4,658 matches
-
Reuven e rudă cu familia Schechter (fabrica de pielărie) , dar nu știu, dacă vreun reprezentant al acestei familii (erau numai fete - fostele mele eleve la Liceu) mai este În Flt. Cumnatul meu, pictorul Schweitzer se simte mai bine, deși e confuz de tot. (A avut o ușoară congestie cerebrală). Trimit una din cele mai recente fotografii ale sale. I-am transmis omagiile matale, spunea: da! da!, dar mă Îndoiesc, că-și aduce aminte de mata. Uită Îngrozitor. Cerea cu insistență să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
s-a bucurat mult, m-a sărutat și nu mă mai lăsa să plec, deși venisem cu mașina unui medic prieten din Buftea, de care depindeam și a trebuit să plec. Are clipe limpezi, dar de regulă e uituc și confuz. Păcat. Încearcă, totuși, să lucreze; dar, firește, ceea ce realizează e departe de arta sa; are valoare... documentară. Salutări d-lui Prof. Popa, căruia i-am trimis ceva material În legătură cu o nuvelă a mea, mai de mult și cu interviul despre
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
CD-uri promoționale. Azi - coincidență! - e ziua Poloniei la Expo 2000, e prezent și președintele Kwaśniewski, un fost comunist care a deprins rapid manierele unui lider occidental: zâmbește în stânga și dreapta, glumește cu turiștii, împarte autografe. VASILE GÂRNEȚ: O secvență confuză, amuzant-reconfortantă până la urmă, în care am fost implicați, fără voie, la pavilionul Spaniei. Nimerim la o recepție. Suntem invitați cu amabilitate sa intrăm, fiind considerați ca făcând parte dintr-o delegație regională spaniolă, care tocmai e sărbătorită la umbra unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
câteva dintre „riscurile” creației! Sigur, în acei ani extrem de încordați ce pregătesc „ieșirea în lume”, „izbirea de social”, „bătălia ideatică” - care e mai mult decât atât, e o „bătălie” a personalității în întregime, ceea ce numim, cu un cuvânt generic și confuz, debutul! -, noi, toți cei „cinci”, beam. Beam, printre altele, deoarece eram cufundați în acel mediu, încă o dată, atipic, în care se pregătesc viitorii creatori, beam deoarece aveam nevoie de un „aliment” al discuției, ca o frondă - ergo bibamus! —, poză și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fel de nuanțe: nici în ceea ce privește epoca comunistă, care nu a avut pe toată întinderea ei aceeași intensitate și duritate ideologică, și nici în ceea ce privește fiecare creator în parte, care, după cum o vedem și în cazul lui Dumitriu, a traversat epoci de confuze, penibile, cum spuneam, dar și de reală creativitate. În general, o anume lipsă de onestitate literară face ca unii să niveleze, să amalgameze, să treacă cu tăvălugul peste aceste „nuanțe”, esențiale pentru a înțelege epoca și scriitorii ei. Dacă o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mic semn de regret față de samavolniciile stalinismului, față de propriile lor texte unde erau înfierați stâlpii literaturii române de la Titu Maiorescu la Blaga, de la Lovinescu la Nichita Stănescu. De altfel, „aerul” comunist, luptele de opinii și chiar credințele multora sunt extrem de confuze, de falsificate. Așa cum vechii ideologi inteligenți, fini, culți, marxizanți, ai anilor ’50 și ’60 - Crohmălniceanu, Paul Georgescu, N. Tertulian și alți câțiva ce au sprijinit stalinismul cultural și au „excomunicat” în tonuri aspre valorile mari ale modernismului literar românesc - s-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pușcăriile lor comune, pe la Caransebeș și prin alte părți, se pare că i-a fost ucenicul și prietenul cel mai fidel, până la slugărnicie, se desprindea în acest fel de protectorul și maestrul său politic, de Dej. Lumea, cum spuneam, era confuză: spera, dar nu îndrăznea să spere în același timp, deși, ca să zic așa, nu avea încotro!, trebuia să spere, dacă nu într-o răsturnare radicală a situației - începuse, cu Hrușciov, politica de coabitare „pașnică” a celor două blocuri, iar Ceaușescu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
masa cu Nichita, la invitația mea, la restaurantul Berlin. Am ieșit din local pe la orele trei și, cum aveam mașina parcată în față, i-am propus prietenului meu să-l conduc unde are treabă. „Nu-nu, mi-a replicat el puțin confuz - sau doar mi s-a părut mie?! - vreau să fac câțiva pași” - și ne-am despărțit acolo. Peste două ore, el urma să se afle în grupul ce mergea cu Stancu la șeful statului!... (Povestesc incidentul cu Nichita doar ca să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
despre „vechii și noii” dizidenți ai României, noile „table de valori”, noii oportuniști ai culturii, noile „tropisme” politice, noii conformiști drapați în mantiile seducătoare ale nonconformismului agresiv, „anticomunismul” ca platformă eternă politică în disprețul, în nepăsarea față de starea reală, mizerabilă, confuză a națiunii, despre negarea marilor personalități, valori și texte literare ale României sub comuniști pentru a pregăti o tabula rasa unor iuți rechini culturali care, ca și în economie și finanțe, vor să profite de starea de criză pentru a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
europene”, care au modelat nu de puține ori „doctrina”, pur și simplu! Și-apoi, „ambientul”, „mediul social și psihologic” în care ne trimiteam „semnalele” unei „noi arte” - care avea, ciudat, „doar” ambiția de a fi „cea veche”! -, mediul era încă confuz, traversat de dâre groase de cenușă și zgură, chiar de focare de dogmatism sovietic, realist-socialist, de artă falsă, propagandistică, dușmănoasă față de orice „artă burgheză”, de fapt, față de orice artă care-și declara primatul estetic. Și, cum o mai spuneam, lupta
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
avea deja și pe care-l comentez, în fugă, în acest volum. El însă, Nichita, mi-a dat, singurul, curaj „să continui” deși, repet, producțiile mele literare de atunci erau total insignifiante. A simțit el, atunci, în acel post-adolescent singuratec, confuz și stângaci în ceea ce privea propria sa „adaptare socială”, a intuit el semne ale artistului veritabil?! Sau, mai știi, era doar „partea feminină a eului său”, acea „anima” a lui Jung care mă „descoperea” ca pe un partener cu drepturi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
măcar în parte, „ea”, în mintea mea, a prins dimensiuni mai largi, colorându-mi, conștientizându-mi, chiar și în „fragmente”, obsesia noastră a tuturor, în istorie, creație și uneori chiar și în politică, numită generic „specificul național”. O anume „nesiguranță” confuză, adâncă și persistentă, pe parcursul a mai multe generații în modernitate, „nesiguranță” pe care, după câte am putut observa, o împărțim și cu „mândra” nație a germanilor! Spre deosebire, oarecum flagrantă, de „siguranța de sine” a franțujilor, de exemplu, bine așezați
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a noastră, a „specificului național”, această alăturare de națiunea germană; mi-o dictează, bineînțeles, și aceea „parte” a sângelui matern ce-mi curge în vene, dar și preocuparea pe care o am față de prezentul nostru, atât de ardent și de confuz, această „intersecție” a istoriei, pe care o numim Criză, ca pe o zeiță atotputernică și capricioasă, așa cum sunt zeii minori! Sigur, nu vom rezolva aici, cu puținele elemente pe care le deținem, această gravă preocupare, problemă, de care s-au
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aceste scrieri - ori ilustrând un „fapt de viață” cu o digresiune teoretică sau, pe dos, întrerupând o dezbatere pur teoretică cu o anecdotă culturală sau biografică! -, îmi amintesc, acum, aici, la această „chestiune” atât de dezbătută și încă atât de confuză (o confuzie care o face teribil de explozivă!Ă a „specificului” și a reflexelor noastre diferite, ascunse sau nu, de una din discuțiile pe care le-am purtat cu aprindere cu prietenii mei literari, înainte de debutul nostru editorial, apropo de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Presupunerea se bazează pe mențiunea din Pomelnicul de la Bistrița în care sunt pomeniți „munteni” din Chilia. Cronicarul polon Jan Dlugosz menționează și el că pe cetatea Chilia „Radul o ocupase cu ușurință, după ce alungase pe unguri”. Pasajul din cronică este confuz, cronicarul afirmând că Ștefan, ca să nu fie jertfită Moldova, s-a învoit să plătească tribut. Tributul se plătea din 1456, iar Moldova de Sus n-a fost controlată niciodată de Radu. De altfel, este greu de crezut că Radu a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Un cronicar care nu știa că un loc întărit nu poate fi atacat cu cavaleria, neștiutor cu privire la organizarea militară a Moldovei, înseamnă că nu este nici măcar un amator în probleme de istorie militară. Afirmațiile sale în legătură cu lupta de la Șcheia sunt confuze. Nu numai că nu este un expert militar, cum l-au considerat unii, dar el nu poate să-și imagineze cum se desfășura o luptă. Autorul scrie că Hronoadă câștigă bătălii. Dar, în loc să acționeze cumva, Hronoadă stă de o parte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
substanțial României și cu Israelul. Președintele Emil Constantinescu a avut în vedere și dezvoltarea relațiilor cu statele din Asia, în special cu China, Japonia și India. Mandatul acestui președinte, învins de Securitate, cum spune însuși domnia sa, reprezintă o perioadă destul de confuză și cu mari probleme, în special de imagine a țării. Eșecul în privința aderării României la N.A.T.O., în primul val de integrare, din 1999, alăturarea României la Embargoul fixat de Organizația Națiunilor împotriva Serbiei și Muntenegrului, la propunerea SUA, au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
teren ARO, de asistență tehnică. Pentru mine era foarte greu să scriu un raport despre o activitate care era nu numai inconsistentă, dar și neclară din informațiile ce le avea ambasada în arhivele ei interne. Ceea ce îmi spunea ambasadorul era confuz și neconcludent. Trebuia să întocmesc un raport demn de o ambasadă, astfel ca să eludez problemele critice generate de imposibila colaborare între ambasador și colaboratorii săi, să supraevaluez puținele acțiuni de popularizare și cu caracter cultural ale predecesorilor mei, să detaliez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
asemenea, că „o parte“ a obiectelor „a rămas la Moscova”; nu aflăm de nicăieri ce „parte" a rămas, de ce a rămas acolo și dacă s-a luat vreo decizie în legătură cu soarta lor. Comunicatul „Tass“, din iunie 1956, este vag și confuz când spune că: 1) U.R.S.S. „a hotărît să transfere guvernului R. P. Române valori istorice ale artei aplicate, decorative și plastice românești“; 2) în anii celui de-al doilea război mondial, „toate arhivele sovietice și valorile de stat, inclusiv
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
mai succintă cirozei hepatice, decât definiția care ne-o prezentase la curs. Mi-am răsfoit Însemnările din literatura consultată și i-am dat-o În câteva zile. Cu această ocazie am constatat că etiopatogeneza procesului era foarte discutată și destul de confuză. Am apelat la ajutorul prof. dr. Radu Vlădescu, care m-a primit cu o amabilitate deosebită. După câteva discuții profesionale am reușit să elaborez lucrarea “Date noi În etiopatiogeneza cirozei hepatice” apărută În revista “Creșterea animalelor” (1951, 4-5, 74 75
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Le mulțumesc din inimă și Le aduc cu această ocazie piosul meu Cum laude. Cu ocazia acestei aniversări, Cornelia, Liviu și Irina mi-au oferit o Cartea de Aur care a circulat printre participanți și din care spicuiesc: “Totul este confuz, incertitudinile mă Înconjoară. De un singur lucru sunt Însă foarte sigură. Cele două săptămâni petrecute alături de Dv. mi-au dat putere și Încredere, m-au făcut să Îmbrățișez ramura pentru care Dv. V-ați dedicat Întreaga viață. Pentru mine este
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
perisabili, cumva de unică folosință (așa cum sunt acele produse asiatice falsificate, de care aminteai), lansarea unor scriitori prefabricați, creați 100% de p.r., lansarea unor imitații ce trec drept produse autentice și care circulă ușor pe o piață a cărții confuză. E la îndemână în vremea noastră de formidabil triumf tehnologic. Fiecare poet și putem detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este "asimilat" și "renumit" de cititori, de public. Spui Bacovia? Spui automat "Plumb"...! Spui Blaga? Spui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
foarte simplă matematica (aritmetica) asta primară. Când scriu și scriu doar când am ceva de spus mă gândesc în primul rând cum mă pot convinge pe mine însumi de ceea ce vreau să scot în evidență. Îmi pun întrebarea dacă sunt confuz sau mă înțeleg pe mine însumi, de aici mai departe poemul caută tangența altor suflete, a altor ochi și urechi, a altor perspective care însă nu se contrazic. Aceștia sunt atunci cititorii mei! Cititorul meu trebuie să aibă două calități
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
personal care, în conformitate cu dreptul privat român, era împuternicit să efectueze diverse sarcini în numele altei persoane. Deși fideicommissarii au fost în esență agenți privați, atunci când acționau în numele unor personae publice rolul lor putea avea un caracter public ambiguu. Astfel de situații confuze au apărut încă de la începutul Imperiului Român, cănd împăratul a încredințat sarcini de natură publică fideicommissarilor personali 13. Atunci cand un demnitar medieval delegă o sarcină publică unui commissarius privat, se producea o confuzie între personae publică și privată a demnitarului
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
nu mai sunt chiar atât de la înălțime, căci dragostea prea mare pentru opera lui Eminescu îl duce adesea pe Mihai Rusu la o exaltare a discursului, la o ambalare într-un stil bombastic, oarecum metaforic, și în cele din urmă confuz. Iată, la întâmplare, în comentariul poeziei Și dacă... : Elevii vor surprinde fără imixtiuni regretul, dorul și aluziile din versuri, motivează că stelele incandescente din cumpăna cosmosului, în jocul neobosit de proiecții purificatoare, par, la modul asociativ, amintirile, gândurile înzestrate poetic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]