4,944 matches
-
aceste reguli. Cu (anumite) substantive [+Animat], acordul doar cu ultimul conjunct nu este posibil dacă adjectivul are ca domeniu semantic întreaga sintagmă coordonată: (221) a. * Fata și băiatul blond au venit / au fost selecționați pentru reclamă. a'. Fata și băiatul blonzi au venit / au fost selecționați pentru reclamă. b. *Șoferul și pasagerul rănit au ajuns la spital / au fost transportați la spital. b'. Șoferul și pasagerul răniți au ajuns la spital / au fost transportați la spital. Acordul cu ultimul conjunct determină
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a. limba română și franceză b. limba română și limba franceză Pluralul cumulativ este limitat la contextele în care adjectivul are un rol clasificativ. Cu adjectivele calificative, pluralul cumulativ nu este acceptabil: (231) a. *băieții înalt și scund b. *fetele blondă și brunetă 3.6. Demonstrativul postpus Spre deosebire de structurile cu demonstrativul antepus (determinant), când demonstrativul este postpus sintagmei coordonate nu există obligația ca ambii termeni coordonați să fie la plural. Sunt acceptabile, în diferite grade, structurile în care unul sau ambii
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
invazie asemănătoare proliferării canceroase a celulelor vii". Printre probele propuse de reclamantă fusese și un caiet al lui Dimitrie Cristea, dar acest manuscris dispare din mapa cu materialele dosarului. Apoi naratorul se întâlnește cu autorul manuscrisului care este "un tânăr blond, de nici treizeci de ani, cu trăsături de nordic, de o izbitoare expresivitate venind din niște ochi albaștri, limpezi și ușor surprinși ..." Ziaristul este intrigat nu atât de portretul fizic al lui Dimitrie Cristea, cât de starea lui psihică, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în sărbătoare. „...În penultima clasă la normală, chiar de la începutul anului școlar - octombrie 1935 - meditam un consătean care era în clasa I-a, cam slăbuț la învățătură, dar serios susținut material de părinți. Avea coleg de școală un băiat micuț, blond, de la Cârțișoara Făgărașului, inteligent, dar cu mult dor de casă, de părinții aflați la 400 Km. depărtare. L-am îmbiat și pe el să participe la pregătirea colegului în așa fel încât Niculae Stoica, băiețașul de 11 ani atunci obținea
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
nemaiîntâlnit până acum, obiceiuri altfel decât la noi în Moldova, costume românești ce veneau de la străbunii noștri și o primire ce miau făcut gazdele mele și chiar satul întreg, cu totul aparte, ca unui oaspete ! Ce se întâmplase? Băiețelul acela blond , sfios și cu priviri agere, inteligente, scriitorul scrisorii evocatoare de la care am pornit - povestise în prealabil tuturor celor din sat dar mai ales oficialităților, că-l ajutasem, și-l ocrotisem, ceea ce făcusem cu totul și cu totul dezinteresat. Familia, rudele
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și Alexandru Mânăstireanu și-au găsit timp să se refere la profesorul Paul Constantinescu din perioada anilor 1906 1939, plecat de mult la umbra aducerilor aminte: „Noi, din clasa paralelă B, aveam la Limba română pe profesorul Paul Constantinescu. Înalt, blond, cu vorba domoală, cu seriozitatea sarcastică, foarte scrupulos la lecție și note. Când știa elevul bine lecția răspunzând la întrebări și citind bine temele scrise, devia ușor, și-n legătură cu lecția ne povestea câte ceva nou din trecut și prezent
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
el o să revină, desigur, apel imediat! jubilăm în confirmare cu mișcări de menuet, dar nu apuci, ca să răspund, nu, nu lucrez deocamdată, dar... voi lucra! la Roman, la Brașov!... bravăm, trenul pleacă și el din Pașcani, mișcare lină personificată în blond sperios, intru pe aceeași secundă de mișcare, împing pieptul în sensul de mers, călătoare fără vorbă, revin la starea de obiect iernatic, pălărie albă cu geacă albă, în cuprinsul septentrional, unde apa se mai face și gheață, tot polul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
din public, tren de pe litoral, mulți coborînd să schimbe spre stațiile de pe Valea Trotușului, lume suicidară cu norma unicului copil între doi părinți, greu de dat pe brazdă, n-are frați, ce nesigur! refuzi să stai pe scaunul de alături, blond palid ca și mama, cu toate că veniți de la mare, tatăl pe măsură, mustața, rămîneți în picioare, după trioul familial o relație bunică-nepot, eu mă duc să fumez și tu bîțîie din picioarele grase! ea ți se alătură, veteranul Virtutea Militară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
muzical schizoid în începuturile schizofrenice ale omenirii, povestea leagă lucrurile, stilizarea lor muzicală te leagă, Dolhasca șocul mobilizării, dă bagajele încoace, băi! tot vagonul, Mihai, tu stai ca p... în p...! dedicație la pălăria cu boruri întoarse de texani, zăplanul blond și pielea roșie de soare, DJ 282 Pașcani Suceava panglica de asfalt, peste luncă pîcla de vară, parcele pe deal tăieturile, foarfece depărtarea, ce se întîmplă? la întrebare va răspunde: ochi de pește, i se întîmplă, balastiera cap din banda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
deal păduratic, aliniamentul rezistent în 1944, Stînca-Roznovanu șase luni peste Iași, barza deasupra satul Semeni, "șăfulețule!" pe taximetristul din Ungheni, pîcla pîclei semnului releul de la Repedea, locul ți-l schimbi, te ține umbra înger cu o carte în mîini Stănescu, blondă ca umbra, oile pe miriște, linia de camuflaj vegetal punct pe doi-trei stejari, barza tot singură, cireadă cu sărăturări pe fundul luncii, aiestea-s gume! ciocolata, da' nici n-ai gustat! dar ce, ia pentru el? damă! voi v-ați pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mîna la gură, "Semințe" în rulaj, oamenii nu mor, se sinucid, valul de viață moartă ce a cuprins lumea, "Ambulanța Prahova" sediul central, hai să-nchidem ușa! ușor, ușor, cu milă, că mă doare sufletu'! mai este și altă mașină, blondă 1,95 m, rămîi în picioare, încapi cu toca pe cap, autobuzul în depășire burduf, nici o geană de zi, oricum obiectele sînt o inovație, mirosul de gaz energia, cîte pretexte să mai nască oamenii? cîmpuri virane și supermagazine, spasmul suprem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
10-15 km de Edmonton, am fost de vreo două ori și am rămas crucit ce era acolo: o mie de magazine într-unul singur. Și am mers acolo și chiar în prima seară s-a apropiat de mine o fată blondă: "June mă cheamă". M-a luat puțin deoparte. Aveam niște treninguri crem cu maro, scria pe ele "România", iar fetele: "Hey, romanian guys, good boys!" Se știa și în Canada că aveam noi un nume bun. Să revin, fata asta
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
că Haeckel avea o faimă internațională de mare zoolog și filosof al biologiei, avea și o figură impunătoare: „Haeckel avea atunci 50 de ani, era înalt și mlădios, cu o frunte care punea în evidență inteligența lui; avea o barbă blondă, ochi mari albaștri, expresivi; părul blond și puțin ondulat; oricât de ocupat ar fi fost, niciodată nu se arăta nemulțumit când îl căutam să-i cerem consilii”.”. Abia în ianuarie a audiat primul curs Ținut de Haeckel și a rămas
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de mare zoolog și filosof al biologiei, avea și o figură impunătoare: „Haeckel avea atunci 50 de ani, era înalt și mlădios, cu o frunte care punea în evidență inteligența lui; avea o barbă blondă, ochi mari albaștri, expresivi; părul blond și puțin ondulat; oricât de ocupat ar fi fost, niciodată nu se arăta nemulțumit când îl căutam să-i cerem consilii”.”. Abia în ianuarie a audiat primul curs Ținut de Haeckel și a rămas profund impresionat. Între timp se obișnuise
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
primăvăratic în plină lună ianuarie, Anno Domini 2007. Ultimul episod roman s-a petrecut în holul de recepție al hotelului unde am coborât să fac ultimele pregătiri înainte de plecarea de a doua zi în zori. Funcționara de la recepție, o tânără blondă, simpatică și extrem de amabilă, mă întreabă la un moment dat de unde suntem. Când i-am răspuns că trăim la Ierusalim, mi-a devăluit ce surprindere! că visul ei este să viziteze (dar de Paști) Orașul Sfânt. Am spus că perioada
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
să scuipe după ce o săruta monstrul. Sau măcar să se șteargă discret la gură! Îmi vine să plesnesc de ciudă. Eu sînt cult, om cultivat nu glumă, sportiv, tînăr de perspectivă și cînd am dat s-o sărut pe...proasta asta blondă, Lena, sau cum naiba îi mai spune, m-a pocnit speriată. Ei bine, lasă că o aranjez eu! O să-i descriu babuinul... Ca să le fie tuturor greață de el. Că mie îmi și întrece! Treci la injecție! Un mare gînditor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cei doi pași lateral dreapta întrerupți de alți doi la stînga și apoi sus și chiar jos. Parcă eram într-o mașină de spălat cu program automat, uitați acolo de gospodină. Cu ajutorul lui Dumnezeu, ieșim din ghearele nebunului și fețe blonde zîmbesc unele la altele. Se vorbește în toate limbile, inclusiv prin semne. Cînd avionul atinge pista, se aplaudă, iar un băiețel de vreo șase ani zîmbește. Am scăpat. Ce bine! Părinții albinoși rîd, îl mîngîie și nu-l sărută așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu contururi opace, și poate și un pic de detașare față de viața de toate zilele. În fond, eram puțin liber, puțin anonim și, de asemenea, puțin mai neimportant pentru toată lumea. Tramvaiul mă poartă vesel, cu fluierături la curbe, cu cîțiva blonzi și cîteva blonde. Mai încolo, stau Mihai și Ana, cei care se preocupă de noi. Să ne simțim bine, să nu ne lipsească nimic, să cunoaștem ceva, cîte ceva din viața nordicilor. Nicăieri nu-i prea multă lume. Peste tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că ambii manifestă o oarecare părere de rău. Se mai putea merge. Veniți des pe aici? Sînteți un om de munte? mă întreabă ei. O, nu. Am venit aseară tîrziu. Eu sînt de la un șes mai neted ca Olanda. Giganții blonzi rămîn puțin cu gura căscată. Atunci... grindina... de unde știți? A, am trăit o aventură aproape de cabana Babele, în Bucegi. Eram cu soția și copiii. Aveau șapte și respectiv opt ani... Olandezii și francezii ascultă cu gura căscată. Eu povestesc arar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
telefon, două, trei și vorbește mult și fără rost. Așa, doar nu plătește el. Fetița nu realizează șmecheria și rîde fericită. Precocele, din greșeală sau nu, le bîjbîie prin locuri intime și fetele rîd, țipă și acceptă jocul. Ceilalți băieți blonzi stau pe scaune și orice tentativă a fetelor de a-i antrena la hîrjoană n-are succes. Din acest motiv este mare înghesuială la brunet. Deodată este observat un freamăt. Pe monitor nu mai scrie Bruxelles, ci Milano. Alergăm la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
soția. Problema apărută a necesitat tratative suplimentare și am fost asigurat că mi se va respecta dorința de a ne conforma credinței noastre. Printre cei invitați l-am remarcat pe ambasadorul X, reprezentantul unei țări africane, căsătorit cu o ucraineancă blondă. Acesta era singurul care a preferat meniul nostru de post, fapt care m-a intrigat. Nedumerit oarecum de această ciudățenie, l-am abordat în timpul servirii "digestivului". Sînteți cumva ortodox? Nu, eu sînt cam ateu, soția însă este ortodoxă. Totuși, domnia sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
familii, trecându-se peste perioada deosebit de critică a războiului. În împrejurări mai deconectante cunoaște mai multe domnișoare la un « mare bal », organizat de primăria Galați, printre care și pe domnișoara Crăciun Coca, o domnișoară înaltă, potrivită ca-nălțime cu el, blondă, cu ochii albaștri și trăsături, gesturi, mișcări, amabilități, de natură să-ți atragă atenția spre a te apropia, spre a o cunoaște mai bine, fapt ce Mihăiță nu a evitat, ba din contra a avansat idei de împrietenire. După acest
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
era luminat slab, ceea ce făcea ca să nu se observe bine persoanele din el. Pe la Tecuci, o femeie la vreo cincizeci de ani, intră în vorbă cu Săndel, pe care îl face mai atent în cunoașterea ei. Era o femeie voinică, blondă și cu ochii albaștri. Îmbrăcămintea ei dovedea că-i place să poarte haine bine potrivite după corp, după cum învățase el de la Emilia. Aceasta îl întreabă pe noul călător de unde vine și unde merge, probabil având și ea vreun elev pe
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
acela ideatic Îmi aduce aminte de faptul că limba ține totuși de esență, de spiritualitate... „Sâmbătă cu prieteni“, 16 octombrie 1999, ora 16,15 48. „Vitezomani“ „M’a pus dracu’ să mă gândesc la secolul vitezei“, sună În telefon vocea blondei amfitrioane, care continuă: „Ești În stare?“. Simt că-mi cade În cap cerul; al naibii de alunecos subiect; nu’s În stare, dar Încerc. Și mă reculeg: păi viteza e derivata Întâia a spațiului. Adică un soi de - grosier vorbind - raportare la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Căci pisica neagră adună În blăniță eumelanină, o substanță oxidantă, aceea proprie mediului viitor, pe care-l creăm noi, oxidând tot ce ne cade În „labe“. Pisica se pregătește deci de viitor, și regret că „pisica“ de dincolo de microfon e blondă... adică În părul ei se află feomelanină, substanță reducătoare... Și, recunosc, treaba asta o fac și alții: veverița, de exemplu, ori vulpea, ambele concurate tot mai strâns de forme negre, mai ales În oraș, unde veverița deja a sosit. Cade
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]