5,219 matches
-
mult mai îndepărtat și mai închis pentru ei decât cercetările mele preistorice. Însă, din acea după-amiază de duminică, fratele meu n-a mai fost cel pe care îl cunoscusem, un băiat tăcut, închis în el, care simțea uneori o atracție bizară pentru probe excentrice de curaj. Se întoarse răvășit de la Elektrokonzern. Cravata îi atârna strâmb sub gulerul descheiat, părul îi era înfoiat în creștet, iar în spate avea un fel de „codiță de rață“, fuma, țigara îi atârna în colțul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
origami, peste două zile. Mândră că luasem o măsură hotărâtoare pentru a nu mă lăsa târâtă în hăul depresiei, le-am scris și Lisei și Mariei ca să le spun ce făcusem. Răspunsurile lor au venit incredibil de repede. În mod bizar, amândouă au folosit litere de tipar. Cred că încercau să-și impună punctul de vedere. Maria a fost prima. Dar ea oricum a fost mereu genul de prietenă care întâi vorbește și apoi gândește. ACUM NU MAI AM NICI UN DUBIU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
singurătate. Mi-am verificat e-mail-urile. Erau câteva zeci, atât profesionale, cât și personale și am pierdut noțiunea timpului citindu-le, deși nu mai eram interesată de cele personale după seara reușită cu Ed. Eram neliniștită, așa că am sfârșit în lumea bizară a televiziunii nocturne, concursuri fără sens, filme prea proaste pentru a fi fost scoase pe casetă video, reluări ale episoadelor din Prisoner Cell Block H1. Cred că am adormit pentru că atunci când am auzit soneria, am sărit și m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ce vorbeam? M-am simțit absorbită de trecut, dorindu-mi brusc să refac traseul, să caut indicii în legătură cu ce am greșit și să îndrept totul. Dar în timp ce mașina se târa de-a lungul aglomeratului Fulham Road, am zărit ceva foarte bizar. — Ce bizar, am îngăimat eu. —Ce? — Tocmai le-am văzut pe Maria și pe Lisa într-un restaurant. Ed păru deconcertat. —Ce e așa de bizar? Sunt amândouă prietenele tale. Da, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
M-am simțit absorbită de trecut, dorindu-mi brusc să refac traseul, să caut indicii în legătură cu ce am greșit și să îndrept totul. Dar în timp ce mașina se târa de-a lungul aglomeratului Fulham Road, am zărit ceva foarte bizar. — Ce bizar, am îngăimat eu. —Ce? — Tocmai le-am văzut pe Maria și pe Lisa într-un restaurant. Ed păru deconcertat. —Ce e așa de bizar? Sunt amândouă prietenele tale. Da, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie și prietene între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în timp ce mașina se târa de-a lungul aglomeratului Fulham Road, am zărit ceva foarte bizar. — Ce bizar, am îngăimat eu. —Ce? — Tocmai le-am văzut pe Maria și pe Lisa într-un restaurant. Ed păru deconcertat. —Ce e așa de bizar? Sunt amândouă prietenele tale. Da, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie și prietene între ele. Nu avea cum să înțeleagă cât de aiurea era totul. Era un lucru să se ducă împreună să verifice un restaurant în ajunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
părul ei. Întreaga față părea să facă parte din același coif, având o lucire de plastic ireală. Până și hainele erau artificiale. Părea îmbrăcată într-un costum rigid de lână care nu se mișca odată cu trupul ei. Era un efect bizar. Lisa era impresionată. Aveam în față o femeie care-și controla în mod clar felul în care arăta. — E cineva aici care vrea să fie transformată într-o femeie completă? Cu toatele am strigat ca răspuns. Eu nu am strigat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de oțel, cu reflexe albăstrii jucând după mlădierile ei grațioase. Îmbrăcămintea croită și chiar de dânsa cusută după schițele pictorului, era întotdeauna simplă și neagră, cu mâneci lungi și guler înalt, strâns închis în jurul gâtului. Scurtă până la genunchi, rochia aceasta bizară îngăduia să i se vadă liniile ideale ale gambelor goale până la glezne, în acord impecabil cu picioarele micuțe, încălțate în niște pantofi fără tocuri, cu vârfurile gotice ca două pernițe mari, negre și prelungi. Niciodată nu am surprins-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cer dezolant, vânăt-plumburiu, luna era ovală și galbenă ca lămâia. Fixate pe carton fără nici un fel de cumpănire artistică, aceste câteva detalii realizau totuși neantul străbătut de o singurătate înspăimântătoare, un adevărat locaș al morții, care-ți tăia în chip bizar respirația. Străbăteam aproape zilnic, pădurile munților înconjurători, cu pictorul, care, în timp ce-mi vorbea, cerceta cu atenția ciupercile mari, umbrelate, pe care le desprindea de la rădăcinile copacilor noduroși și bătrâni. Spunea, printre altele, că picturile Hildei sunt de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și copiii lui. Cinci băieți mici avea pe vremea aceea moșul Isidor și toți plângeau de foame, cu el împreună, marțea, dimineața. Tragicul eveniment repetat în fiecare săptămână, nu împiedica pe doi dintre băieți să joace teatru: Spectacolul era excesiv de bizar. Unul dintre ei intra pe ușă cu registrul de comenzi la subsuoară și cu pălăria de paie a moșului Isidor, ce-i cădea peste urechi. - „Sunt domnul de la Societate”, se prezenta copilul de o comică drăgălășenie, sub masca severă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fii urmărit de o bandă de hoți decât de poliție; am improvizat cu fraternă măreție că, În urma raziei polițienești de la Salon Doré, numele - unul din cele mai vechi din Republică - Îmi fusese Înscris În nu mai știam ce cazier compromițător. Bizară psihologie mai avea și prietenul meu! Nu văzuse chipul iubitei de douăzeci de ani și acum, chiar În pragul fericirii, sufeltul i se chinuia și avea Îndoieli. În pofida faimei mele de boem, d’ailleurs justificată, am deprinderi comune; se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cititorul instruit va scanda În felul următor: Vi/no/fe/me/lă/cu/a/ripi. Și când te gândești că modernismul lui Rubén, pe care atâta l-a vânturat critica de peste ocean, nu s-a aventurat niciodată În atari chestii bizare și ostentative! Iată aici o mărturie demnă de Încredere. Se observă În coloana doi a paginii nouăsprezece din buletinul anonim El Complutense, anul 1795, că erudiții cei mai prudenți șovăie dacă să-l atribuie sau nu penei Părintelui Terranova. Transcriem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În ceea ce mă privește, nici o problemă, replică Norman. Și așa și era. Căci Își putea imagina cum ar fi reacționat colegii săi dacă ar fi aflat ceva despre asta. Începută ca o glumă, afacerea deveni În curând de-a dreptul bizară. Anul următor, Norman se deplasă de cinci ori la Washington pentru Întâlniri cu personaje sus-puse din Consiliul Securității Naționale, având ca subiect pericolul presant și iminent al unei invazii extraterestre. Totul era extrem de secret. Se puse de la Început problema dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Analog sintetic al opiului. Are acțiune de foarte scurtă durată. — Produce inconștiență? Întrebă Norman. — Nu. Cel puțin aici nu se precizează. Oricum, durează doar câteva minute. — Tarazină. — Tranchilizant. Provoacă somnolență. — Bun. Norman puse sticla deoparte. — „De asemenea, poate provoca idei bizare“. — Atunci, mai bine nu, spuse el și puse sticla la loc. N-avem nevoie de nici un fel de idei bizare. Riordan? — Antihstamină: e pentru mușcături. — Oxalamină? — Antibiotic. — Cloramfenicol? — Tot antibiotic. — La dracu’! Sticluțele erau pe terminate. — Parasolutrină? — Ăsta e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
precizează. Oricum, durează doar câteva minute. — Tarazină. — Tranchilizant. Provoacă somnolență. — Bun. Norman puse sticla deoparte. — „De asemenea, poate provoca idei bizare“. — Atunci, mai bine nu, spuse el și puse sticla la loc. N-avem nevoie de nici un fel de idei bizare. Riordan? — Antihstamină: e pentru mușcături. — Oxalamină? — Antibiotic. — Cloramfenicol? — Tot antibiotic. — La dracu’! Sticluțele erau pe terminate. — Parasolutrină? — Ăsta e un soporific... — Ce Înseamnă? — Provoacă somnul. Adică un somnifer... — Nu, nu este... se zice că În combinație cu triclorura de paracină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
zisese așa ceva. Însă eu simțeam că era posibil. M-am așezat pe hol să trag ca o nerușinată cu urechea la conversația pe care tata o purta cu mătușa Julia. De obicei, discuțiile lor reprezentau niște audiții interesante, deși ușor bizare. Cât avea să dureze conversația asta? —Julia, ascultă-mă, a spus tata agitat. Of, Doamne, m-am gândit, trebuie să fi fost o partidă de rounders teribil de importantă dacă tata se înfuriase în halul ăla. — Udă un șervet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Așa sînt sigură că am un păr superb, fără mătreață În fiecare zi>>.” Ea este cea mai vie negare a afirmației lui Ortega y Gasset, a fi om cu adevărat Înseamnă a eșua. Afirmație care la urma urmelor poate părea bizară (venind, de pildă, din partea lui Ortega y Gasset). Și arătînd, Încă o dată, că oamenii de litere iubesc literele, cuvintele, sonoritatea lor, mai ales dacă-i una de aforism, de reținut, notat și aruncat la cenacluri și-n paharele cu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
președintelui. Pe care se colează opinia guvernului despre cele petrecute: „A fost o Încercare de lovitură de stat”. Încă una. A patra, În numai cinci luni. Explicația prea stridentă pentru a fi verosimilă nu deranjează pe nimeni. Însă totul devine bizar, țiganii nu dau lovituri de stat, n-au făcut-o niciodată, iar oamenii cu tulburări de comportament, nici atît. Se solicită ajutorul oamenilor muncii. Răzvan Teodorescu descrie cu lux de amănunte didactice actele de vandalism și lansează un atac curb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de cîrnați, dar n-am Înțeles ce caută unul dintre cei mai buni scriitori ai noștri Într-o carte a lui Băieșu, pe-al doilea scaun din capul mesei, cum vii pe stînga ecranului, stă Ioan Groșan, procurorul e grizonat, bizar, nici nu este procuror, e Marcel Iureș, se descoperă o conspirație, apare spioana, vai de Maia Morgenstern și, ca să pună capac, aproape de sfîrșitul brutal al Balanței se ivește un stol probabil de teroriști, se trage cu mitraliera, moare lume nevinovată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spațializat În uleiuri de mare efect, cu bizoni, cavalcade, praf, indieni pentru prima oară pot fi auziți indieni sporovăind mai multe minute În graiul lor autentic devastat puțin mai tîrziu de intelectualii de pe May Flower, prilej cu care se observă bizara asemănare dintre limba sioux și cea japoneză, dacă nu cumva s-o vorbi În japoneză -, cu un lup (scheletic), un cal deștept, Graham Greene indianul, nu scriitorul și Floyd Red Crow Westerman, care nu știu cine e, uneori pare-a fi șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
credibil, obosit și aproape elegant final de secol, de lume, de mici personaje, iradiind pe ecran dinspre lumea de afară aflată, au ralenti, Într-o neluată-n seamă dezagregare. Prin evitarea colosalului, prin mi minor, adevăruri puține dar necosmetizate, prin bizarele rotații interioare ale personajelor, filmul evoluează din perspectiva continuă a zădărniciei pînă la ultimele sale limite, pînă la descompunerea ei. Orașul inutilității este o Lisabonă Sodoma (mai mult) și Gomora Într-o inocentă putrefacție, prăfuită sub Întrebări care nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe cavouri, are conflicte freudiene cu maică-sa, cu taică-su, cu unchiul polonez, trece la semiînălțime prin război și experiențe mistice, transformă-n țăndări geamuri de cele mai diverse grosimi cu vocea sa transformată-n țipăt casant, are prieteni bizari unul cîntă la trompetă melodii imposibile, altul putrezește din cauza lenei , nu „protestează” așa cum crede regizorul, deoarece nici o clipă nu-i trece prin minte ideea, iar dacă i-ar trece nu i-ar găsi rostul, protestul e ceva de prost gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sărmăluțe, cîntărește totuși mai greu În balanța farmaceutică a lui Dumnezeu decît violența, cea mai gravă, esențiala tară a umanității sau ce-o fi asta de pe planeta animalelor. Lipsa sentimentului onoarei, trăsătură desăvîrșit negativă, se transformă În chip misterios În bizară calitate. Deoarece absența demnității este egală cu un handicap major Însă demnitatea, inseparabilă de onoare, duce, de cele mai multe ori, la crimă. Sau sinucidere. Paradoxul e la el acasă aici, În coliba din ermeticul muzeu al țăranului român. O fi aberant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un model depășit, pentru că uneori i se blochează cipul și emite singur fraze neînregistrate pe implant, ca de exemplu răspunsul la Întrebarea unui jurnalist ce părere are despre părinții soldaților iugoslavi uciși În Kosovo, părinți ce-au protestat, În chip bizar, Împotriva faptului că li se-ntorc fiii acasă În sicriu, XL Treck Shea explicînd luminos mapamondului că da, așa e, da’ și părinții au aruncat cu pietre Într-o clădire. În timpul protestului. Așa că-i natural ca fiii lor să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu fanfara, scuipate și Înjosite”. Carevasăzică timișorenii afoni, neiubitori de muzică de fanfară, au scuipat pe tromboane. Unde mai pui că astea trăgeau la picioare. Inițial. Pe urmă-au tras direct În organul cu care se ascultă muzică. În chip bizar, Cornel Nistorescu, În Expres, ne destăinuiește cum a povestit el prietenilor „ce om minunat este domnul Iliescu”. Mie nu mi se pare. Și-l roagă să nu candideze. La fel de bine l-ar fi putut ruga să-și facă operație estetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]