4,790 matches
-
principală. Curând, în liniștea ce se lăsase în mașină, au adormit amândoi. Ilinca își adunase picioarele pe banchetă și dormea ca acasă în fotoliu. Ionuț se lungise cât putea cu picioarele pe podeaua mașinii și cu capul răzimat de marginea canapelei, către fereastră. Mama lui asigurase ușile. Nu era niciun pericol. Până acasă, în fața blocului, nu s-au mai trezit. Oare ce vise credeți c-au avut ei după așa mare alergătură și veselie? Oare ce meserii își aleseseră în visele
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
special pentru ea.) —Ai venit! a urlat ea dând buzna în cameră. Ia să-mi văd nepoțica. Nu e bestial? Gândește-te: sunt mătușă! Cum a fost? Groaznic? E chiar așa cum se spune? Că parcă te chinui să caci o canapea? Spune-mi! Întotdeauna am vrut să știu! De ce se fierbe apă și se rup cearșafuri? Fără să mai aștepte răspunsurile, Helen și-a înfipt nasul în portbebe. Bietul copil a început să plângă îngrozit. Helen a ridicat fetița din portbebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Away. După care a executat o răsucire de o sută optzeci de grade, de aproape și-a rupt gâtul. —Claire! a exclamat ea. Te-ai dat jos din pat! Ești îmbrăcată! Arăți minunat. Ce grozav! Apoi s-a ridicat de pe canapea, a venit la mine și m-a îmbrățișat. Arăta așa de fericită. Am îmbrățișat-o și eu și amândouă am rămas în picioare, ca două idioate, rânjind una la cealaltă cu lacrimi în ochi. Cred că a început să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vulgară, a șuierat ea. Cu siguranță nu în casa asta. Așa se vorbește la Londra? —Iartă-mă, mamă, am bolborosit venindu-mi să mor de rușine și jenă, dar revenind măcar pe un teritoriu familiar mie. M-am așezat pe canapea lângă ea. Mă simțeam groaznic. Cum de putusem să emit așa o prostie? Sau, mai curând, cum de putusem să emit o asemenea prostie de față cu mama? Eram o idioată. —Ei, a zis mama după o vreme pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
el. De pildă: oare eu și James ar fi trebuit să ne gândim să vindem apartamentul? Oare ar fi trebuit să ne împărțim bunurile? Ar fi fost extrem de amuzant. De exemplu, ce-ar fi urmat? Să ne târâm în mijlocul camerei canapeaua cu cele două fotolii, să tăiem canapeaua în două și fiecare să ia o jumătate cu umplutura ieșită pe-afară, plus câte-un fotoliu? Înțelegeți! Chestii de genul ăsta. Sincer, nu aveam nici cea mai mică idee cum aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ar fi trebuit să ne gândim să vindem apartamentul? Oare ar fi trebuit să ne împărțim bunurile? Ar fi fost extrem de amuzant. De exemplu, ce-ar fi urmat? Să ne târâm în mijlocul camerei canapeaua cu cele două fotolii, să tăiem canapeaua în două și fiecare să ia o jumătate cu umplutura ieșită pe-afară, plus câte-un fotoliu? Înțelegeți! Chestii de genul ăsta. Sincer, nu aveam nici cea mai mică idee cum aveam să ne împărțim majoritatea lucrurilor. Pentru că ele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Daniels de pe tavan. Știam însă că puteam să dau cu var peste ele. Din nou. Îmi mai rămăsese ceva var de la ultima petrecere. Și mai erau și inevitabilele trupuri mahmure, nerase și răvășite, care erau de obicei de găsit pe canapeaua din sufragerie. (Și astea erau numai femeile.) De ele era mai greu de scăpat decât de arsurile de pe tavan. Sau de arsurile de țigară de pe covor. Trupurile zăceau prin cameră cam jumătate de zi, gemând și solicitând ceaiuri și paracetamol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
James? m-a întrebat ea, renunțând la ideea de a petrece după-amiaza vorbind despre prostii după ce tata a părăsit camera pentru a douăzecea oară. Tata intrase, o salutase din cap pe Laura, după care se apucase să ridice pernele de pe canapea și să mute fotoliile, bolborosind ceva legat de faptul că nu citise The Independent și că dacă Helen îi luase ziarul, avea de gând s-o omoare. Și cum că era singurul care cumpăra ziarele, așa că nu-și explica de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trei minute, tata se întorsese ca să vadă dacă focul ardea ca lumea și purtase o discuție înfocată, în principal cu el însuși, pe tema meritelor antracitului. (- Dă multă căldură, deși e mai scump.) Eu și Laura am rămas cuibărite pe canapea. Kate stătea în poala Laurei. Și cu toatele, inclusiv Kate, am așteptat plictisite ca tata să-și încheie discursul și să plece. Numai ce-a plecat tata, c-a venit mama. Sub pretextul că voia să ne ofere niște ceai. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de câte ori mi se promisese chestia asta atunci când fusesem nevoită să petrec noaptea cu un bărbat pentru că pierdusem ultimul autobuz și nu mai aveam bani de taxi. Poți să rămâi la mine. Stau după colț, îmi spunea el. — O să dorm pe canapea, mă ofeream repede. —Ei, poți să dormi în pat cu mine. E mult mai confortabil. A, nu, pe canapea e perfect. —Să știi că n-o să mă ating de tine. Asta te îngrijorează? Păi, ăăăă, da. —N-ai de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și nu mai aveam bani de taxi. Poți să rămâi la mine. Stau după colț, îmi spunea el. — O să dorm pe canapea, mă ofeream repede. —Ei, poți să dormi în pat cu mine. E mult mai confortabil. A, nu, pe canapea e perfect. —Să știi că n-o să mă ating de tine. Asta te îngrijorează? Păi, ăăăă, da. —N-ai de ce să-ți faci griji. N-o să te ating nici c-un deget. Apoi urmau cuvintele fatale: Putem doar să stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mele? Oare Margaret fusese ucisă de un gangster în Chicago? Dispăruse Rachel din Praga? Anna se angajase? Helen își ceruse scuze pentru ceva? —E vorba de James, a spus brusc mama. —James, am repetat eu amețită, așezându-mă încet pe canapea. Of, Doamne-Dumnezeule, James! James. Nu mă gândisem la el nici o secundă cât timp crezusem că una dintre persoanele dragi mie pățise ceva îngrozitor. Cât eu fusesem în pat cu Adam, soțului meu i se întâmplase ceva. Ce fel de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fi fost în regulă. —James e aici, mi-a spus mama cu blândețe. —Aici! am strigat. Cum adică - aici? M-am uitat prin cameră agitată, de parcă m-aș fi așteptat ca James să apară dintr-odată de după perdea sau de sub canapea, cu un zâmbet mieros pe față, îmbrăcat în smoking, fumând trabuc și zicând ceva de genul: „Presupun că aceasta este soția mea“. Vrei să spui că e în casă? am întrebat pe un ton isteric. Simțeam cum mi se învârte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dac-ar fi repetat toată ziua. Citea ziarul, iar la televizor era Coronation Street. Până și cana de lângă el conținea Coca-Cola, nu alcool. Era curat ca o nenorocită de lacrimă. —Cl... Claire, ce faci aici? a gâfâit el sărind de pe canapea. James arăta de parc-ar fi văzut o stafie. Acum, sincer vorbind, trebuie să fi fost un șoc de proporții. Din câte știa James, eu eram la sute de kilometri depărtare, într-un alt oraș. Dar, în același timp, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fie bine. „Convinge-mă“, l-am implorat în minte. „Vreau să greșesc. Spune-mi că nu am dreptate. Explică-mi, te rog. Mă mulțumesc chiar și numai cu o scuză. O scuză e suficientă“. James s-a așezat încet pe canapea, îngropându-și fața în mâini. Și, cu toate că mă așteptam la o formă de reacție, tot am tresărit atunci când mi-am dat seama că plângea. Dumnezeule! Ce trebuia să-i spun acum? Detest să văd un bărbat în toată firea plângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu spune adevărul? Și nu te-ai gândit că, mai devreme sau mai târziu, cele două povești o să-mi ajungă la urechi? Nu știi că eu și prietenii mei discutăm despre orice? James n-a scos o vorbă. Stătea pe canapea, cu brațele încrucișate pe piept, și se uita la mine sfidător. Dumnezeule! Parcă-i scoteam cuvintele din gură cu cleștele! Bine! Am mai făcut o încercare. Indiferent ce avea să se întâmple, eu intenționam să rămân calmă. Aveam să încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În vis ajungeam un autor celebru cu vilă la marginea oceanului ca-n filmul cu Jane Fonda și Dashiel Hammet, cu pereți de sticlă, mă plimbam agale pe plajă gîndindu-mă printre pescăruși Împușcați la subiecte și cuvinte, priveam valurile de pe canapeaua albă și scriam. A trebuit să treacă o groază de ani ca să-nțeleg că visul meu de bază, nocturn, erotic ori albastru pastel, divin sau de natură feroviară (tema trenului, daunele ireparabile provocate de navetă, șuierat, călători, spațiul dintre traverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aș fi fost ceva mai inteligent, aș fi ales să trăiesc, pur și simplu. N-am reușit să ajung mai inteligent. În schimb am ajuns scriitor. Visul e drăguț, incomplet: n-am vilă, n-am pereți de sticlă, n-am canapea albă din piele, n-am pescăruși Împăiați, n-am ocean. Așa că de la o vreme mă uit la filme. Iubind filmul, mi-am fixat ca scop inițial proza cinematografică. În actul doi, iubind muzica, am căutat să pun secvențele cinematografice pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Adevărul este că niciodată nu m-am simțit atît de minunat ca-n zilele acelea. Sigur că-n timpul demontărilor succesive Îți mai scapă cîte-o piesă pe covor, rostogolindu-se printre hîrtii mototolite, printre ciucuri, o cauți ore-ntregi pe sub canapea, pe sub fotolii, uneori n-o mai găsești. Și dacă e prețioasă, faci niște inubliabile crize de isterie solitară, tremuri, tropăi, răcnești scurt, apoi o Înlocuiești cu alta. Important este ca ansamblul să funcționeze. Pe urmă șlefuiești lucrarea Încă o dată, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acolo, eu adorm și ei Îmi mută mobila la loc, În tăcere. Cu rictusuri de reproș. Scrinului i s-au descleiat piciorușele, fotoliul pat nu se mai face pat, tapetul s-a dus, de toaletă nu vreau să mai vorbesc, canapeaua a fost arsă cu țigara, intenționat, i s-au desprins arcurile, cade singură, În rest nu s-au mai Înregistrat pagube. Asta dacă nu pun la socoteală colecția mea de discuri și serviciul de ceai de cristal al neveste-mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să facă podoabe ori comerț cu astfel de fructe, drept pentru care lumea era săracă. Asta În urmă cu trei mii de ani. Astăzi, uleiul de măsline este recomandat În aproape orice boală, mai ales atunci cînd pacientul afirmă de pe canapea că vrea să plece În Ithaca. Am trecut peste Începutul filmului mai rapid decît trece Însuși filmul, deoarece războiul troian e mai prost filmat chiar decît războiul cu romanii, cînd Decebal Își taie gîtul la umbra nucului bătrîn și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
filme polițiste sau thriller-uri ieșite din normă, ceva mai speciale, cu atmosferă, pe care le urmăresc cu mare plăcere.) Într-o altă seară am dat peste-un film cu Pierre Richard și-am rîs În hohote, căzînd literalmente de pe canapea spre disperarea neputincioasă a copiilor care nu găseau comică nici o secvență și regretau vizibil bîzÎitul medicilor brașoveni. Revenind În living, ni se expune minuțios programul de vizitare a țării, planul lui Arie și Lucie este de a mobiliza Întreg clanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Apoi le iau tensiunea În mod științific, c-un aparat negru cu mercur. Le arăt stetoscopul. Am un stetoscop foarte mare. Le rog să-și scoată capoatele, să-și țină respirația. Și-n momentul cheie cînd locatara este fixată pe canapea, cu acul În fesă, manșonul tensiometrului umflat la maximum, și În apnee forțată cu ochii gata să-i sară din cap, devin galant. O uimesc, o Îndemn să voteze, Îi explic că viața Își are bucuriile ei, și scot ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oboseala. Am fost obosită ani de zile. Nu știu ce-a fost asta, eu ziceam că s-a grăbit bătrânețea, dar nu bătrânețea era. Țin minte cum, atunci când Danda nu știa încă să meargă, o puneam în premergător, umpleam o canapea cu jucării și mă întindeam pe alta, la distanță de câțiva metri. Umbla de colo-colo, venea cu câte o jucărie, și tot așa până la ultima, mă acoperea de tot. Apoi mă mutam pe canapeaua golită și o lua de la capăt
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
o puneam în premergător, umpleam o canapea cu jucării și mă întindeam pe alta, la distanță de câțiva metri. Umbla de colo-colo, venea cu câte o jucărie, și tot așa până la ultima, mă acoperea de tot. Apoi mă mutam pe canapeaua golită și o lua de la capăt. Cât dura transbordarea, mă odihneam. Zăceam în propriul meu corp întins ca într-un pat. Asta înseamnă odihnă (cuvântul ăsta înalt, fără început). Odată m-am lungit pe o bancă în parc - aerul proaspăt
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]