5,487 matches
-
nu se putea avea Încredere În el. De inteligent, era inteligent, fără Îndoială - o dovedea cărțulia intitulată Chintesența ibsenismului -, posesorul unui spirit caustic. Făcea aici cronica unei melodrame de Sydney Grundy, Sclavii inelului, ale cărei absurdități le diseca fără milă, conchizând: „Nu este câtuși de puțin o operă de artă; este o șmecherie menită să umple o sală de teatru și, mă văd silit să o spun, nici măcar o șmecherie prea abilă“. Elizabeth spusese că are el Însuși ambiții de dramaturg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
creștină azvârlită leilor și tigrilor.“ Transmise mulțumiri necunoscutei dne Wharton pentru bunele urări pline de simpatie, dar nu și pentru că o anunțase pe Minnie de iminența premierei. „Speram să nu auzi de această mică aventură decât dacă este un succes“ conchise el, „dar acum mă grăbesc să Îți expediez această notiță Înainte ca posibila dezonoare să devină fapt real“. Luă un plic mare și băgă, alături de scrisoare, unul din programele la Guy Domville, roșu stacojiu. Se gândi că și lui William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Wells, nu-i spunea nimic, care prezenta piesa drept „fin concepută și minunat scrisă“, și o alta semnată de o femeie Într-o revistă care se numea Woman, care găsea „purtarea rândurilor din fundul sălii și a galeriei inexplicabilă“ și conchidea: „Decorul ultimului act, «salonul alb» de la Porches, casa dnei Peverel, este unul dintre cele mai desăvârșite interioare pe care le-am văzut vreodată pe scenă“. Izbucnirea de entuziasm tipic feminină pentru decor Îl făcu să zâmbească, dar cronica nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
I-am promis că voi fi singurul care va vedea desenul și că, dacă nu-i place, va putea să Îl distrugă, dar asta nu a schimbat nimic. Nu am putut-o convinge În nici un fel. Și avea dreptate, bineînțeles, conchise el. — De ce? Întrebă Henry. — Relația dintre artist și model trebuie să rămână impersonală, ca aceea dintre doctor și pacient. Altfel... se pot ridica sentimente nepotrivite. Cu accent pe „ridica“. Du Maurier aruncă o privire timidă, piezișă, să vadă dacă acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
politicos de adresare chiar și În această clipă plină de emoție, În timp ce el abia dacă Își mai găsea cuvintele. — Draga mea Emma... dacă Îmi pot permite... te rog, spune-mi Henry... este... este... Clătină neajutorat din cap. — Atât de trist, conchise el, negăsind altceva mai bun. De unde ai atâta curaj să Înduri? — În adâncul sufletului meu, știam de mult că Kiki nu avea să se mai facă bine. Pentru mine, șocul nu a fost la fel de mare ca pentru ceilalți. — Mie mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o idee pe care mai mulți teologi cu aplecare către speculație au găsit-o de atunci Încoace atrăgătoare, că vom beneficia de viața de apoi pe care ne-o dorim (și că nu vom avea una, dacă nu dorim). Eseul conchide: „Și, odată ce Începe să plutească În aer și să se instaleze o asemenea raportare mentală față de această chestiune, cine poate spune asupra căror domenii ale experienței, trecute sau curente, asupra căror imensități de percepție și dorință nu Își va desfășura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
genului polițist, primele povestiri exemplare care nu au fost realizate În ordinea Întâmplărilor, ci a descoperirii».“ Într-o „replică finală“, Borges a mărturisit că nu a făcut distincții suficient de clare Între istoria tehnicii și cea a materiei, dar a conchis că „presupunerea lui Caillois nu e greșită; cred că e ineptă și neverificabilă“. El abordează teoretic narațiunea polițistă, așa cum arăta În foarte cunoscuta Prefață la volumului al doilea al antologiei pe care a realizat-o chiar Împreună cu Adolfo Bioy Casares
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
oceanului neted. — De unde v-au adus? Întrebă pilotul. — Din San Diego. Am plecat de acolo ieri. — Deci ați venit pe ruta Honolulu Guam Pago? — Întocmai. — Lungă călătorie. Cu ce vă ocupați, domnule? — Sunt psiholog, răspunse Norman. — Vasăzică, doctor de nervi? conchise pilotul rânjind. În fond, de ce nu? Au chemat aici tot soiul de oameni. — Cum așa? De două zile transportăm oameni din Guam: fizicieni, matematicieni, biologi, tot ce vreți. Toți au fost aduși aici, la capătul lumii, În mijlocul Oceanului Pacific. — Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
au salvat și ceilalți nu. Închipuiți-vă o femeie călătorind cu soțul și cu copiii și, deodată, toți sunt morți și numai ea a rămas În viață. Cu așa ceva mă ocup eu. Norman se așeză din nou În fotoliu și conchise: — Or, În situația unui avion scufundat la o adâncime de trei sute de metri nu se pune problema supraviețuitorilor. Așadar, ce caut eu aici? Barnes Îl privi fix. Părea stânjenit. Frunzărea absent dosarele de pe birou. — De fapt, aici nu e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
problema este cât se poate de reală. — Păi sigur, răspunse Norman, Încercând să ghicească vârsta avocatului, care părea de vreo douăzeci și cinci de ani. Va trebui să obținem un permis special de securitate pentru dumneavoastră. — E nevoie de așa ceva? Doctore Johnson, conchise avocatul, Închizându-și servieta cu zgomot, acest proiect este foarte, foarte secret. — În ceea ce mă privește, nici o problemă, replică Norman. Și așa și era. Căci Își putea imagina cum ar fi reacționat colegii săi dacă ar fi aflat ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
părerea geologilor, nava se află pe Pământ de cel puțin trei sute de ani și probabil că vârsta reală este de cinci sute sau chiar o mie de ani. În orice caz, fără prea multă tragere de inimă, Marina Militară a conchis că fusese găsită o navă spațială provenită dintr-o altă civilizație. Președintele a decis ca, Înainte de a convoca o ședință specială a NSC, nava să fie deschisă. Astfel că, Începând cu 29 iunie, au Început să fie chemați membrii echipei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
trebui să vorbiți cu președintele, replică Barnes. Nu știu ce motivație a avut, dar asta e decizia lui. Mai aveți Întrebări? Nimeni nu mai avu nimic de zis. Membrii echipei se uitau unii la alții. — Atunci, se pare că asta-i tot, conchise Barnes. Se aprinseră luminile. Se auziră scaunele scârțâind În timp ce oamenii se ridicau și Își Întindeau oasele. Apoi Harry Adams spuse: — Domnule căpitan, trebuie să-ți spun că instructajul dumitale mi-a făcut o impresie detestabilă. Barnes Îl privi surprins. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și se duse la Înregistrator ca să deruleze banda. Norman respira cu greutate, Încercând să-și revină. Era pentru prima dată când făcea un efort În atmosfera densă și resimțea puternic efectele. „Nu e deloc indicat să te agiți În DH-8“, conchise el În gând. Beth Îl urmărea cu atenție. — Te simți bine, Norman? — În regulă. Îți spun c-am văzut-o deschisă, Tina. — Nu mai durează mult. Harry intră, căscând: — Nu-i așa că-s grozave paturile de aici? spuse el. Parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o Încărcătură nucleară? — Dacă nu reușiți s-o deschideți, mai sunt și alții care, În cele din urmă, vor Încerca s-o facă. Se uită la ceas. — Între timp, v-a mai venit vreo idee strălucită? Nimeni nu răspunse. OK, conchise Barnes. Timpul s-a scurs. Să ne Întoarcem În habitat și să ne pregătim pentru revenirea la suprafață. PLECAREA Norman Își trase micul sac de voiaj cu Însemnele Marinei Militare de sub cușeta din Cilindrul C. Puse În el trusa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din lume. Savanții au făcut o statistică a speciilor și au determinat că În Pacificul de Sud se găsesc mai multe specii de corali și bureți decât oriunde altundeva pe Pământ. Așa că mă bucur, că În sfârșit, am găsit așa ceva, conchise ea. Și, privind la rafturile cu reactivi și substanțe chimice, adăugă: Și mă mai bucur că, În fine, am ceva de lucru. Harry mânca ouă cu șuncă În sala de mese. Ceilalți stăteau În jur și Îl priveau, ușurați pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Barnes. Ca și noi, de altfel. Păi sunt nevoită să mă limitez la analize anatomice grosiere. Toată masa asta de lucru e inutilă. Atunci, fă anatomie grosieră. — Aș fi vrut să am o dotare de laborator mai bună. Asta este, conchise Barnes. Accept-o și dă-i bătaie. Ted intră În cameră. — Ar trebui să vă uitați afară, spuse el, arătând spre hublouri. Avem alți musafiri. Calmarii dispăruseră. Pentru moment, Norman nu văzu decât apa și sedimentele albe ce pluteau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În bucătărie? — De acolo vin. Barnes unde e? — S-a Întors pe astronavă, Împreună cu Ted, ca să mai pună niște senzori În jurul sferei. — Eu le-am spus că-și pierd timpul degeaba, zise Harry. — Deci, nimeni nu știe unde este Levy, conchise Norman. Fletcher, care tocmai terminase de montat panourile din spate ale computerului, spuse: Domnule doctor, sunteți cumva dintre aceia care simt nevoia să știe tot timpul unde se află ceilalți? — Nu, bineînțeles că nu! — Atunci, care-i necazul cu Levy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Barnes. Norman Își zise: „Barnes e depășit de situație. Este iritabil pentru că-i este teamă; nu se simte În largul lui“. — Nu, Hal, interveni Ted. Pur și simplu, Începe de la un nivel accesibil. — Păi atunci, ce să ne mai complicăm, conchise Barnes. Dumnezeule, am contactat un extraterestru care ne spune că-l cheamă Jerry. — Hal, să nu ne grăbim să tragem concluziile.. — Poate că are și un nume de familie, spuse Barnes, plin de speranță. Cum credeți că o să sune raportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Sau era vorba de cu totul altceva? — De unde ai venit? Îl Întrebă Norman. — De unde am venit, domnule? — De pe ce navă? — A! De pe Sea Hornet, domnule. — Acum e la suprafață? — Da, domnule, e la suprafață. — Ei bine, să plecăm de aici, conchise Norman. Spune-le și celorlalți că ești aici. — Da, domnule. Marinarul plecă. Norman se ridică și strigă: — luhuuu! Suntem salvați! — Cel puțin, n-a fost o iluzie, spuse Norman, privind țintă ecranul. lată-l pe monitor, În carne și oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aminti cât de repede acceptase Beth ca Norman să meargă la submarin și cât de surprins fusese atunci. „Poate că Harry are dreptate, Își zise el. Poate că Beth a avut asta În cap tot timpul.“ — Știi ce cred eu? conchise Harry. Cred că a luat-o razna. Prin intercom, se auzi vocea lui Beth: Hai, băieți, ați lămurit-o? — Da, Beth, cred că da, spuse Norman. — Bun, zise Beth. Pentru că eu am făcut o descoperire aici În navă. — Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că ai să cauți comenzile necesare. — Nu-mi amintesc deloc. Îmi pare rău. — Norman, În orele care ne-au mai rămas trebuie să lucrăm Împreună. — Sunt absolut de acord cu asta, Beth. — Cum te simți acum? — OK, destul de bine. — Bun, conchise ea. Ține-o tot așa, Norman, mai avem doar câteva ore. Îl Îmbrățișa cu căldură, dar când se Îndepărtă Norman Îi văzu din nou aceeași privire detașată, scrutătoare. O oră mai târziu, aflară cum se lansează balonul. Auziră sfârâitul metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
victimă care luptă veșnic fără succes Împotriva propriei sale sorți. Beth era persecutată de bărbați, de societate, de știință și de realitate. Nu reușea să-și dea seama niciodată că singură Își provoca răul. „Așa că a pus explozibile În jurul habitatului“, conchise el În gând. Dar n-am să te las s-o faci, Norman. Am să te opresc Înainte de-a ne omorî pe toți. Tot ceea ce spunea Beth era reversul adevărului. Acum Începea să-și dea seama. Beth intuise cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spuse Norman. — Numai dac-o omorâm putem să... Nu, răspunse Norman, gândindu-se: „Nici pe tine nu te-am omorât, deși am avut ocazia.“ — Dacă nu vrei s-o omori, atunci nu poți să faci nimic ca să oprești timer-ul ăla, conchise Harry. Așa că mai bine să plecăm naibii de aici. Alergară către sas. — Cât timp a mai rămas? Întrebă Harry. Se aflau În sasul din Cilindrul A, Încercând s-o Îmbrace pe Beth cu costumul; sângele Îi năclăise părul de pe ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de aer. Norman Îl ajută și pe Harry să-și Îmbrace costumul. „Atențiune! Șapte minute și numărătoarea continuă.“ — De cât timp crezi că e nevoie ca să ajungem la suprafață? Întrebă Harry. — Două minute și jumătate, după ce intrăm În submarin. — Grozav, conchise Harry. Norman Îl ajută pe Harry să-și Închidă casca. — Să mergem. Harry coborî În apă, iar Norman lăsă În jos corpul inconștient al lui Beth. Era grea, din cauza rezervorului de aer și a greutăților. — Haide, Norman! Norman plonjă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o caracteristică umană fundamentală, ca și dorința sexuală. Pur și simplu nu putea să renunțe la această cunoaștere. Informația i se părea atât de importantă, consecințele atât de fascinante... Întreaga sa ființă se revolta Împotriva ideii de uitare. — Ei bine, conchise Harry, cred că n-avem Încotro și trebuie s-o uităm. — Mă gândeam la Ted, zise Beth. Și la Barnes, și la ceilalți. Suntem singurii care știm cum au murit cu adevărat și pentru ce și-au dat viața. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]