4,204 matches
-
acesta este genul de lucrare pe care sperau să o găsească. Dar apoi, foarte adesea, sunt încurcați și simt că nu pot progresa.“6 Cel care nu va înceta totuși să spere că poate înainta se va îndrepta spre lucrările comentatorilor. Citind cu spirit critic mai multe asemenea lucrări, începe să se îndoiască de faptul că o interpretare ireproșabilă a Tractatus-ului este, în genere, posibilă. Aceasta deoarece devine tot mai TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 121 conștient că în textul lui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
indica doar că nu am reușit s-o înțeleg.“7 Există multe explicații ale dificultăților pe care le-au întâmpinat și le întâmpină cei mai avizați cititori ai acestei scrieri cu totul aparte, fie ei filozofi de primă mărime, fie comentatori devotați. Sursa principală a acestor dificultăți o constituie probabil faptul că Wittgenstein a scris acest text urmărind doar propria sa lămurire. Spre deosebire de acele cărți de filozofie scrise fie pentru o audiență largă, fie pentru o categorie restrânsă de cititori, Tractatus-ul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
deși își dădea seama cât de greu este ca cineva să înțeleagă cu adevărat scrierea lui, Wittgenstein nu a socotit 124 GÂNDITORUL SINGURATIC totuși că această posibilitate poate fi exclusă. Căci altfel publicarea lucrării nu ar fi avut nici un rost. Comentatori ai Tractatus-ului au atras și ei atenția asupra unor greutăți pe care le va întâmpina cititorul. Astfel, succesiunea paragrafelor nu este una demonstrativă, așa cum poate să sugereze numerotarea lor8. Înaintarea nu este, prin urmare, una liniară. Erik Stenius observa că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care le-a reținut Wittgenstein în textul cărții sale au toate o legătură fie directă, fie indirectă cu întrebarea ce este o propoziție și cu răspunsul pe care îl dă aici la această întrebare. Cum remarca, pe bună dreptate, un comentator, și enunțurile care nu sunt despre propoziții contribuie la clarificarea a ceea ce este o propoziție.13 Wittgenstein însuși s-a exprimat în această privință într-un mod lipsit de echivoc. În „Cuvântul înainte“, un text care poartă de asemenea pecetea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că sunt identice este un nonsens, iar a spune despre un lucru că este identic cu sine nu spune nimic“. Acea evoluție a intereselor și preocupărilor lui Wittgenstein, care își găsește expresia finală în Tractatus, a fost prezentată de un comentator astfel: tânărul Wittgenstein a fost condus de la inginerie la matematică, de la matematică la logică, de la logică la limbaj și de la limbaj la ceea ce nu se poate spune.16 3. Fața mai vizibilă și fața mai puțin vizibilă a Tractatus-ului Cum
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de ceea ce nu este o propoziție să se realizeze pe baza unui criteriu, care să servească și drept definiție a propoziției. Dacă așa stau lucrurile, atunci centrul Tractatus-ului l-ar constitui ceea ce am putea numi „o teorie a propoziției“. Unii comentatori vorbesc despre o asemenea teorie. Voi spune că atenția lor este fixată de fața mai vizibilă a Tractatus-ului. Scrierea de tinerețe a lui Wittgenstein li se înfățișează TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 131 drept o nouă încercare de a evalua
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să delimiteze sfera cunoașterii, și nu să ofere ea însăși cunoaștere, în felul în care o face știința naturii. Acesta a fost, cum se știe, programul filozofiei critice a lui Kant. Asupra unor asemenea apropieri au atras atenția deja primii comentatori ai cărții lui Wittgenstein. Stenius scria în lucrarea lui despre Tractatus, a cărei primă ediție apare în 1959: „Misiunea filozofiei teoretice este pentru Wittgenstein, ca și pentru Kant, aceea de a indica limitele discuției teoretice. Deoarece însă ceea ce aparține discuției
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în prima sa Critică, Wittgenstein cercetează fundamentele cunoașterii bazate pe experiență. TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 133 Ceea ce se urmărește în Tractatus este „o deducție a priori a structurii esențiale a cunoașterii empirice, în stilul lui Kant“20. Și alți comentatori au afirmat că gândirea Tractatus-ului este de inspirație kantiană, iar nu empiristă, cum este cea a lui Russell. Problematica kantiană apare în lucrarea lui Wittgenstein prin întrebarea cum este posibil limbajul, înțeles ca totalitate de propoziții, și care sunt limitele
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Cum am menționat deja, versiunea finală a Tractatus-ului a fost produsă de Wittgenstein pe baza însemnărilor cuprinse în caietele de note din anii 1913-1918. Pornind de la aceste însemnări, se poate încerca reconstituirea procesului elaborării lucrării ca o succesiune de pași. Comentatorii sunt de acord că punctul de plecare l-a constituit clarificarea naturii propozițiilor logicii, o problemă care l-a preocupat și pe Russell în acei ani în TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 139 care cei doi au fost într-un
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a gândirii și acele revizuiri ale unor poziții din Tractatus care se conturează tot mai clar în însemnările de după 1930. Cu totul altfel văd lucrurile unii filozofi care i-au fost apropiați lui Wittgenstein și nu puțini dintre interpreții și comentatorii care s-au dedicat, mai târziu, studiului filozofiei sale. Ei susțin că în dezvoltarea gândirii lui Wittgenstein a survenit o discontinuitate, o ruptură, care nu are corespondent în istoria filozofiei. Astfel, într-o încercare de prezentare sistematică a filozofiei lui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fost invocate în sprijinul celor două poziții. EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 197 1. Pro și contra Existența unei continuități fundamentale în dezvoltarea gândirii lui Wittgenstein a fost susținută de Anthony Kenny, unul dintre cei mai cunoscuți comentatori ai filozofiei sale. Kenny afirmă că dincolo de abandonarea unor concepte, de revizuirea unor puncte de vedere, de unele schimbări în stilul gândirii, concepția lui Wittgenstein asupra filozofiei, ca și obiectivele fundamentale ale cercetărilor sale, ar fi rămas aceleași. În opoziție
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
evoluție spre ceea ce ar reprezenta o formă mai matură sau finală a ideilor autorului. Nu există temeiuri pentru a aprecia însemnările mai târzii ca fiind cele mai mature. De fapt, ele toate rămân „încercări“30. Pe această linie, un alt comentator al filozofiei lui Wittgenstein observa că deși interpretarea Tractatus-ului este atât de controversată, temele și ideile acestei scrieri pot fi rezumate. Altfel stau lucrurile cu ceea ce a scris Wittgenstein după 1930, în particular cu Cercetările: „Direcția de atac și scopul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în evoluția gândirii lui Wittgenstein, care a fost adesea subliniat, este că acele confuzii și dileme conceptuale de care este plină filozofia reprezintă o consecință a incapacității noastre de a câștiga o privire clară asupra modului cum funcționează limbajul. Un comentator susținea că, în contrast cu schimbarea viziunii lui Wittgenstein asupra limbajului, modul cum a tratat el problemele filozofice în tinerețe și mai târziu ar fi rămas același. Cred că se poate afirma așa ceva numai dacă se trece cu vederea relația extrem de strânsă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
notabile ale gândirii lui Wittgenstein în perioada care a urmat scrierii primei părți a Cercetărilor. În mod firesc, se pune întrebarea când s-a produs trecerea de la filozofia de tinerețe la cea mai târzie. Este o întrebare la care importanți comentatori au formulat răspunsuri diferite. G. P. Baker și P. M. S. Hacker susțin că schimbarea este vizibilă deja în Gramatica filozofică, un text a cărui sursă principală o constituie manunscrisul mai cuprinzător produs de Wittgenstein în anii 1932-1933. Editorul, Rush Rhees
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în egală măsură tuturor, cel puțin în principiu. Dacă nu există criterii și reguli pe baza cărora vorbitorii să poată decide dacă o anumită expresie a fost sau nu folosită în mod adecvat, atunci nu există nici limbaj. Un cunoscut comentator al operei lui Wittgenstein aprecia, pe bună dreptate, că însăși ideea unui limbaj privat semnalează influența deformatoare pe care o are asupra modului nostru de a gândi presupunerea că funcția esențială a oricărui limbaj ar fi aceea de a numi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de președinte al Comisiei 334. O redistribuire inter-instituțională a puterii a fost aparentă în relația dintre Comisie și Parlament. Extinderea și simplificarea Codeciziei a decurs din abilitatea Comisiei de a controla textul propunerilor de-a lungul procesului legislativ. Alți câțiva comentatori au susținut că Amsterdam a marcat un pas înainte în evoluția UE către un model federal 335. 4. Conferința Interguvernamentală 2000 Semnarea tratatului de la Nisa, 26 februarie 2001 a reprezentat cea de a 4 reformă a tratatului într-o perioadă
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
dedică, practic exclusiv, unui singur scriitor: Ion Creangă. Studiul cel mai important, Ion Creangă. Măștile inocenței (2000), este precedat de monografia Bojdeuca „Ion Creangă” (1984) și de Povestea vieții lui Ion Creangă (1996). Construindu-și demersul de la autor înspre operă, comentatorul evită confuzia între biografia unui autor și „viața și opiniile personajelor” sale, ceea ce duce de regulă la biografii romanțate și la conturări pripite ale eului creator. El cercetează cu minuție și reordonează nuanțat documentele și actele oficiale, unele inedite, ajungând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
Această poveste, care îmbogățește pitoresc peisajul cacofonic al dezbaterilor publice și televizate de la noi, merită, cred eu, un pic de atenție și o analiză ceva mai depasionalizată. Primul lucru straniu legat de această candidatură paradoxală este un dubios consens al comentatorilor și formatorilor de opinie, din cele mai diverse medii și de formații și simpatii politice diferite, de minimalizare și de discreditare a Principelui Radu. Deși realitatea ne arată un om distins și educat, provenind dintr-o familie celebră a Iașului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cel puțin de o înaltă calitate umană și intelectuală), cu maniere impecabile și cu excelente abilități de comunicare (firești pentru un om care a iubit scena), imaginea din oglinda mass-media este șocant de contorsionată și de nedreaptă. Admit că diverși comentatori care s-au înfruptat din privilegiile vechiului regim, obișnuiți să cânte osanale activiștilor "luminați", au naturale pulsiuni poporane și se simt iritați de distincția distantă a celor cu "sânge albastru". De la Revoluția Franceză încoace, gloata dezlănțuită și-a impus supremația
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aceasta a dat în clocot bătălia de la Consiliul Județean, unde, după multe amenințări, jocuri de gleznă, comploturi, tranșee, obuze și lupte la baionetă, s-a așternut, finalmente, o liniște și o concordie de poveste, lăsându-ne pe toți, spectatori, chibiți, comentatori sau gură-cască, să ne minunăm de ce am văzut și nu ne-a venit să credem: pentru prima oară în ultimul deceniu, Dan Cârlan (în colțul portocaliu!) îl învinge la puncte pe Constantin Simirad (la colțul roșu!). Păi, vorba bancului, " Asta
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pro Cărtărescu). Așa încât trebuie spus că a fost oarecum norocul nostru că nominalizata este scriitor german, un scriitor german însă cu profunde rădăcini, experiențe și obsesii legate de România. Există însă, mă grăbesc să o subliniez și eu, alături de alți comentatori ai acestui eveniment care ne atinge prin ricoșeu, consecințe foarte importante pentru noi în acest succes al unei foste conaționale, alungată din această țară de sistemul represiv românesc și care a găsit tăria să nu uite acest lucru și să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
niciun rând - pentru a nu spori haosul cacofonic și eflorescența de manipulări care le însoțesc -, par a provoca totuși o serie de frisoane și nedumeriri care nu pot fi lăsate ca atare. Cea mai apăsătoare e spaima împărtășită de mulți comentatori și de un număr nedefinit de oameni simpli că ne vom întoarce la dictatură. Dar am ieșit oare complet din ea? Aș vrea, ca introducere la acest subiect fierbinte care agită mințile manipulatorilor de presă, să le împrospătez puțin memoria
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
iar josnicia morală și profesională a realizatorilor de emisiuni de la televiziunile de știri, orbiți de agenda interesată a patronilor lor, a marcat un sumbru record de neseriozitate în slujirea intereselor publice. La numărătoarea finală rămân, din păcate, mult prea puțini comentatori și analiști care să-și fi exprimat, liberi, nepărtinitor și argumentat, poziția, ceea ce, după două decenii de libertate jurnalistică, e înspăimântător. Ce va face diferența la vot, în duminica Sfântului Nicolae? În niciun caz presa sau propaganda electorală, ci observațiile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
chiar acum, la început de an, la sfârșit de bătălie electorată și la debutul celui de-al doilea cincinal băsescian: zici că ne-am întors în frumoasele vremuri ale Imperiului Roman la câtă parada de latina vulgara fac jurnaliștii și comentatorii noștri. Mai întâi însă iubite cetitor al meu îngăduie-mi acum, la începutul anului acesta, MMDCCLXIII AVC AB URBE CONDITA 2, să te salut la rândul meu, după cuviință, cu un mobilizator Ave!, și să-ți adresez căteva urări de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Teatrului "Luceafărul"). Ce vreau să spun este că exacerbarea barbariei latente din noi nu poate duce nicăieri nici dacă este exprimată în formă poetică, nici dacă e livrată sub formă de instigare sangvinar teroristă, așa cum se întâmplă în cazul unor comentatori TV. E timpul să ne luptăm pentru prezervarea flăcării anemice de civilizație și normalitate pe care am reușit să o dobândim după două decenii de zbucium politic și social. Măcar din acest punct de vedere și referința la un Imperiu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]