KorAP: Find »[drukola/base=chema & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...153 154 155 ...1867 >

46,651 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179

scriitorii sunt o minoritate“. În definitiv, Eugenia Ionescu produce un text. În „capsula ei cosmică“, vorba unui scritor român care-și descrie cu asemenea cuvinte garsoniera, Eugenia Ionescu produce texte. Pentru a pune în valoare, pentru a provoca ceea ce se cheamă inteligența textului. Probabil Eugenia Ionescu este conștientă de faptul că există ceea ce numim „inteligență a textului“. Adică un fapt, odată așezat în câteva cuvinte, devine inteligibil. Chiar dacă până atunci nu puteai să-i pătrunzi sensul, acum știi de unde să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
a scăpat, un cioban pe nume Neguț. Acesta s-a mutat din calea invaziilor ceva mai sus, pe un deal, pe malul stâng al Doftanei, unde împreună cu alte patru familii a întemeiat un nou sat, în locurile care azi se cheamă Neguțești. După alt interval de timp, dealurile au început să se surpe. Nemaiexistând pericolul invaziilor, un alt cioban, Banu, a întemeiat ceva mai jos la confluența celor două râuri o așezare numită Bănești. (din Monografia Comunei Bănești) Foarte interesant cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
timp relevant e prezentul. Animalele au un handicap destul de serios. Nu sunt capabile să abstractizeze. Nu sunt capabile de emoțiii decât în prezența obiectului producător de astfel de emoții. Noi putem vorbi și despre ceva absent. Putem abstractiza. Asta se cheamă displacement. Autobuzul reprezintă teritoriul, așezarea, spațiul. Toate așezările sunt azi provizorii, instabile. Iată acesta are avantajul de a fi și mobil. Mobilitate demografică la propriu. În cel mai pur sens al termenului. Un fel de șatră. Autobuzul e un fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
un puchinos rahitic care se plictisea cumplit până când mai ajungea o minge și la el și i se dădea ceva de făcut. Odată, în echipa în care eram io, stătea în poartă Alin Ciobanu, unul pe care chiar așa îl chema și pentru ca n-a avut încotro, acum, la maturitate, chiar s-a făcut cioban. Mă rog, faza pe care vreau s-o povestesc se întâmpla când noi stăteam de vreo 20 de minute la poarta adversarilor, călare pe ei. Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
portocalii, așa, pufoase, ca niște piersici intrate la apă. Pastile căptușite, aș putea spune, deși nu știu prea bine ce să înțeleg prin asta. Venea cineva de la dispensar, de obicei o tanti grasă și gălăgioasă, se întrerupeau orele și ne chema pe fiecare să ne bage pe gât pastilele alea mici. Să nu facem gușă. De-aia ni le dădeau. La dispensar era plin de oameni prevăzători. Apa de la robinet avea niște substanțe pe care pastilele alea trebuiau să le anihileze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
curat sau zugrăveam, moment extrem de deprimant, pentru că toată casa plutea în moloz, am trecut în revistă cărțile din bibliotecă și s-au reactivat nostalgii vechi. Din vremea în care obișnuiam să citesc. Am dat atunci peste o carte care se chema Amendament la instinctul proprietății. Maică-mea m-a sfătuit s-o citesc pentru că a fost colegă de facultate cu cel care a scris-o și își aducea aminte că era un băiat deștept. Mă miram că ea cunoștea un scriitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876

le-am priceput prea bine.. Dar nu-i bine deloc. Nici pentru țara asta a noastră nu-i bine. Chiar nici pentru comună nu-i, Petrache. Nici pentru ea măcar. Ce pot să-ți spun, și de asta te-am chemat, este că niște nemernici de la liceu, care își zic legionari, ca să se răzbune pe săteni pentru că nu ascultă de ei, au hotărât să nu ne mai dea sămânță de păpușoi la schimb, cum ne dădeau de ani buni încoace. Noroc

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
mea, mam gândit și eu ca omul: „Iaca, l-o apucat și pe aista fudulia și umblă cu nasul pe sus... Da’ nu mi-ai spus ce taină îi cu făncialu’. Nu cumva mă-i ierta de dajdie, pentru că mă cheamă Carpen? Nu-i vorba să te iert, moș Dumitre. Alta-i taina. Și eu, care îmi făceam socoteli... „Îmi iau o pălărie nouă și babei un tulpan de să crape satul de ciudă!” Da’ cum văd eu, tu lungești vorba

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
gura degeaba . Și să zici bogdaproste că nu te-au pus sătenii pe fugă. Mai vedem noi cine are dreptate - a răspuns cu scrâșnet intrusul, ieșind cu coada între picioare. Du-te învârtindu-te și să vii când te-om chema noi - a grăit moș Țâdulă, aflat între oamenii din primărie. Tu vezi, măi Costăchele, că aiștia ți-o pus gând rău? Ai grijă, dragul moșului, că cu nebunii nu-i de șagă - a intervenit moș Cocârlă. Auzind discuția din holul

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
poartă trântită, un lătrat de câine, un muget de vită sau un sforăit de cal. Mergeau cu pași târșiți. Oboseala își spunea cuvântul... O dimineață de primăvară adevărată, inundată de soare și cântec de păsări. Dangătul clopotului bisericii lui Bașotă chema cu unduiri prelungi sătenii la slujbă. Era a treia zi de Paști. Măriucă, știi bine că astăzi merg cu Petrache la nașul. Va veni și agronomul, poate aflăm și noi ce se mai întâmplă în lume. Știu, Costăchele. Numai să

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Tăchel a alergat să-i aducă apă... După ce și-a răcorit gura, buzele arse au șoptit abia auzit. Nuu plâângee... Măriuucăă... Nuuu... Petrache parcă uitase de durerea lui din umăr și se ocupa de Costăchel ca o dădacă. -Trebuie să chemăm moașa, să-l panseze ca lumea, și apoi să mergem la târg, să-l vadă un doctor - a pus ordine în treburi Petrache... Au înhămat amândoi caii la căruță, au făcut un coviltir deasupra, l-au întins pe perne pe

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Vultur? Da! Spune-i să iasă afară! Nu poate ieși, pentru că-i bolnav. E... Dacă nu poate ieși el, intrăm noi! Cine sunteți și ce vreți de la el? Suntem noua putere din comună. Cu noi se află și reprezentantul prefecturii. Cheamă-i în casă, Măriucă! a strigat Costăchel, care auzise discuția de la poartă. Cei patru au intrat în casă, călcând ca la paradă. Bună ziua. Eu sunt reprezentantul noului domn prefect. Ți am adus actul de demitere din postul de primar. Odată cu

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
da’ nu sunt de astăzi. Îs din zilele trecute. Le-am oprit pentru un doctor, dar văd că nu a mai venit să le ia. Cine știe ce s-o fi întâmplat. Cu huliganii iștia te poți aștepta la orice... Cum îl cheamă pe doctor, camarade? Angherliu. Mi se pare că îi grec. Aista-i doctorul la care am eu treabă. Îi fi având dumneata treabă la el, da’ tare mi-i frică să nu fi pățit ceva. Până mai dăunăzi trecea pe la

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Atâtea mai știe acest bătrân și așa le potrivește, de nici dracul nu le dezleagă. Am auzit de el. Nu se putea altfel... Pe nesimțite au ajuns la poalele dealului „La Cărămizi”. Domnule inginer, mereu m-am întrebat de ce se cheamă dealul ista „La Cărămizi”? Apoi dealul nu s-a chemat așa de la începuturi. Istoria îi mai lungă, dar până în deal avem tot timpul s o depănăm. Bașoteștii au ajuns pe locurile acestea prin 1760, când Constantin Bașotă s-a căsătorit

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
nici dracul nu le dezleagă. Am auzit de el. Nu se putea altfel... Pe nesimțite au ajuns la poalele dealului „La Cărămizi”. Domnule inginer, mereu m-am întrebat de ce se cheamă dealul ista „La Cărămizi”? Apoi dealul nu s-a chemat așa de la începuturi. Istoria îi mai lungă, dar până în deal avem tot timpul s o depănăm. Bașoteștii au ajuns pe locurile acestea prin 1760, când Constantin Bașotă s-a căsătorit cu fiica lui Constantin Macri. Mireasa a primit ca dotă

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
se află comuna noastră. În 1811, Ioniță Bașotă, tatăl lui Anastasie, a zidit conacul și biserica, care există și astăzi. Cărămida necesară zidirilor au făcut-o acolo, pe vârful dealului. Urmele cărămidăriei se văd și astăzi. De atunci dealul se cheamă „La Cărămizi” Strașnică și frumoasă poveste. Când vom avea timp mai mult la îndemână, am să ți povestesc și altele despre acești boieri. În special despre Anastasie, cel care a întregit moșia, cumpărând și ultima bucată. Prin testament, a lăsat

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
să scriem înainte de atacul de la Mărăști. Nici pe urmă nu ne-o lăsat să scriem, decât că suntem sănătoși... Vara își clădise tron de grâu și păpușoi bogat și frumos ca niciodată. Și asta în ciuda faptului că floarea bărbaților era chemată sub arme. Unii de vreo trei ani, iar alții mai pe urmă... În unele zile, bătrânii se opreau în poartă și parcă uitau să se mai ducă la treburile lor. Rămâneau cu urechea ciulită fără voie... Ce voiau să audă

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
mai mari ce-i de făcut”. „Nu putem aștepta o săptămână, pentru că ne mână în refugiu” - am spus eu. „Atunci stați să-l întreb la telefon pe domnul general Stejar ce să fac cu voi. Cum ați spus că vă cheamă și unde ați luptat în 1917?” Am spus noi totul și colonelul a plecat. „Măi Costăchele!” mi-a zis îndată Petrache: „Tu ai auzit cum îl cheamă pe general? Pe mine m-o săgetat în inimă când am auzit numele

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
domnul general Stejar ce să fac cu voi. Cum ați spus că vă cheamă și unde ați luptat în 1917?” Am spus noi totul și colonelul a plecat. „Măi Costăchele!” mi-a zis îndată Petrache: „Tu ai auzit cum îl cheamă pe general? Pe mine m-o săgetat în inimă când am auzit numele.” „Generalul Stejar” - am zis eu. „Și nu-ți spune nimic numele ista?” - m-o întrebat Petrache... Am stat eu și m am gândt și... „Măi că prost

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
vin: Să bem pentru sănătatea noastră și a celor dragi! Costăchel a golit paharul cu ciudă parcă. Petrache - luându-și inima în dinți - a întrebat: Domnule inginer, sunt nerăbdător să aflu dacă l-ați găsit pe milițian... Cum naiba îl cheamă? Are un nume cam strâmb nu știu cum... Vorbești de Leucătov, șeful postului? Da! L-ați găsit? L-am găsit. Și? Costăchel părea - în acele clipe - un copoi de vânătoare care a adulmecat vânatul. Nici nu clipea... Apoi treaba ar fi simplă

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
intervenit: Ar fi bună orice hârtie care să spună că ai fost în lagăr... Pe chipul lui Costăchel se vedea că se chinuie să-și amintească ceva... Am un... Un fel de bilet... O legitimație de liberă trecere. „Propuska” se cheamă. Cum vine asta? Legitimație de liberă trecere? Doar erați închși în lagăr. Nu vă scotea la muncă în coloană? La ce ți-ar fi folosit o asemenea legitimație? - a întrebat agronomul. Povestea-i lungă... Adevărul îi că această „Propuska” m-

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
tulburat. Până vom ajunge acolo îi cale lungă, domnule inginer. Acuma întebarea-i ce să fac eu cu hârtia asta? Nu-i nici un pericol să mă trimită înapoi? - a întrebat Costăchel. Leucătov spunea să aduci la Primărie... Stai, că acum se cheamă Sfat Popular. Așa că, te prezinți la Sfatul Popular cu hârti de la Regiment, ca să te ia în evidență ca locuitor al comunei... a răspuns agronomul. Uite, domnule, câte am eu de tras în țara mea! - s-a revoltat Costăchel. Sper să

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
poți vorbi de toate aiestea - a dres-o Petrache. Ai să mi-o plătești! - l-a amenințat prietenește Costăchel. Nu ai nici-o scăpare - a insistat agronomul. N-am încotro... După un ceas de la sfârșitul revistei de front, m-am trezit chemat la căpitan. „Sergent Costache Vultur! Domnul colonel a ordonat să te prezinți la dumnealui!” Am făcut stângamprejur și am plecat. Îmi bătea inima ca la chițigoi. M-am oprit în fața ușii colonelului, ca să-mi trag sufletul... Am bătut în ușă

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
rușilor. Dacă era după majurul cela burduhos, mă mânca ocna. Când a auzit că-s evadat, parcă l-o văzut pe satana... O pus mâna pe telefon, iar pe mine m-o dat afară din birou... Și iar m-o chemat. M-o descusut din nou, ce și cum... Până la urmă, s-o dus la căpitan. Pentru ce? Nu știu. Dar asta m-o salvat! A doua zi de dimineață, dinspre pădure a pornit un vânticel aspru... Peste un ceas, fuioare

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Costache își învârtea ochii la fel de curios ca și mine... „Costache! Ție nu ți se pare cunoscută gara asta?” - l-am întrebat eu. „Ba bine că nu. Îi gara din târgul nostru, băiete!” Nu mă înșelasem... În scurtă vreme, colonelul a chemat comandanții de plutoane în biroul de mișcare al gării. Acum, să vă povestească Costache ce le-a spus colonelul... Până să cuvânte Costache, ar fi cazul să ușurăm cele ulcele de povara pe care o poartă... Între timp, am să

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]