4,343 matches
-
a lui; și „sintetic“ arcul și mai amplu care-l continuă pe cel de-al doilea, urmându-l În același timp pe primul de-a lungul părții din afară. Și așa mai departe. Îmi văd viața ca pe o spirală colorată Într-un mic glob de sticlă. Cei douăzeci de ani pe care i-am petrecut În Rusia natală (1899-1919) sunt incluși În arcul tetic. Cei douăzeci și unu de ani de exil voluntar În Anglia, Germania și Franța (1919-1940) aparțin evident antitezei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aducând un platou marc. Așeză în fața motanului o ceașcă de lapte, în care picură un deget de rom, apoi își turnă ceaiul. Adăugă o lingură de frișcă și începu să muște din felia groasă de cozonac. Frigul și ploaia îi coloraseră obrajii cu o nuanță delicată de roz. Capotul alb se închidea sus, sub bărbie, cu o camee ovală. ― Da, draga mea, o camee! Nu văd nici un motiv să nu fii elegantă la tine acasă. M-am străduit totdeauna să înțeleg
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
când avea ceva de făcut, Tom s-a așezat cuminte pe pat și a început să răsfoiască revistele. După un minut sau două, avea pantalonii și chiloții la glezne, își apucase mădularul cu mâna dreaptă și continua să întoarcă paginile colorate cu stânga; nu mai era decât o chestiune de timp până să termine treaba. Apoi, într-o revistă pe care ulterior a identificat-o ca fiind Midnight Blue, și-a văzut sora. Nu încăpea nici o îndoială că era Aurora, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și să-și odihnească picioarele. Poate e în voiaj de Anul Nou. Îi ofer toată bunăstarea și toate înlesnirile dorite. E seară, e plăcut la mine, miroase a cuișoare și scorțișoară, de la prăjiturile din farfuria de pe măsuță, și totul e colorat, cum mi-am dorit eu: tapetul și draperiile au un galben moale, care bate puțin în ruginiu, covorul cu flori de aceeași culoare între ghirlande verzi, fotoliul și canapeaua sunt de un verde-oliv, numai cuvertura patului nu se asortează prea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
prezentul este trecutul viitorului. Tinerețea știe să învingă. Dar nu are timp să-și savureze victoriile. În unele zone, timpul trece atât de greu, că îți ajunge un calendar pentru doi ani. Nostalgia este filonul unei obsedante restaurații. Amintirile erotice colorează feeric amurgul vieții. Știindu-se victorios, timpul nu poate evita aroganța. Văzut de aproape, prezentul pare o pădure de socluri goale. Copilăria revine, dar ca produs al senilității. Vârsta transformă dorințele în regrete. La bătrânețe, grijile se transformă în groază
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ar fi săturat. În timp ce i se perinda prin fața ochilor întreaga familie lăsată de izbeliște, pe care cine știe când o va revedea, dar care îl aștepta să se întoarcă cu sania încărcată cu daruri, apăru în depărtare un mic obiect colorat în niște nuanțe care nu existau în realitate. Pe măsură ce se apropia obiectul se marea și devenea din ce în ce mai vizibil, din ce în ce mai interesant, până a cuprins întregul orizont. Așa ceva nu văzuse în viața lui și nici prin cap nu-i trecuse vreodată că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vreme de iarnă, strigătul jderului când își ucide prada... ori, cântecul privighetorii, al ciocârliei sau, mai ales, al măcăleandrului care făcea să răsune pădurea... „Ce îmbrăcăminte frumoasă are!“, se minuna ea, când îl zărea, sus pe o cracă, cu penajul colorat de o rară frumusețe. Visa și ea în felul ei și singurătatea îi era străină. Își petrecea ziua scotocind prin liziera de la marginea pădurii, curioasă și surâzătoare... ciugulind mure ori smeură în smeuriș... sau, cățărându-se cu o sprinteneală și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și gestul cu mâna, ca și cum acel departe ar fi chiar acolo. Repede săream de pe genunchiul lui nenea Epa și mergeam spre ușă, adică spre acel departe, unde mă aștepta pridvorul cu podelele mirosind a leșie, extrem de curate tot timpul și colorate în galben. Acolo, în lipsa preșurilor, pantofiorii mei tropăiau, făceau mult zgomot, ceea ce mă distra la nebunie și mă făcea să accelerez tropăitul devenit vacarm, minute în șir spre disperarea mătușii, până decidea unul din tutori ca să-mi distragă atenția și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
negă convins. Pentru targuí-ul ăsta, acum casa lui e acolo unde e cămila lui, de pe coasta Atlanticului până la Marea Roșie. Și ăsta-i avantajul lui față de noi: n-are nevoie de nimic și de nimeni. Ce facem atunci? Privi soarele ce colora cerul în roșu și era pe punctul de a dispărea complet. Clătină din cap, pesimist. Acum nu mai facem nimic, spuse. Instalați campamentul și pregătiți cina. Să fie un om de gardă tot timpul; dacă adoarme vreunul în post, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
negri cu papion alb așteptau totuși un răspuns, doamna a rotit ușor capul, ca pe o turelă de tanc, pentru a putea fi vizionată din toate părțile. Atunci am văzut și eu că avea mare deranj, un fel de deranj colorat în vânăt-albastru, nu numai la fălci, ci și în zonele vecine. Probabil că doamna nu putea deschide gura. Cred că avusese dreptate unchiul, când făcuse ce făcuse, dacă nici halatiștii nu reușeau s-o facă să arate ce are în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rechinului, care,cu o singură lovitură a cozii, se apropie până atinse peretele navei, însă, fără să-i lase timp pentru a-și da seama ce se întâmplă, Miti Matái aruncă porcul la circa trei metri, în apă. Apă se coloră imediat în roșu și, o fracțiune de secundă mai tarziu, animalul dispăru între fălcile monstrului de peste șase metri lungime, care îl înghiți că pe un ou. Timp de aproape jumătate de minut păru că nu se va întâmpla nimic, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și cu somnul, iar la căderea serii, înspre casă, cu oboseala și tristețea. Dar în selvă, acestea erau cele mai bune ore. Blândul răsărit de soare, plin de parfumuri și de o lumină atât de curată, și asfințitul, cu cerul colorat într-un roșu intens, papagalii luându-și rămas-bun de la lumina zilei și stârcii trecând spre apus, căutându-și somnul. Clipi din ochi uimit: Kano, cel cu picioarele diforme, cel cu o sarbacană nemaipomenită, se ivise în mijlocul luminișului și îl privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
timpul să pornească înapoi spre colibă, înainte ca „flagelul“ - atacul milioanelor de țânțari - să transforme drumul de întoarcere într-un infern. Grăbi pasul și ajunse la mlaștină când soarele începea să se ascundă după coroana copacilor dindărătul colibei. Cerul se colora în carmin și norii albi păreau acum un caier de bumbac îmbibat în sânge. Papagalii și curcanii sălbatici căutau un adăpost unde să-și petreacă noaptea, iar o familie de maimuțe araguatos urla, acolo în depărtare, printre arborii mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și oferindu-le florilor și fluturilor umbra lor; urmări cu privirea zborul liniștit al unui stârc; simți pe obraz adierea, prea caldă; auzi strigătul curcilor în călduri; aspiră parfumul greu și istovitor al selvei; observă cerul ce începea să se coloreze în roșu spre asfințit și clătină din cap convins: Nu - spuse el cu hotărâre. Nu sunt eu nebunul. De asta sunt sigur. Înaintau foarte încet, atenți la cel mai mic semn de pericol. Selva devenea din ce în ce mai deasă, mai istovitoare, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o ultimă sforțare, reuși să o târască câțiva metri pe uscat. Apoi, gâfâind, se prăvăli alături ca să-și recapete răsuflarea. Lăsă să treacă o jumătate de oră și se întoarse la mlaștină. Cu prima rază de lumină ce începu să coloreze cerul în cenușiu, patru caimani, cel mai mare de aproape trei metri, se odihneau pentru totdeauna pe pământ. Începu atunci obositoarea sarcină de a jupui animalele și petrecu așa toată dimineața. Când se întoarse la colibă, soarele era foarte sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu e de-ajuns să câștigăm timp, spuse Inti pe un ton pesimist. De aici, văd lucrurile mult mai dificile... Oh, drace! Credem în ceea ce facem, dar nu suntem decât o șleahtă de zdrențăroși, singuri împotriva întregii lumi... Cerul se colorase într-un roșu furios, iar râul avea acum tonuri arămii strălucitoare. Ultimii stârci ai serii zburau căutându-și cuiburile și doar un nor rebel continua să se arate necrezut de alb în mijlocul acelei risipe de culori. Se așeză pe vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cînd merg pe jos, am soarele roșu rotund în față iar în lateral vîjîitul mașinilor pe șosea și ceva mai încolo dealurile acoperite de zăpadă, constatînd că îmi îngheață nasul și urechile, mă întreb ce temperatură are soarele atît de colorat care răsare în fața mea... și îmi amintesc de numărul limitat de miliarde de ani pe care îl va petrece soarele în compania pămîntului și a noastră... și mă întreb oare cum va fi cînd va trebui să ne căutăm alt
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
caută imediat un loc de unde să o poată vedea peste capetele tuturor celor din ringul de dans. Se cațără pe un gard de metal din partea laterală a sălii, o privește atent. Ea e nespus de frumoasă, părul în valuri e colorat de lumina roșiatică și privirea de foc ajunge pînă la el, lui îi trece prin cap că a fost observat și se bucură... privirea ei e fascinantă, hipnotică, transmite totul și îl captivează, el simte mai mult decît poate crede
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
colorat uneori și cît de mici, de insignifiante sentimentele sau acțiunile oamenilor, cîteodată... Întotdeauna iubirea e importantă, dar dacă nu știi asta, se împrăștie ca firele de nisip... întotdeauna cînd iubirea există, e miraculos... și atît de frumos e cerul colorat de soare, mereu astfel... * Ai văzut razele de lumină cum apar pe după norii de diverse forme și nuanțe, parcă în acel moment în care se amestecă toate culorile și vaporii pufoși ce prind contur în înaltul cerului, ceva este relativ
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
relativ, ceva devine incert sau se apropie de certitudinea acelui simț aparte că există mereu mai mult decît aparența, mai mult decît se vede... și lumina parcă are altă intensitate, altă semnificație și importanță prin prezența sa în raze ce colorează norii trecători ai momentului... sau poate este ceea ce simți tu, dar poate că totul are legătură și însemnătate, ca și cum te-ai uita la un tablou copleșitor de impresionant, fără să-ți dai seama că adevăratul tablou este mult mai mare
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
case, voci, mîini ce ți se Întind, chipuri cu care te Însoțești Într-o predestinare, trasee impuse de limitele unui spațiu și acele acolade mărunte În care se Întîmplă divertismentul, ai iluzia că alegi toate aceste opriri cînd peisajul se colorează și amintirile Încep să se Înghesuie nechemate, imagini peste imagini de-a valma ca mozaicurile hipnagogice; este de ajuns să schimbi o plăcuță și se schimbă desenul, proiecții pe un zid alb rămas undeva departe În urmă acum zece, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care i-a lăsat-o mîngîierea lui Niki Bârsan. Domnul Algazi și-a tras taburetul lîngă Wanda. Barba lui aspră, căruntă, se atinge de lobul delicat al urechii scăpat ca prin minune din vîlvătaia de păr roșu. Fața femeii se colorează ușor. Buzele se destind Într-un zîmbet, apoi se depărtează una de cealaltă dezvelind un șir de dinți mici sidefii, după care urmează un jet perlat de hohote. Sexagenarul e stăpîn pe situație, Îi ia mîna, i-o sărută, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
față zâmbitoare pe spatele degetului mare de la picior“. Am întrebat de ce și Clio a spus: „Pentru ca, atunci când voi muri și-mi vor agăța o etichetă de degetul mare, să arate comic la morgă“. Amintirile de genul ăsta sunt ca praful colorat de pe aripile fluturilor care mi se scutură de pe degete și apoi e luat de vânt. Cred că lui Clio i-a plăcut ideea unui tatuaj pentru că ar fi fost ceva al ei, ca și simțul umorului, ceva care ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întregi. Alergam prin apa mării la ceas răcoros de seară. Văzusem felinarele tavernelor de pe plajă trasând dungi colorate peste valurile prăfoase. Fusesem, fusesem - deja visul se destrăma, întinderile lui luminoase, de mătase deșirându-se în emoții nebuloase, nori mici și colorați de sentiment, dispersați de mișcarea minții mele trezite la realitate. Așa se întâmplă întotdeauna cu visele din Fragmentul becului; când sunt complet treaz, dispar. Am mijit ochii la bec. Cât e ceasul? De undeva, vocea lui Scout spuse: — Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
subțire și ușor ca un plic, și asta aproape că și era. Am desfăcut pânza albă și am găsit un plic cu fotografii: o mapă din aceea de carton lucios, în care primești negativele și pozele de la atelierul foto. Fotografia colorată de pe partea din față înfățișa o fată sărind în cârca unui băiat, amândoi râzând, îmbrăcați în haine de vară în nuanțe deschise. Sub ea, cu litere mari și îngroșate, scria Kodak, iar în dreapta, într-un chenar plin de punctișoare galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]