4,378 matches
-
să ieși și să străbați insula? Ea ridică din umeri: - Nu cred că sînt prea multe lucruri de văzut. - Am putea să stăm la soare. Nu primi nici un răspuns. Trei săptămîni mai tîrziu, Iguana Oberlus luă o daltă și un ciocan și desprinse șurubul care Închidea belciugul larg ce ținea lanțul legat de o gleznă unde lăsase de-acum o urmă adîncă. - De ce faci asta? - Nu mai e nevoie să fii legată... M-am gîndit că te-ai putea sinucide, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că, datorită acestei recunoștințe, avea să-l iubească Într-o oarecare măsură, merita ca ea să se Îmbrace și, odată Îmbrăcată, să-l facă să Înțeleagă imensul abis care-i despărțea. El, Oberlus, stăpînul ei, rupsese vraja cu lovituri de ciocan. Avea o sclavă supusă și dăruită, dar nu-i fusese de ajuns asta. Voia o femeie Îndrăgostită, o amantă, o soție; pe cineva care să se culce cu el din tandrețe, dorință sau abnegație. Începea așadar să se comporte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sărbătoare, dacă te potrivești. Nu e așa mare aceasta, se poate de lucrat!”. El, ca să nu facă supărare, se apucase de lucru. „Ce credeți, fraților, că mă lăsase sfântul să nesotesc acea zi? ne întrebă pe noi părintele. Când ridicasem ciocanul cel mare pentru a lovi parul, sfântul îl duse înapoi și mă lovi cu el direct în șale, de nu mai făcusem nimic la gard, nu numai în acea zi, ci săptămâna întreagă. De atunci, nu mai zic niciodată că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Pe la căpute Erau toate rupte: Când fugea În potloage se oprea, Când alerga În ațe se-mpiedeca. Și citiră carte cu mare jale 309 {EminescuOpVI 310} Și se amărâră țiganii foarte tare, Și scriitorilor îndată porunciră, Și veniră Cum auziră, Cu ciocanele, Cu cleștele Și cu stropitoarele, Doi foi, două baroase, Cu pilele, Și rupseră legile Și scriseră la Moidit, Mitropolitul cel vestit, Carele ține douăsprezece țări vestite, Adică de la pusta secreată, Că acolo era țara bogată, Și le trimise popă pre
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
intre... pe unde să intre? Ferestrele cu obloane cum se purta mai de mult. - Mă vâr pe borta cheei. Se vâră. Și se pune pe sobă. Unde se trezește vrăjitorul și unde-ncepe a bate-n mijlocul casei cu niște ciocane și unde-ncepe a eși la draci de te lua fiori. Ș-o-nceput a-i trimite, pe unde să facă rele, să pue la cale pe oameni să facă rele, - decât, când nu vrea D-zeu, că el era
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și, prin urmare, În acest caz, permiteți-mi să vă întrerup, domnule prim-ministru, vreau să fie clar că responsabilitatea schimbării ordinii și sensului vorbelor mele este numai a dumneavoastră, eu n-am pus mâna nici pe cui, nici pe ciocan 1, Să spunem că ați ținut cuiul, iar eu am bătut cu ciocanul și că ciocanul și cuiul împreună m-au îndreptățit să afirm că votul în alb e o manifestare de orbire la fel de distructivă ca și cealaltă, Sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ministru, vreau să fie clar că responsabilitatea schimbării ordinii și sensului vorbelor mele este numai a dumneavoastră, eu n-am pus mâna nici pe cui, nici pe ciocan 1, Să spunem că ați ținut cuiul, iar eu am bătut cu ciocanul și că ciocanul și cuiul împreună m-au îndreptățit să afirm că votul în alb e o manifestare de orbire la fel de distructivă ca și cealaltă, Sau de luciditate, spuse ministrul justiției, Ce, întrebă ministrul de interne, care credea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fie clar că responsabilitatea schimbării ordinii și sensului vorbelor mele este numai a dumneavoastră, eu n-am pus mâna nici pe cui, nici pe ciocan 1, Să spunem că ați ținut cuiul, iar eu am bătut cu ciocanul și că ciocanul și cuiul împreună m-au îndreptățit să afirm că votul în alb e o manifestare de orbire la fel de distructivă ca și cealaltă, Sau de luciditate, spuse ministrul justiției, Ce, întrebă ministrul de interne, care credea că nu auzise bine, Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
e nevoie. Totuși, se poate întâmpla, deși, ca să spunem adevărul, așa ceva nu se vede în fiecare zi, ca unul dintre acești serviabili funcționari publici, printr-un hazard și atunci când n-ar fi deloc de așteptat, să se trezească prins între ciocan și nicovală, adică, între ce ar trebui să se întâmple și ce n-ar vrea. Pentru comisarul de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări, ziua aceasta a sosit. Nu zăbovise mai mult de o jumătate de oră în casa soției medicului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din casă și l-am întors cu fundul în sus pe iarba maronie de toamnă. Nici nu-mi amintesc câte scule diferite am scos din garaj, dar nici una nu a funcționat. Nici coada de la greblă, nici șurubelnița, nici sula sau ciocanul - nimic. Iar aparatul de ras continua să bâzâie, interpretându-și interminabila arie pe o singură notă. Mai mulți musafiri ieșiseră alături de noi în curte, dar li s-a făcut foame și sete, apoi s-au plictisit și s-au întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și nu l-a înjunghiat nimeni în piept, că nu a dat nimeni cu mașina peste el. Chiar dacă vorbele au fost unica armă a ucigașilor săi, violențele la care l-au supus au fost la fel de concrete ca o lovitură de ciocan în cap. Harry nu mai era un om tânăr. Suferise două atacuri de cord în ultimii trei ani, avea tensiune mare, iar arterele îi erau oricând în pericol să cedeze. Cât putea rezista torturii un asemenea organism? Destul de puțin, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
probleme, cereau la început sume mici și obiecte de valoare mică, apoi sumele începeau să crească și s-a ajuns chiar la autovehicule. Cînd victimele încercau să întrerupă orice legătură, femeile reținute apelau la amenințări și șantaj”, a declarat Cristian Ciocan, purtător de cuvînt în Poliția Română. Deci de ce au fost săltate cu mascații - și de ce era nevoie de mascați ? Pentru vrăjitorie sau pentru șantaj ? Pentru vrăjitorie ar fi cam greu, căci nu este „ilegală”. Pentru șantaj însă da, este cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ca acum. Cazul „centrului istoric” este paradigmatic din acest punct de vedere. Printre ruinele vechilor străzi, prosperă trimiterile la trecut și istorie, de la Old City la Gara Lipscani și de la cărți poștale la Foto Cabinetul meticulos desuet al lui Eugen Ciocan. Trec, de asemenea, zilnic prin fața ASE-ului, unde au început să apară mici expoziții stradale cu imagini de arhitectură rurală și fermecătoare bisericuțe de lemn pe care le privesc (și nu sînt singurul) de fiecare dată cu încîntare. în satele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
privesc, să-mi bucur ochii cu spectacolul vieții obișnuite. Petre mi-a spus ceva. N-am auzit, pentru că ochii, care fixau detaliile ca o lupă imensă, au luat locul tuturor simțurilor. Brusc, o imagine mi-a izbit retina ca un ciocan: o clădire pe care o știam cumva, Teatrul Național din București, de pe Calea Victoriei. În piața din fața clădirii stăteau aliniate mici birje acoperite de coviltir, iar vizitiii bine înfofoliți așteptau și vorbeau între ei. Copaci plini de zăpadă marcau semicercul pieței
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lumină care mă liniștea. Era lampa mea. Am putut să văd obiectele din jur: câteva pensule, niște cufere goale de piele, vechi, cu căptușeala ruptă, pietre de toate mărimile, haine zdrențuite, o sticlă goală, murdară, o mătură de nuiele, un ciocan, cuie și lucruri pe care nu le știam după nume. Le-am folosit totuși. Mi-am încălzit mâinile la candelă, apoi am strâns pietrele și am făcut din ele o vatră în care am pus hârtia ruptă a pachetului - era
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vânați direct de pe combină în timpul recoltatului, tot de ei. Prea tineri, șoldanii bezmetici alergau speriați și, de spaimă, se încurcau ca proștii în fața matahalei ce le distrugea patrimoniu. Era suficient un retevei mai gros, o cheie franceză sau un simplu ciocan aruncat cu precizie și felul doi era asigurat. Se întâmpla ca unii să se prindă în combină și să blocheze șnecul sau elevatorul. Atunci, trebuia întrerupt seceratul și se pierdea timp prețios cu deblocarea acestora. Sus pe combină, stăpâni pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de ei, mult prea rece. * * * Sunetul ritmic și sacadat al bielei ce se auzea din ce în ce mai rar, șuieratul prelung al aburului care scăpa din cazanul locomotivei, amestecat cu tonul vesel, grăbit și repetat al sirenei, precum și cu pocnetul surd, ca de ciocan al roților de fier ce treceau peste macaz; toate acestea sugerau existența în față a unui dragon asamblat din fiare misterios îmbârligate, ce-și consumă ultimele puteri înainte de a-și da obștescul sfârșit. Încă o singură suflare, mult mai anemică
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
multe, ca să aibă ce povesti copiilor de aceeași vârsta, precum și celor mai mici ca el, care nu au mers cu trenul în viața lor. Din când în când mai punea câte o întrebare lui Bidaru: "De ce bate omul acela cu ciocanul în roți? De ce trenul nu merge și pe stradă? Tramvaiul nu e și el tot un tren?" și altele. Mama lui, după ce își vărsase năduful, răcorindu-se în felul acesta, devenise mai puțin comunicativă și ceva mai tristă, mai abătută
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de kilograme, un metru și șaptezeci și cinci, tocmai bun de însurat, ținu să glumească Mișu în treacăt. După un scurt dialog nostalgic ce evoca trecutul s-a ajuns la subiect. Bidaru și soția lui au fost prinși, de la bun început, între ciocan și nicovală. În timp ce Mișu era hotărât să se căsătorească imediat cu persoana pe care o iubește, mama acestuia se opunea cu înverșunare. Sfătuiți-l să amâne căsătoria măcar până termină și ea liceul! Între timp se vor cunoaște mai bine
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mintea și lăsând gărgăunii (precum ajunsese chiar ea săi numească) la o parte, cu inima luată strâns în dinți, iată că îl dădu uitării. Fără ca aceasta să rostească vreun cuvânt, bărbatul își pricepu curând greau sentință, venită ca un aprig ciocan, ce te lovește în cel mai sensibil loc al corpului. Zi și noapte, tot se strădui el să și înțeleagă pedeapsa, dar nu reuși. Încercă s-o înțeleagă pe fată, dar, de asemenea, nu reuși. Cel care pretinde că le
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se petrece evenimente deloc dorite, ca cel tocmai descris mai sus, însă, după cum s-a văzut, de data aceasta lucrurile merseseră mult prea departe, iar femeia se găsea acum într-un mare pericol. „Cred c-am lovit prea brutal cu ciocanul în locul în care trebuia să sculptez delicat c-o daltă fină...”, își zise băiatul în sinea lui și imediat se repezi la femeie, acum aproape muribundă. Primul și cel mai important lucru, pe care îl constată el, fu acela că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
niște domni cu halate negre și papioane mari și albe de tot, care învârteau niște cărțoaie mai mari decât al Ninetei. Pentru că în sală era gălăgie, cam ca la noi la grădiniță, unul dintre halatiștii de la masă a luat un ciocan și l-a izbit de câteva ori de masă, așa cum izbea educatoarea noastră cu nuiaua, de s-a făcut o liniște de auzit musca. Și tot cu ochii roată l-am zărit pe nea Grătărel, tot lângă cei doi milițieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
deschide gura. Cred că avusese dreptate unchiul, când făcuse ce făcuse, dacă nici halatiștii nu reușeau s-o facă să arate ce are în cavitatea bucală... Halatistul din centru și-a cam pierdut răbdarea, a trântit în masă cu același ciocan și a zis scurt: "Ne vedem când această femeie va putea deschide gura..." Tocmai de aceea, acum, când nu mai eram un prunc de grădiniță, auzind că vine nea Grătărel la noi, de ziua mea, m-am simțit foarte mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
chelia plecată, cu pași repezi și umbriți de hulă și teamă, a trecut, ca săgeata, și prin Iași și prin Focșani. A urmat, nu după prea multă vreme, noul scrutin. Rezultatul final al acestuia a căzut ca o lovitură de ciocan în molele capului puterii. și, căzuții în cap s-au pomenit, răsturnați, și aruncați, ca niște gunoaie urât mirositoare, din căruța istoriei. Plânsetul famfarelor Locul acțiunii: terasa de jos a Stațiunii Sovata. Principalii eroi: Ionică Hrib, Miruna Breslașu. Ionică - însoțitor
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]