4,161 matches
-
Spencer că ostatica în vârful unui montagne russe. Inspectorul îl provoacă pe Mick să-l "facă fericit", iar, după ce Spencer scăpa, Callahan îl împușca pe infractor. Mick cade în cornul unui inorog de la carusel. Poliția găsește la Mick pistolul de calibru 38 al lui Spencer; Callahan afirmă că, după ce se va face examinarea balistică, polițiștii vor afla că "armă lui... a fost folosită în toate crimele". Apoi, împreună cu Spencer, părăsesc pe jos locul crimei. Scenariul a fost scris inițial de Charles
Întoarcerea inspectorului Harry () [Corola-website/Science/325948_a_327277]
-
blindat nu va cântări mai mult de 30 de tone, se va deplasa cu o viteză maximă de 70 km/h, având autonomia de cel puțin 500 km pe drumuri. Ar trebui să fie înarmat cu un tun modern de calibru 105 mm , două mitraliere și lansatoare de grenade. Proiectanții tancului ar trebui să ia în considerare și infrastructura existentă în Argentina, inclusiv capacitățile de transport pe calea ferată, podurile și rețeaua rutieră, precum și terenul variat al țării. La sfârșitul anului
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
alt prototip, în continuarea procesului de proiectare a vehiculului , completând cele trei prototipuri cerute, astfel cum s-a prevăzut în contract. Cerințele noului tanc pentru puterea de foc au fost îndeplinite prin montarea unui tun britanic Royal Ordnance L7A1 cu calibrul 105 mm, ca tun principal. Ulterior, acest tun a fost înlocuit cu un tun L7A2 modificat și în cele din urmă cu tunul firmei Rheinmetall Rh-105-30 de 105 mm. Acest tun este fabricat în Argentina, sub denumirea FM K.4
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
orele nouă dimineața, soarele a răsărit și a început adevărata luptă. Frontul se întindea pe un kilometru de la nord la sud, danezii fiind aflați la est și suedezii la vest. Armata daneză era susținută de 56 de tunuri de diverse calibre, în vreme ce suedezii aduseseră doar opt tunuri de 3 kg și patru de 1,5 kg. Odată luptele început, Carol al XI-lea personal a condus o manevră de flancare care să scoată din luptă flancul stâng danez. În timpul luptei, comandantul
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
pe baza unui cod bine stabilit cu operatorii de pe Kyrall. Comunicarea rapidă dintre două persoane aflate în puncte diferite ale Imperiului se face, deci, folosindu-se intermediari. Armele folosite constau în marea lor majoritate din lasere de diferite dimensiuni și calibre, de la cele personale la cele folosite pe nave. Atacul asupra planetelor se face prin apariția flotei în punctele Lagrange. Se folosesc de asemenea diferite tipuri de bombe și scuturi personale, pentru lupta corp la corp apelându- se la arme tradiționale
Trilogia Abația () [Corola-website/Science/327419_a_328748]
-
(în , GȘ de la Griazev-Șipunov) este un tun automat cu două țevi, de calibru 23 mm, dezvoltat în Uniunea Sovietică pentru a fi folosit de avioane militare. A intrat în dotare în anul 1965, înlocuind modelul NR-23. Funcționează după principiul Gast, inventat de inginerul german Karl Gast în anul 1916. Este o armă cu
GȘ-23 () [Corola-website/Science/326436_a_327765]
-
(denumire în limba română AG-9, "aruncătorul de grenade 9") este un tun fără recul de calibrul 73 mm, montat pe afet trepied, dezvoltat în Uniunea Sovietică. Având o mare mobilitate în teren, AG-9 poate lansa grenade antitanc (folosind lovitura cumulativă) sau explozive (folosind lovitura cu bombă explozivă din oțel) similare proiectilelor tunului de calibrul 73 mm
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]
-
recul de calibrul 73 mm, montat pe afet trepied, dezvoltat în Uniunea Sovietică. Având o mare mobilitate în teren, AG-9 poate lansa grenade antitanc (folosind lovitura cumulativă) sau explozive (folosind lovitura cu bombă explozivă din oțel) similare proiectilelor tunului de calibrul 73 mm 2A28 Grom folosit de mașina de luptă a infanteriei BMP-1. Arma a intrat în dotarea trupelor sovietice în anul 1962, înlocuind modelul depășit B-10. Aruncătorul de grenade are țeava lisă. Proiectilul este lansat din țeavă cu ajutorul unei mici
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]
-
lor fiind ușor de observat din cauza norului de praf și fum rezultat după darea focului. Cu toate acestea, din cauza mobilității, profilului redus și puterii de foc, AG-9 este în dotarea mai multor armate din lume. AG-9 a înlocuit aruncătoarele B-10 (calibrul 82 mm) și B-11 (calibrul 107 mm) din dotarea armatei române. În anii 1980 a fost introdus în dotarea companiilor antitanc din cadrul batalioanelor de infanterie, vânători de munte și parașutiști. Aruncătoarele AG-9 erau repartizate și companiei antitanc a regimentelor de
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]
-
din cauza norului de praf și fum rezultat după darea focului. Cu toate acestea, din cauza mobilității, profilului redus și puterii de foc, AG-9 este în dotarea mai multor armate din lume. AG-9 a înlocuit aruncătoarele B-10 (calibrul 82 mm) și B-11 (calibrul 107 mm) din dotarea armatei române. În anii 1980 a fost introdus în dotarea companiilor antitanc din cadrul batalioanelor de infanterie, vânători de munte și parașutiști. Aruncătoarele AG-9 erau repartizate și companiei antitanc a regimentelor de parașutiști (câte trei plutoane cu
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]
-
de fabricație, spre deosebire de blindajul adăugat ulterior după asamblare, cum este cazul variantelor germane Leopard 2A5 și 2A6. Drept consecință, Leopard 2E este unul dintre cele mai bine protejate tancuri Leopard 2 aflate în uz. Tancul este înarmat cu tunul de calibrul 120 mm Rheinmetall L55 și este capabil de a folosi un tun de calibrul 140 mm. Atât comandantul tancului, cât și ochitorul, au camere termice identice, din a doua generație, derivate din cele folosite de Sistemul de Lansare Ușor TOW
Leopard 2E () [Corola-website/Science/323813_a_325142]
-
2A5 și 2A6. Drept consecință, Leopard 2E este unul dintre cele mai bine protejate tancuri Leopard 2 aflate în uz. Tancul este înarmat cu tunul de calibrul 120 mm Rheinmetall L55 și este capabil de a folosi un tun de calibrul 140 mm. Atât comandantul tancului, cât și ochitorul, au camere termice identice, din a doua generație, derivate din cele folosite de Sistemul de Lansare Ușor TOW 2B. Acestea sunt integrate de către Indra și Rheinmetall Defense Electronics. Indra furnizează sistemul de
Leopard 2E () [Corola-website/Science/323813_a_325142]
-
tanc italian. Primul prototip a fost construit în 1986, iar până în 1988 au fost realizate și testate opt prototipuri. Producția a fost realizată între anii 1995 și 2002, fiind construite 200 de exemplare. Tancul este înarmat cu un tun de calibrul 120 mm cu țeavă lisă fabricat de către Oto Melara. Țeava tunului este autofretată și oțelită pentru a mări perioada de exploatare. Tunul are manșon termic și ejector de gaze. Muniția utilizată este la standarde NATO și pot fi folosite toate
Ariete () [Corola-website/Science/323823_a_325152]
-
termic și ejector de gaze. Muniția utilizată este la standarde NATO și pot fi folosite toate tipurile de lovituri existente, inclusiv proiectile cumulative sau perforant subcalibru, stabilizate cu aripioare, cu manșon detașabil. Armamentul secundar constă într-o mitralieră coaxială de calibrul 7.62 mm și o mitralieră antiaeriană de calibrul 7.62 mm manevrată de către comandant. Blindajul tancului C1 este din oțel. În partea frontală a carcasei blindate și în partea frontală și laterală a turelei a fost folosit un blindaj
Ariete () [Corola-website/Science/323823_a_325152]
-
standarde NATO și pot fi folosite toate tipurile de lovituri existente, inclusiv proiectile cumulative sau perforant subcalibru, stabilizate cu aripioare, cu manșon detașabil. Armamentul secundar constă într-o mitralieră coaxială de calibrul 7.62 mm și o mitralieră antiaeriană de calibrul 7.62 mm manevrată de către comandant. Blindajul tancului C1 este din oțel. În partea frontală a carcasei blindate și în partea frontală și laterală a turelei a fost folosit un blindaj compozit pentru a mări protecția tancului în zona arcului
Ariete () [Corola-website/Science/323823_a_325152]
-
a fost un prototip al unui aruncător de proiectile reactive proiectat, fabricat și oferit spre vânzare de către Aerostar SA Bacău. Sistemul consta într-un lansator de rachete calibrul 122 mm cu 12 țevi de ghidare dispuse pe două rânduri, montat pe șasiul unui autoturism de teren ARO 4×4. Aerostar nu a reușit să obțină nici un contract de vânzare pentru până în prezent. Sistemul a fost proiectat în anii
APR Aurora () [Corola-website/Science/323161_a_324490]
-
publicului pentru prima dată în timpul Expoziției Internaționale de Armament de la Bagdad din aprilie 1989. Lansatorul este amplasat în partea din spate a vehiculului, fiind alcătuit din 12 țevi de ghidare dispuse pe două rânduri. Muniția constă în rachete M21-OF-S de calibrul 122 mm cu o lungime de 1,97 metri. APR Aurora are o bătaie maximă de doar 13 kilometri, din cauza tuburilor de ghidare scurte (aproximativ 2 metri). Muniția este fabricată de către SC Tohan SA. Containerul cu țevile de dirijare poate
APR Aurora () [Corola-website/Science/323161_a_324490]
-
Tunul antitanc Schneider, calibrul 47 mm, model 1936 a fost un tun antitanc proiectat și fabricat în cantități reduse de către firma Schneider et Cie pentru armata franceză înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial. Regatul României a achiziționat licența pentru această piesă de
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
militar franțuzesc al epocii pentru tunurile cu două fălcele). Scutul tunului era relativ mic, însă exista posibilitatea deplasării roților în lateral pentru a mări protecția echipajului, o trăsătură unică la tunurile antitanc ale epocii. Țeava tunului, lungă de 44 de calibre, beneficia de o frână de gură. Câmpul de tragere vertical era de 15°, iar cel orizontal era de 45°. Tunul anticar M1936 avea o greutate relativ redusă, de 628 de kilograme, având o mobilitate superioară în zonele greu accesibile. Greutatea
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
servanți (un subofițer și cinci soldați). În cazul în care era folosită șenileta Malaxa tip UE pentru tractarea tunului anticar Schneider-Concordia, servanții erau transportați cu ajutorul unei remorci șenilate, fiind însă expuși intemperiilor. Necesitatea unei fabrici care să producă tunuri de calibrul 47 mm cu tot cu munițiile necesare a fost menționată încă din 31 august 1931 de către inspectorul general tehnic al armatei române, generalul Aristide Tănăsescu, într-un memoriu asupra situației înzestrării armatei în comparație cu Polonia și Cehoslovacia. Organizarea uzinei urma să fie făcută
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
situației înzestrării armatei în comparație cu Polonia și Cehoslovacia. Organizarea uzinei urma să fie făcută după modelul polonez, care avea deja o fabrică de acest tip. Cu toate acestea, scandalul afacerii Skoda și prioritatea acordată tubării amovibile (schimbare țevilor în scopul uniformizării calibrului) a vechilor piese de artilerie a întârziat punerea în practică a acestei recomandări. În 1934, în urma sistării comenzilor de la uzinele de armament "Skoda", Regatul României s-a aflat în situația de a produce singură muniția pentru artileria din dotare. Deoarece
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
modificarea sa în fucție de cerințele armatei. Contractul a fost semnat de către Gheorghe Tătărescu, președintele Consiliului de Miniștri ai României, și de către A. Dumaine, reprezentantul oficial al firmei "M.M. Schneider et Cie". Documentul prevedea acordarea licenței pentru fabricarea muniției de calibrul 47 mm, livrarea a 100 de tunuri antitanc Model 1936 până la 1 ianuarie 1939 și producția sub licență a pieselor de artilerie în România după această dată. Planurile de fabricație erau în proprietatea Ministerului Apărării, iar societatea Concordia era obligată
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
de muniții fiind gata la mijlocul anului 1938, iar fabrica de armament în luna noiembrie a aceluiași an. Comenzile pentru tunuri și muniție au durat trei ani și jumătate de la data punerii în funcțiune pentru fiecare fabrică. Producția tunurilor antitanc de calibrul 47 mm a început efectiv la data de 26 mai 1939. Până la 1 august 1940 au fost construite aproximativ 118 tunuri, din care doar 82 au fost puse la dispoziția armatei pentru testele din poligonul Sudiți. Producția tunurilor antitanc model
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
iunie a anului 1940, paza militară era asigurată de o companie alcătuită din 90 de soldați. Protecția antiaeriană era asigurată în luna iunie a anului 1941 de către o subunitate a armatei germane formată din patru posturi (trei tunuri antiaeriene de calibrul 20 mm și un reflector). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, uzinele Concordia au continuat să fabrice tunuri antitanc de calibrul 47 mm model 1936, depășind numărul din contractul semnat cu firma de armament Schneider pentru a suplini pierderile
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
iunie a anului 1941 de către o subunitate a armatei germane formată din patru posturi (trei tunuri antiaeriene de calibrul 20 mm și un reflector). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, uzinele Concordia au continuat să fabrice tunuri antitanc de calibrul 47 mm model 1936, depășind numărul din contractul semnat cu firma de armament Schneider pentru a suplini pierderile și pentru a dota corespunzător forțele armate române. Inițial, au fost comandate 160 de tunuri din Franța, iar Concordia urma să fabrice
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]