6,806 matches
-
a întâmplat nu pentru că n-ai putut să tragi cu arcul. Spune-i că a fost alegerea ta să nu tragi. Iar faptul că ai refuzat să îți arăți toată măiestria la vânătoare a fost dintr-un motiv virtuos, precum bunătatea“. Descrisă de cuvintele lui Fann Sora cea Mare, acea scenă de vânătoare, desfășurată toamna, părea cu adevărat măreață. Tufișurile și buruienile erau înalte până la brâu. Au fost aprinse torțe pentru a scoate din ascunzișuri sălbăticiunile. Iepuri, leoparzi, lupi și căprioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pescarului“. Înainte de a avea Curtea ocazia să raporteze că a avut loc un „accident“ și că actorul trebuie să fie pedepsit, eu l-am lăudat pe Chen pentru strălucirea sa. Bineînțeles că nimeni nu a menționat modificarea versurilor. În amintirea bunătății mele, artistul a hotărât să păstreze pentru totdeauna în textul său noul vers. În opera Sala Yu-Tang de astăzi veți găsi „peștele care ajunge în plasa pescarului“ în loc de „oaia care se trezește în gura leului“. În timp ce așteptăm în continuare palanchinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai bună dintre toate patru, zice Nuharoo. O să-mi fie greu să mă despart de ea. Dar tu ești prioritatea mea. Speranța de renaștere a dinastiei stă în pântecul tău. Împăratul Hsien Feng este încântat. O laudă pe Nuharoo pentru bunătatea ei și apoi se ridică să plece. Evită să mă privească atunci când își ia la revedere. Îmi murmură pe un ton uscat: — Multă sănătate. Sunt incapabilă să-mi ascund tristețea. Inima mea continuă să caute un semn al căldurii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lămuresc că Su Shun nu pe An-te-hai îl vânează, ci pe mine. Dacă i-aș dezvălui sentimentele mele, Nuharoo va vrea să intervină și să încerce să obțină scuzele lui Su Shun. Ea se consideră o apărătoare a dreptății, însă bunătatea ei ar putea face mai mult rău decât bine. Lui Nuharoo îi face plăcere să fie cunoscută pentru amabilitatea, bunăvoința și corectitudinea ei. Însă nu ar fi în stare să rezolve problema asta. Nu ar ajunge decât să-i deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înfățișarea lui nu era tocmai frumoasă. Avea fața în formă de dovlecel, pielea deloc fină, ochi de pește, nas turtit și gura strâmbă. La început nu-mi dădeam seama dacă zâmbește sau se încruntă. În ciuda înfățișării sale neplăcute, blândețea și bunătatea sa mi-au cucerit inima. Lui An-te-hai îi plăcea la nebunie să-l privească pe Li Lien-ying aranjându-mi părul. Li știa un număr incredibil de stiluri: coadă de gâscă, pasărea înclinată, șarpele încolăcit, vița cățărătoare. Când peria, mâinile sale erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
până când acesta nu va fi anunțat. Sunt încordată și nervoasă, dar nu pot să fac nimic. Când decretul e anunțat, aflu că Nuharoo este onorată cu titlul de „Împărăteasa Marii Milostenii Tzu An“, iar eu cu cel de „Împărăteasa Evlavioasei Bunătăți Tzu Hsi“. Pentru oricine cunoaște subtilitățile limbii chineze, diferența este clară: „măreață milostenie“ este mai puternic decât „evlavioasă bunătate“. Om fi noi onorate ca împărătese de același rang, însă mesajul către națiune e că poziția mea nu este egală cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
anunțat, aflu că Nuharoo este onorată cu titlul de „Împărăteasa Marii Milostenii Tzu An“, iar eu cu cel de „Împărăteasa Evlavioasei Bunătăți Tzu Hsi“. Pentru oricine cunoaște subtilitățile limbii chineze, diferența este clară: „măreață milostenie“ este mai puternic decât „evlavioasă bunătate“. Om fi noi onorate ca împărătese de același rang, însă mesajul către națiune e că poziția mea nu este egală cu cea a lui Nuharoo. Evidențierea prestigiului ei asupra mea o încântă pe Nuharoo. Deși a fost numită împărăteasă în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o privire spre Nuharoo, care se uită în gol, Su Shun continuă: Mă tem că trebuie să îmi îndeplinesc datoria. Pocnește din degete: Gărzi! Conduse de către eunucul-șef Shim, mai multe gărzi se năpustesc înăuntru. Puneți mâna pe Împărăteasa Evlavioasei Bunătăți și luați-o ca să fie pedepsită! — Nuharoo, sora mea mai mare! țip eu, sperând că ea va interveni. Tot ce trebuie să facă e să spună că am permisiunea ei de a vorbi. Însă Nuharoo este confuză. Se uită de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-și jeli fratele. Ne-am dori să vedem îndeplinită dorința prințului Kung, insist eu. — Foarte bine! lovește Su Shun din picior. Dacă vreți slujba mea, e a voastră. Refuz să mai lucrez până nu veți învăța să nu-mi luați bunătatea drept un lucru de la sine înțeles! Face o plecăciune neglijentă și iese afară. În curte îl întâmpină restul membrilor consiliului său, care nu au fost invitați. Documentele se îngrămădesc în camera mea, alcătuind teancuri înalte cât pereții, toate cerând atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Shun țâșnește de pe scaun. Lovește cu pumnul cea mai apropiată coloană și rupe evantaiul pe care îl ține: — Aș vrea ca împăratul Hsien Feng să te fi îngropat cu el! urlă el la mine. Ai înșelat Curtea și ai exploatat bunătatea și vulnerabilitatea împărătesei Nuharoo. I-am promis Răposatei Sale Majestăți să fac dreptate. Aș vrea să o rog pe Majestatea Sa, împărăteasa Nuharoo, să-mi acorde sprijinul. Se întoarce spre ea: împărăteasă Nuharoo, chiar o cunoașteți pe femeia care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ale palmierilor; pe frunzoaie sunt așezate păsări roșii, verzi, albastre, galbene, ceva Între papagal și sticlete; pe cerul albastru - rândunici și porumbei -, iar Într-un colț, Soarele zâmbăreț ca un om ce și-a pus burta la cale numai cu bunătăți, a băut și două pahare cu vin și e gata să se pună pe sporovăit; pe iarbă, printre flori, fel de fel de vietăți; un curcan Înfoiat, cu coada roată și mărgelele de la gât albastre și roșii; un cocoș țantoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oprea din sforăit și ridica, de unde se tolănise, o față dobitoacă și plină de suferință. Când izbutea să-și descleieze limba, slobozea Înjurături de-a valma, Întâi așa, către nimeni, apoi țintite către cel care-l pocnise și-i stricase bunătate de vis. Se Întâmplau, destul de rar, și accidente. Drumurile erau drepte, fără ridicături. Când adormea câte unul la volan, hărăbaia ieșea Încet de pe drumul de pământ bătut și o lua pe câmp până se oprea ori nimerea Într-un șleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țărănești țesute În casă, la război; scaunele așteptau cuminți, aliniate. Pe la șapte, din bucătărie Începură să iasă miresme de mâncăruri regești. Cele două neveste, chiar dacă nu vorbeau una cu alta, se Înțelegeau din ochi mai bine decât În cuvinte. Asemenea bunătăți nu Înghițea nici măcar cel al cărui portret fusese mutat, cu Înțelepciune, În altă cameră. După nouă, când Întunericul se lăsase, Începură să curgă, aproape furișându-se, și invitații. Veniră acolo Directorul IAS-ului, câțiva ingineri-șefi de fermă, doctorul de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
facă o faptă bună, soldaților care, Întinși pe iarbă, beau vin pe inima goală, ascultau muzica tarafului și se Îmbătaseră la rându-le binișor. Pe o foaie de cort În jurul căreia așteptau cu nerăbdare hămesiții poposiră de-a valma toate bunătățile lumii: prepelițe și potârnichi fripte la foc mic, Înfășurate În feliuțe de slănină de porc; pâine albă coaptă În țest, pe foi de nuc; un castron de porțelan plin cu icre negre de morun; cârnați fripți, brânză, păstrugă la grătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi azvârlite cu praștia. De-acolo Îi trăsnise prin minte și vânătoarea de pe Valea Puțului. Blondului nu-i păsa că fusese păcălit. Până la urmă, chiar era dreaptă Împărțeala. El nu era un așa de bun țintaș și ar fi irosit bunătate de muniție. Se ținea la doi pași În spatele celuilalt și Îi venea să urle de groază când, din pricina a cine știe ce buruieni, Îl scăpa din ochi. „Vere!” se pomeni strigând cu glas sugrumat, tocmai când ăla slobozea praștia. „Boule, ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
paie În camionul lui Oaie. Ne zgâlțâia de ne amețise și aveam grijă, când vorbeam, să nu ne mușcăm limbile. La tuspatru ne era gândul la merindele din cabină. Într-o traistă cu băieri lungi se Înghesuiseră o grămadă de bunătăți și stomacele noastre, hărtănite de gropile și pietroaiele drumului, Începuseră să suspine dureros după cuvenita hrană. Mai mult, gurile pline de praf ne Îndemnau cugetele către damigeana de zece litri pe care Directorul o luase ca plocon pentru ăi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dar voi n-aveți de unde ști -, a vrut să așeze cum trebuie stratul de paie ca să ajungă la toată lumea - până să vină vreun utilaj mai mare să tragă fierătania de acolo avea să treacă Încă multă vreme - și a găsit bunătățile și udătura. Damigeana era Întreagă, atâta doar că din pricina zbuciumului, vinul cel roșu făcuse spre dop o spumă rozalie. Câteva minute, până am rânduit toate la mijloc ca să ne putem bucura cu toții de ele, nu am scos nici o vorbă. Ăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pune pe Oaie să se jure că n-avea să-i facă nimic slăbănogului de Hristu. În scurt timp ne-am binedispus cu toții, vinul era bun, masa Îmbelșugată. Pâinea cu coajă tare, coaptă În țest, ne ajutase să Înghițim celelalte bunătăți fără să ni se facă rău. Am prăvălit În noi bucăți de carne friptă, slănină, pastramă, pește sărat și afumat, telemea de oaie - toate foarte sărate, căci În vreme de vară, cu altceva decât cu sare nu puteai să păstrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de guzgan, fără să se vădească Înspăimântat, ci mai degrabă cu Încântarea celui căruia i se adeveriseră vorbe ce nu fuseseră crezute. Mitu Păcătosul și Necredinciosul se Întoarse către el cu tot cu Ied, Îl cercetă cu luare-aminte, clătină din cap cu bunătate și Îngăduință, apoi urlă la rându-i: „Da, da! Să fii sănătos și s-auzim numai de bine!”. * * * Aș Începe cu o Înjurătură pentru cine Îmi desface și-mi citește scrisorile fără să-mi ceară voie. Dar nu-l Înjur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zile Întregi. Însă socotelile celui care avusese ideea cu importul de cerbi lopătari nu se prea potriviseră: animalele fuseseră crescute În țarcuri și nu numai că nu se fereau de oameni, dar, văzându-i, se repezeau spre ei să capete bunătăți de mâncare ori mângâieri. Mititelu vorbea În gura mare, lăudându-l pe tată-său cum ferea recolta de stricăciunile acelor vite sălbatice. „Să fiu al dracu’ dacă vă mint, tovarășu’! Tata omoară d-ăștia cu levierul și ciocanul din trusa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aminti că pe armăsarul care trăsese În ultimii ani la acea șaretă Îl chema Canafas și că, chiar dacă fusese lăsat cu bărbăția neatinsă de cuțitașul jugănarului, animalul se arăta de o blândețe fără seamăn și uneori chiar le zâmbea cu bunătate celor pe care Îi Îndrăgea. Zgârciul imensei praștii se Încorda cu ajutorul unui mecanism format din câteva roți dințate, un lanț de motocicletă și o manivelă, iar Încărcătura - pietroaie de trei sau chiar patru chile - era azvârlită cu nemaivăzută iuțeală când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și cu sânii mari, ocrotitori, aș fi explodat, n-aș mai fi izbutit să mă prefac nici față de mine, nici față de ceilalți și aș fi luat-o razna. Astăzi, ciudat, nu-i mai țin minte chipul. Au rămas În memorie bunătatea ei, trupul gol, alb, frumos și, o să râzi, de o puritate nemaivăzută. Nici amănuntele sordide și de neocolit ale acelei Împreunări dincolo de fire (apa pentru spălat trebuia Încălzită pe aragaz, căci statul făcea economie de energie; sau, Îmi amintesc, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fasolea și varza Înghițite la cantină. Adormeai aproape imediat ce te lungeai pe salteaua găurită: din pricina oboselii și a puținătății oxigenului. Atunci eu am adormit strângând În mână borcănașul cu untură. Aveam lacrimi pe obraz și mă simțeam Învăluit, ocrotit de bunătatea tăcută și fără margini a prietenului meu Biberu... M-am gândit să mă arunc În Dunăre, să mă scufund cât pot mai mult și brusc să trag În plămâni apă. Am Înțeles că se moare destul de repede În felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lor. Cel dintâi care a sosit, de bună sea mă, a fost șt.O.Iosif, trist, melancolic, bolnav și așa de blând și sfânt în cât mi‐am zis că nu‐i un om... Avea în glas și în privire - bunătatea lui Iisus...” Natalia Negru (Din Helianta, Ed. Viața românească, 1921, p.12 4) BUNICA Cu părul nins, cu ochii mici și calzi de duioșie, Aieve parc‐o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda‐mi pruncie. Torcea, torcea, fus după
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
despărțire, apoi se întoarse imediat și porni în direcția castelului. Kanbei reveni repede la Muntele Hirai, se înfățișă înaintea lui Hideyoshi și i-l prezentă pe fiul lui Goto. — Să-l crești bine, spuse Hideyoshi. Va fi o dovadă de bunătate. Pare un băiat reușit, nu-i așa? Hideyoshi îndrăgea copii și privi cu afecțiune chipul lui Iwanosuke, mângâindu-l pe cap. Poate că Iwanosuke încă nu înțelegea; nu avea decât șapte ani. Fiind într-o tabără străină, cu oameni necunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]