20,803 matches
-
a căror gravură amintea de niște vitralii turcești văzute din spate. - Cu plăcere, Sofia Petrovna, se întoarse Iag spre Sonia, ținând măsuța în mâini și punând-o apoi jos ca să-și poată desface mâinile a încuviințare. Pe balcon, fețele noastre căpătară o culoare purpurie în lumina soarelui care apunea; era bombat ca un gălbenuș de ou crud și, deși mușcat de acoperiș, se vedea în întregime, de parcă ar fi străpuns cu flacăra lui de la un capăt la altul podul casei vecine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dau seama că e apartamentul nostru, după bătaia ceasului din bucătărie care merge șonticăind ca un șchiop pe scări: doi pași repezi, apoi iar un pas, și încă un pas. Tot ce se petrece apoi în acest apartament parcă părăsit capătă un aer straniu, dar simt că stranietatea începe, mai exact, crește în momentul în care pătrund în hol. Oprit în fața fostei mele camere, nu-mi amintesc dacă am încuiat ușa de la bucătărie, nu știu nici măcar dacă era cheia în broască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sări de pe ladă. Se dădu încet înapoi, mergând cu spatele spre ieșire. Privea mai departe spre gaura de deasupra, aproape paralizat de frică. Gura neagră a acestuia părea că se lărgește văzând cu ochii. Apoi întunericul de acolo începu să capete formă. Vălătuci negri ce dădeau impresia că absorb fiece rază de lumină se scurgeau dinăuntru, coborând spre locul unde se aflase el cu câteva clipe mai devreme. Semăna cu un fum gros ce se prelingea pe pereții de piatră, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
De obicei, prima dată procedau stângaci, lăsau multe urme și o grămadă de sânge. De obicei, pentru că nu era o regulă. Dacă nu erau descoperiți și de cele mai multe ori nu erau, prindeau gust și asasinatele continuau. Pe măsură ce numărul victimelor creștea, căpătau stil, se perfecționau. Uneori chiar voiau să fie prinși de poliție, doreau să fie opriți și lăsau indicii la locul faptei sau chiar luau legătura cu organele de poliție și furnizându-le date mai mult sau mai puțin codificate. Eh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
curent cu investigația lui Toma. Numai dacă nu cumva, privea lucrurile dintr-o perspectivă greșită. Adică, nu Pop era cel ce îi spusese lui Pohoață, ci invers, Vasilică era cel ce dăduse raportul șefului de secție. În acest moment totul căpăta alte valențe și năștea alte întrebări. De unde știa Pohoață? Îl supraveghea? Dacă da, asta însemna că îl pusese Pop să facă acest lucru. Da, lucrurile începeau să se lege, olteanul primise sarcina de la comandant să stea cu ochii pe tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întoarse Calistrat spre Ileana. Odată și odată tot va trebui s-o faci. Ce mai contează? Acum ori mai târziu, tot aia e. Spune-i! Cum, și tu știi? izbucni Cristian, supărat la culme. La început bănuiam numai, dar am căpătat certitudinea abia când am fost în pădure alaltăieri și am găsit bocancii aceia puturoși. Asta-i culmea! Mai rămâne să aflu că și taică-tău era la curent împreună cu toți cetățenii din Baia de Sus. Ce-i asta, o conspirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Toma supărat. Mă scoate din pepeni apelativul ăsta. Și cum vrei să-ți spun? Mă cheamă Cristian Toma. Nu, băiete, nu asta era întrebarea. Până ce nu te fac paznic adevărat nu pot să-ți spun altfel. Numele ți-l vei căpăta doar după ce închizi tu însuți bestia în bârlog. Până atunci te vei mulțumi numai cu atât, indiferent dacă-ți place ori ba. 20 Împinse poarta și intră în curte. Ieri, când venise însoțit de Ileana acasă la Moș Calistrat, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mâinile ridicate și privirile pierdute în gol. Avea gura întredeschisă, ca și cum ar fi vrut să spună ceva dar se oprise la jumătatea cuvântului. Trupul îi era înconjurat de o irizație cafeniu-gălbuie, ca o aură ușoară. Numai în jurul capului, conturul luminos căpăta nuanțe roșietice. Îngrijorat și puțin speriat de ce se întâmplă, Toma se aplecă și lăsă toiagul din mână rezemat de lavița pe care stătuse la început. Totul redeveni normal, semiîntunericul domnea iarăși în încăpere, iar Calistrat își lăsă mâinile să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
va dura mult. Câțiva ani mai înainte, investigase un caz la stația meteo de la Iași. Discutase cu unul dintre meteorologii care lucra acolo. Printre altele, acesta îi spusese că în România, nucleul ploii este la început. Adică ploaia pornește încet, capătă intensitatea maximă după care ori se oprește ori continuă dar mult mai potolit. Aflase atunci că nicăieri în lume nu se mai petrece acest fenomen, el fiind specific numai spațiului carpatic. Nu verificase niciodată acest lucru, îl luase ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe cer. Inspectorul nu putea să-și dea seama, dar probabil că luna ieșise dintre nori și se afla acum deasupra capului. Ridicându-și privirea putea distinge o zonă mai luminoasă prin ceața care de acum se îndesise binișor. Negura căpătase o culoare lăptoasă și de la o clipă la alta i se părea că devine și mai consistentă. Cu greu mai reușea să zărească ceva la o distanță mai mare de câțiva pași. Tresări speriat și abia se stăpâni să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Aruncase tot de pe el și intrase sub duș. Se spălase îndelung, lăsând apa să curgă la presiune maximă. După ce terminase, încercase să se frece cu prosopul aspru dar constată că nu era deloc ușor. Pe zone întinse, pielea de pe corp căpătase o culoare albastru-închis bătând spre negru și fiecare atingere îi smulgea un geamăt de durere. Pe spate, acolo unde lespedea de piatră îl apăsase, era cel mai rău. Probabil că avea și o coastă ruptă, ori poate numai fisurată, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zilei. Un fior rece i se strecură pe șira spinării, în timp ce încerca să înțeleagă ce se întâmplă. Strânse toiagul cu putere în mâini, așteptându-se să-l simtă vibrând ușor, așa cum făcea ori de câte ori vâlva se pregătea de atac. Ciudat, lumina căpătase nuanțe portocalii bătând spre roșu, de parcă soarele s-ar fi aflat la asfințit. Se opri locului și își aruncă privirile în sus. Deși senin, cerul era plumburiu. Cu capul în continuare ridicat, se învârti pe loc, încercând să înțeleagă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a doua zi, putea să se miște nestingherit, fără să fie încurcat de socrul său. 30 Curentul de aer îi sufla direct în față. Boris Godunov scosese capul peste portieră și privea drept înainte. Era un obicei pe care îl căpătase încă de când era în armată, în perioada afgană. Nu putuse uita niciodată căldura înăbușitoare de acolo. Oricât de repede s-ar fi deplasat vehiculul în care se afla, aerul care ieșea prin fantele de aerisire tot fierbinte era. Transpirația îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plecase la liceul din Tiraspol pe care îl absolvise patru ani mai târziu. Imediat ce terminase școala primară și începuseră să studieze istoria Rusiei, colegii îl luau peste picior din cauza numelui său. La Tiraspol, unde plecase ca să-și continue studiile, bășcălia căpătase nuanțe pe care nu le mai putea suporta. Rezolvase repede problema, statura și conformația lui fizică îl ajutaseră să îi reducă la tăcere pe colegii răutăcioși. După câteva confruntări soldate cu nasuri rupte și ochi umflați, nimeni nu mai îndrăznea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
după care îl îmbrățișă fericit. Apoi, fără să mai rostească nici un cuvânt, porniră amândoi spre mașina cu care acesta venise. 37 Vara era pe sfârșite. Arșița zilelor din luna lui cuptor rămă sese în urmă. Vârful coroanelor copacilor încă nu căpătase nuanțe ruginii însă aerul deja mirosea ușor a toamnă. Cerul era curat, numai deasupra orizontului pluteau doi nori ca niște scame albe. O pasăre de pradă descria cercuri largi deasupra muntelui. Întins pe spate în iarba înaltă de sub Stânca Adevărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se mistuise din dragoste“. Trupu-i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S-a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta În acele momente inflexiuni grave, părînd gîtuită și podidită de tuse. Și nu atît din pricina alcoolului, deși, cinstit vorbind, Bandura era de pe atunci o ruină, părăsit de ai săi, aducînd cu o ditamai epava care eșuase la apă mică. „Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Pe terenurile cultivate, micile eroziuni se lărgesc din ce în ce mai mult,datorită ploilor torențiale, distrugând recoltele. Pe versanții înțeleniți apar forme simple de eroziuni, cu profil transversal îngust, cu maluri abrupte, iar în straturile mai nisipoase, cu intercalații marnoase sau gresiere, ravenele capătă forme curioase, cu îngustări și lărgiri succesive, cu praguri, marnite de fund și laterale. Aceste eroziuni duc la supraînălțarea șesurilor de pe văile pâraielor, provoacă însemnate pagube în agricultură și alte sectoare ale economiei, prin accentuarea instabilității versanților, distrugând culturile, așezările
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
regimentului grăniceresc Năsăud. Bătrânul Tănase Tudoran a lăsat mărturie peste timp ca niciodată românii s nu se supună orbește, să nu se lase mințiți și înșelați: „De doi ani sunt cătane (soldați), adică grăniceri și carte (act oficial) n-am căpătat de la înălțata împărăteasă (Maria Tereza) că suntem oameni liberi. Ne-am scris iobagi din nou, facem slujbe, copiii noștri vor merge până la capătul pământului să-și verse sângele. Dar pentru ce? Ca să fim tot robi? Să nu avem nici un drept
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
încrucișat cu caii domestici, dar și cu caii migratorilor asiatici, au rezultat caii moldovenești renumiți, despre care vorbește Dimitrie Cantemir. Când comunitățile românești s-au organizat în uniuni de obști, capabile să opună o oarecare rezistență militară, creșterea cailor a căpătat o importanță mai mare; era folosit în luptă, la deplasările repezi, pentru a bara calea dușmanilor. Caii erau scumpi, necesitau îngrijire și dresaj pentru a putea fi folosiți la călărie, la tracțiune și la transportul samarizat, desfășurat pe cărări și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
grâul se cultiva, până târziu, la deschiderea piețelor externe, în cantități mici, pentru nevoile proprii, predomina meiul, o cereală „plodoasă”, foarte productivă, din care se făcea o fiertură, fie ca boabe, fie transformate în făină. Acea fiertură de mei, care căpăta consistență pe măsură ce fierbea și se adăuga făină, s-a numit mămăligă. Meiul a fost consumat de toate popoarele mediteraneene și din jurul Mării Negre, poate nu cu aceeași intensitate ca la noi, unde, sporadic, s-a cultivat până la mijlocul secolului al XX
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tehnicș țșrșneascș” - Moara, morșritul și morarii Ocupațiile agro-pastorale, ca de altfel toate activitățile și acțiunile omului, sunt indisolubil legate de existența unor mijloace de muncă pe care le numim unelte, instalații și este de la sine înțelesă că unele ocupații au căpătat un caracter permanent atunci când existau mijloace materiale pentru executarea lor. Când, de exemplu, în neolitic, a apărut olăritul, ca meșteșug și ocupație a femeilor, vasele 207 îndeplinind și o funcție artistică, atunci și creșterea vitelor a luat amploare, deoarece nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să fi existat, deoarece principala „stofă” din care se confecționa îmbrăcămintea groasă, pe lângă cojoace și cojocele, bunzi și bundițe - toate din blana oilor - era pănura, abaua, care, pentru a putea fi folosită (să se împâslească, 212 să se îndesească, să capete rezistență și aspect) trebuia să fie dată la piua de sumane. Cu siguranță, au existat pive în Filipeni și Fruntești, din moment ce erau vaduri de mori, poate că, la început, să fi existat și în Lunca. Cei care erau crescători de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pentru împroprietărirea școlii din Lunca. În acest sensă s-a adresat ierarhică organelor competente, începânăd cu Revizoratul Școlar căruia îi trimite o cerere la 18 aprilie 1919: „Domnule Revizorîam onoarea a vă raporta următoarele: de 15 ani m trudescă să capăt pământul cuvenit școlii și n-am putut. Acum s-a milostivit Dumnezeu și obștea locuitorilor Sfânta Treime a reușit să cumpere la licitație publică moșia Dobreana Îîn care sunt înglobate 120 prăjini, pământ clăcășescă rămasă de la 10 lingurari care au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
4 sau 8. Jocul cu mingea se desfășura pe imașul satului între două echipe: una la bătut, lovit mingea cu un băț îndămânos, alta la aruncat și prins. Mingea, făcută din păr de bovină, bătut bine, în mod repetat, până căpăta consistență și greutate, era legată în ochiuri cu ață tare din cânepă, ca să reziste la lovituri. În spatele jucătorilor care loveau mingea aruncat de echipa adversă erau două sau patru gropi, adâncituri în pământ, în care, după caz (cine era mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ieșit din comisariatul de pe Vía Layetana. — Vă rog, nu vă deranjați. — Nu mă deranjez. O fac pentru mine, nu pentru dumneata. O dată trecuți de ușa asta, eu stabilesc regulile, și aici singurii morți sînt cărțile. Te pomenești că o să-mi capeți o pneumonie și o să trebuiască să-i chem pe cei de la morgă. O să ne ocupăm de cartea asta mai Încolo. În treizeci și opt de ani, Încă n-am văzut nici una care s-o zbughească la fugă. Nu știți cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]