5,695 matches
-
argint, se îndreptară spre scaunul episcopal cu sfeșnicele cu lumânările aprinse. Aproape că-l ridicară de subsuori pe mitropolit care, luând în fiecare mână câte un sfeșnic, binecuvântă. Atunci se produse minunea. Din stranele din stânga au început să se înalțe cântările intonate de glasuri bărbătești grave. O voce puternică anunța un verset, apoi în valuri, valuri, alte voci intrau pe rând iar, în timp ce primele scădeau în intensitate și se pierdeau într-un ison, cele de pe urmă creșteau, ca apoi să scadă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
locul celor din strana dreaptă; de acolo, glasuri subțiri de băieți reluau același verset și aceeași melodie pe isonul grav al stranei din dreapta. Și așa, verset după verset, ectenie după ectenie. Constantin Vodă era uimit. Niciodată nu mai auzise asemenea cântare. — Ștefane, ce este asta, cine a rânduit psalții? întrebă abia șoptit. — S-a întors de la Athos protopsaltul Filotei și de o lună chinuie spudeii să i învețe cântarea. — Ah, da, Filotei sin Agăi Jipa, știu, știu, noi i-am plătit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ectenie după ectenie. Constantin Vodă era uimit. Niciodată nu mai auzise asemenea cântare. — Ștefane, ce este asta, cine a rânduit psalții? întrebă abia șoptit. — S-a întors de la Athos protopsaltul Filotei și de o lună chinuie spudeii să i învețe cântarea. — Ah, da, Filotei sin Agăi Jipa, știu, știu, noi i-am plătit călătoria la Athos... Afară se întunecase. În biserică era bine. Fiecare ținea în mână o lumânare de ceară, care ardea curat sfârâind arare. Chipurile oamenilor, luminate așa de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cămara Ta, Mântuitorule... Valuri, valuri veneau glasurile învățăceilor ținând isonul din strana dreaptă. La octavă, grave, soseau vocile bărbătești ale călugărilor din strana stângă. Când ultimul copil își trimise cu un oftat nota cristalină spre înălțimea cupolei, din altar reluă cântarea arhimandritul pe un ton mai scăzut, în grecește, apoi Filotei, iar la sfârșit toți trei, vodă de pe tron, arhimandritul din altar și Filotei din strană, toți în românește. Ștefan, sprijinit de tron, își pierduse răsuflarea. Se ruga, pocăinduse. Cum putuse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Are dreptate taica. Să nu întinăm sărbătoarea. Cu pas elastic, vodă, având-o în stânga pe doamna Marica, se apropie. Sărută icoana prăznicar și se aplecă puțin înainte. Mitropolitul, surâzând, îi atinse fruntea cu mir. — Îți mulțumim, prea sfințite, pentru frumoasa cântare ce ai orânduit-o. — Noi îți mulțumim, măria ta, și mai presus de orice mulțumim Domnului nostru Iisus Hristos care ne face alături părtași Sfintelor Sale Patimi, rugându-L să ne învrednicească să prăznuim și Sfântă Învierea Sa. Cum ți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-o. — Noi îți mulțumim, măria ta, și mai presus de orice mulțumim Domnului nostru Iisus Hristos care ne face alături părtași Sfintelor Sale Patimi, rugându-L să ne învrednicească să prăznuim și Sfântă Învierea Sa. Cum ți s-a părut cântarea, măria ta? — Când glasurile se urmăreau, pălind pe rând și renăscând în același timp, m-am gândit, prea sfințite, că asta nu este cântare, ci metafizică adevărată, că urechea nu o mai auzea, nici mintea nu o mai urmărea, doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rugându-L să ne învrednicească să prăznuim și Sfântă Învierea Sa. Cum ți s-a părut cântarea, măria ta? — Când glasurile se urmăreau, pălind pe rând și renăscând în același timp, m-am gândit, prea sfințite, că asta nu este cântare, ci metafizică adevărată, că urechea nu o mai auzea, nici mintea nu o mai urmărea, doar sufletul o pricepea și căuta să se înalțe împreună cu ea în ceruri spre Dumnezeu. Vodă zâmbi bătrânului și acesta își mai ridică o dată mâinile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tronul, în dreapta, Ștefan cu chipul chinuit de remușcări, făcea cu unghia un semn în lumânarea de ceară pentru fiecare evanghelie citită; în stânga, fratele lui, senin și frumos, împlinit bărbătește la trup, Constantin, Dinu, cum îi spuneau toți, urmărea cu atenție cântările. Reușise mai bine decât ceilalți doi, gândul nu-i mai zbura aiurea spre munții Moldovei, spre mânăstirea de pe râul Râșca, unde cei din neamul vornicului Ioan Balș în genunchi ascultau evanghelia. „Se spune că jupânița Anița are ochii albaștri... Doamne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
biserică, urmați de patru diaconi în stihare negre de catifea bordate cu argint în jurul gâtului și la mâneci. În urma lor venea doamna, între Constantin și Radu. Ștefan pășea preocupat între cele două domnițe îndoliate. În jurul Sfântului Epitaf călugării începură tânguit, cântarea: — „În mormânt, viață, pus-ai fost Tu, Doamne...” De pe partea cealaltă a mesei răspundeau cu versetul următor în grecește monahii de la mânăstirea Sfântului Ioan. Și tot așa. În fața tronului doamnei, Bălașa și Smărandița se jucau cu lumânările aprinse, se înghionteau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan, și începeau alt sfat. Joi, 10 mai, era Înălțarea. În zori, călugării, preoții și diaconii care-l însoțeau pe sfinția sa au început utrenia pe un tăpșan anume gătit pentru asta. Era adunată toată suflarea taberii și, în răcoarea dimineții, cântările tărăgănate ale fraților monahi erau purtate de vânt până hăt departe. Din gură în gură oamenii își șopteau că locul fusese ales de cu seară de însuși sfinția sa vlădica și de vodă. Au spus că tăpșanul s-a ridicat pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
boier bătrân la urechea altuia. Da, știu, dar înțelesesem că ai noștri n-au pierdut aproape nici un ostaș, de ce zice vodă că e locul sfințit? întrebă celălalt în șoaptă. — Sfinția sa a spus, nu vodă. Cică e sfințit cu sânge omenesc. Cântare după cântare, lumânările arzând tremurat și palid în strălucirea luminii soarelui, mitropolitul nins și încovoiat de ani - i se păreau doamnei că toate zidesc un fel de scară pe care să se ridice rugăciunea ei spre ceruri. „Doamne, facă-se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la urechea altuia. Da, știu, dar înțelesesem că ai noștri n-au pierdut aproape nici un ostaș, de ce zice vodă că e locul sfințit? întrebă celălalt în șoaptă. — Sfinția sa a spus, nu vodă. Cică e sfințit cu sânge omenesc. Cântare după cântare, lumânările arzând tremurat și palid în strălucirea luminii soarelui, mitropolitul nins și încovoiat de ani - i se păreau doamnei că toate zidesc un fel de scară pe care să se ridice rugăciunea ei spre ceruri. „Doamne, facă-se voia Ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gândul că l-ar putea trezi pe vodă, ca să continue în gând: da, asta este, eu sunt altfel decât ceilalți, nu gândesc cu mintea ci cu ochii, ei sunt poarta sufletului meu. Cât m-am căznit să-mi aduc aminte cântările care străbăteau văzduhul muntelui acolo în Sinai și nu am reușit niciodată să mi le amintesc, doar culorile cerului și ale tufișurilor de spini stăruie în mintea mea înlănțuite ca notele într-o melodie. Cu mulți ani în urmă - și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu pună frunze de acant ca la Veneția, ci să se împletească urcându-se spre cer flori și frunze de mărăcini ca cele de le văzuși la Sinai”. Pe nas, oltenește, începuse atunci să îngâne o melodie aidoma celor din cântările muntelui pe care nepotul nu le auzise niciodată. Să fie doar vina lui neica Dinu, marele stolnic, că au uneltit pe la vizir să-l scoată pe Brâncoveanu din scaun, de l-au făcut pe padișah să-l cheme la Odrii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nenorocire care să-l facă să nu poată sluji deniile și Sfânta Liturghie a Învierii. Și dacă afla una ca asta, bucuros se înfunda în acel loc uitat de lume și slujea cuvioșia sa, cântând cu glas îngeresc psalmii și cântările ca să nu lase credincioșii fără cuminecătură și fără amintirea Paștelui aceluia. Și sta la datorie păzind turma lui Hristos până ce vlădica hirotonisea popă nou, popă de mir, așa cum se cuvenea. Atunci ieromonahul Gherasim se retrăgea din nou la mânăstirea Dealu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înverșunarea politică în care se simțise obligat să intre, din câți oameni cunoscuse nici unul nu ar fi reușit să se concentreze în rugăciune în timp ce bumbașirul, ajutat de câțiva funcționari îi inventaria și-i confisca toate lucrurile. Diaconii și arhimandritul duceau cântările deniei iar mitropolitul cum îl privea așa, prin ușa din dreapta a altarului, simți că mecanismul autojustificării începea să pună stăpânire pe cugetul său. Dacă voievodul ar fi fost rob, și duse mâna la urechea despicată ascunsă vederilor altora sub părul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cele câteva icoane înnegrite de vremi i se părea un semn de puritate. Păși în naos tocmai când din strana din dreapta un bărbat în ițari de cânepă și o cămeșă largă din pânză groasă de in, intonând altfel decât în cântarea grecească cu care se obișnuise, citea psalmul lui David: „Fericit bărbatul carele n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n-a șezut...” Din strana din stânga un bătrân, negustor judecând după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dă un înțeles iubirii pe care m-au învățat părinții să-ți port. Mâine, când călăul îmi va tăia firul vieții, nu va pleca dintre vii oricine, va pleca cel pe care așteptarea ta curată l-a făcut demn de Cântarea Cântărilor. M-a învățat duhov nicul ca atunci când voi păși spre butuc să-mi spun în cuget așa: grija lumească, toată grija cea lumească, acum s-o lepădăm și să mă rog ca să pot să împlinesc aceasta, atunci când din toate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un înțeles iubirii pe care m-au învățat părinții să-ți port. Mâine, când călăul îmi va tăia firul vieții, nu va pleca dintre vii oricine, va pleca cel pe care așteptarea ta curată l-a făcut demn de Cântarea Cântărilor. M-a învățat duhov nicul ca atunci când voi păși spre butuc să-mi spun în cuget așa: grija lumească, toată grija cea lumească, acum s-o lepădăm și să mă rog ca să pot să împlinesc aceasta, atunci când din toate dorurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
elementul autohton a fost factorul de continuitate care a Însemnat dăinuirea noastră În străvechea Dacie. Chiar dacă popoarele migratoare au Încercat să ne strămute nu au reușit să-i mute pe autohtoni din vatra străbună. Discutând cu copiii pe marginea lecției Cântarea României de Alecu Russo, am urmărit ca ei să Înțeleagă că la frumusețile patriei noastre au concurat calitățile deosebite ale oamenilor de pe aceste locuri, Înfățișarea mândră și calitățile lor morale, contribuind la dezvoltarea sentimentelor de admirație față de frumusețile și bogățiile
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
viile, câmpiilelocuri prielnice pentru agricultură, balta cu pește, adică tot ce era necesar pentru o viețuire normală și Îndestulată. S-a ajuns la concluzia că românii nu-și puteau părăsi pământul atât de frumos și bogat. Alecu Russo În lectura Cântarea României , aduce un imn de slavă patriei și libertății. Scriitorul alege cu grijă cuvinte prin care Își arată Întreaga iubire pentru patrie, acest dar al lui Dumnezeu care cuprinde toate bucuriile noastre. Dunărea, acest scut de apărare Își sărută poala
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
cu Petru cel Mare (1711) Debutul revoluției din Țările Române - 1848 Alegerea colonelului Al. I. Cuza ca domn al Moldovei În anul 1859. Pentru a cunoaște istoria locului trebuie să-l străbatem purtând În suflet cuvintele lui Alecu Russo din Cântarea României: „Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile și dumbrăvile spânzurate pe coastele dealurilor, limpede și senine cerul. Munți se Înalță trufaș În văzduh, râurile cu brâie pestrițe ocolesc câmpurile, nopțile tale Încânta auzul, ziua farmecă văzduhul”. Alexandru Vlahuță descrie prin
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
muzica Renașterii (religioasă și laică deopotrivă). Dacă supremația interpretării vocale s-a menținut până în secolul al XVI-lea, instrumentele vor completa din ce în ce mai mult universul sonor, la început cu rol de acompaniament și apoi solistic. Evoluția limbajului muzical a pornit de la cântarea la unison, apoi la 2 - 3 voci polifonice (în Ars Antiqua), aceasta multiplicându-se în secolele următoare. Stilul armonic subliniază vocea principală însoțită de acompaniamentul acordic, vertical, ce caracterizează mai ales creația clasică. Diversitatea exprimării muzicale începută în Preclasicism, va
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
să se deschidă școli ca la frânci, spuse el; să fie închise și răspund de tot!" Ce expresie în gura unui succesor al unor Vasile, Grigore și Chrysostom! S-au deschis seminarii în câteva eparhii; se predau aici cititul și cântarea slujbelor religioase; cursul de teologie e alcătuit din câteva lecții de catehism; e și asta un început; dar seminariile nu primesc decât un număr mic de elevi; clerul continuă să se recruteze în mare parte din rangurile inferioare ale preoțimii
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
posturilor, în plecăciuni și semne ale crucii împărțite cu dărnicie când trec prin fața fiecărei biserici sau chiar în fața unei simple icoane. Numărul zilelor de sărbătoare, incluzând duminicile, este de 150; există patru posturi ce dau un total de 110 zile. Cântarea religioasă este extrem de monotonă; se compune invariabil dintr-un recitativ în dominantă, fonfăit de unul sau doi dascăli; corul și asistenții însoțesc sau răspund în tonică; acest mod pare ciudat când îl auzi pentru prima oară, dar te obișnuiești cu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]