scurtă despărțire nu era alta decât trecerea la o despărțire cu mult mai lungă, mai grozavă, mai posomorâtă, căci atunci va fi vecinică, plecă capul în jos
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
scumpul meu Duni, sânt frumoase și bune lucrări în opera ta... Și Pergoleze îi cântă barcarola pescarului Sorrentei. Duni îl sărută mulțumindu-i de îndatoritoarea lui ținere de minte, și amândoi prietenii luară drumul cătră casa Ninei. Noaptea înaintase, și biata mumă tremura să nu se fi întîmplat vreo nenorocire iubitului său fiu, sau să nu-i mai fi venit vreuna din acele slăbiciuni fără veste ce i se întîmpla adesea de câteva zile. Cât fu de mulțumită și ce norocită
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu coarne roșii în frunte. Copilul creștea daca nu în virtute, cel puțin în corp. Două lucruri contrariau pe părinții lui: culoarea sa verde și un apendice caudal ce lua din ce în ce formele unei adevărate coade. A consultat bietul sergent pe savanți; aceștia i-au declarat că este cu neputință a-i face vreo operație fără a compromite viața copilului. În ce privește culoarea, s-au încercat în toate chipurile s-o facă să piară. Toate însă erau în zadar: căci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
părintele N. întoarse spre mine un ochi lipsit de strălucire, oftă din adânc și zise, fără vioiciune, ba în aparență fără conștiință: Clanț! cu toții, frați iubiți! Faceți găuri unde știți. Îmi trecu un junghi prin inimă și-mi zisei încet: "Bietul băiat, bietul băiat. Acuma el a căpătat-o". Două-trei zile n-am mai văzut pe N. Apoi, într-o marți seară, intră clătinîndu-se la mine și căzu scârbit pe un scaun. Era palid, slab, o ruină. Își deschise ochii săi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
întoarse spre mine un ochi lipsit de strălucire, oftă din adânc și zise, fără vioiciune, ba în aparență fără conștiință: Clanț! cu toții, frați iubiți! Faceți găuri unde știți. Îmi trecu un junghi prin inimă și-mi zisei încet: "Bietul băiat, bietul băiat. Acuma el a căpătat-o". Două-trei zile n-am mai văzut pe N. Apoi, într-o marți seară, intră clătinîndu-se la mine și căzu scârbit pe un scaun. Era palid, slab, o ruină. Își deschise ochii săi stinși și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și uită suferințele într-o fericită liniște. Cum l-am scăpat în fine de spitalul de alienați? L-am dus la o universitate din vecini și l-am lăsat să-și descarce sarcina versurilor sale chinuitoare în urechile lacome ale bieților studenți, cari nu presupuneau nimic. Cum stau acum lucrurile cu ei? Rezultatul e nespus de trist. De ce-am scris acest articol? Pentr-un scop demn, pentr-un scop sublim. L-am făcut pentru a-l sfătui pe cititor: de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îndeplinirea regulei mănăstirești; îndealtmintrelea mănăstirea mai era și sub patronatul regelui. Avizată la sine însăși atât în cele spirituale cât și-n cele mirene, lăsată înlăuntru și afară fără nici o îngrijire, supraveghere sau ajutor, scăpătată, disprețuită și părăsită într-adins, biata mănăstire grecească trăgăna o existență mizeră spre păsul ei și ocara marii sale comunități religioase. În loc de ajutor material, regele-și puse de gând s-o prefacă pur și simplu în mănăstire catolică, socotind că înflorirea ei ar fi cu putință
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pământului, căci așa vrea chiar Dumnezeu". Oftând din greu și cu ochii plini de lacrimi îi răspunse atuncea preotul, lipsit de nădejde: "Nici tu n-ai să ai parte de îndurarea dumnezeiască, pentru că nu vrei să te-nduri de un biet om care prin tagma sa preoțească stă înde-aproape relație cu Dumnezeu. Și capătul vieții tale s-au apropiat de tot și-ți vine nu în somnul blând al adormirii firești, ci cu acea cruzime care de regulă e păstrată încruntaților
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
urmă. Va rămânea totdeuna un defect mare când arta aceluia, care [are] de-a reprezenta propriu declamațiunea ritmică nu se va mărgini decât numai în desteritatea cea săracă a unor simple iambe și trohee și se va purta ca un biet școlar la declamațiunea ritmelor anapestice sau dactilice sau anume la exametru. Nimica însă nu e mai apt de-a dezvolta în toate părțile simțul fin pentru dezvoltarea versului decât esercițiile în citirea exametrelor. Acest vers, care s-a născut ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]