3,868 matches
-
puteri tipic militare: devine suveranul războinicilor morți, iar În ziua Catastrofei Finale va conduce cetele de zei În lupta Împotriva forțelor răului. La rândul său, Tyrxe "Tyr", pentru a tutela ordinea universală, va dobândi și el, după cum am văzut, puternice conotații războinice. Rezultatul acestui proces este trecerea celor doi suverani ai primei funcții În cea de-a doua, cea militară. Astfel, cade distincția, altminteri solidă, Între sfera sacra și cea războinică, În avantajul celei din urmă, iar tripartitismul inițial al panteonului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
impresia că la baza acestor mutilări despre care vorbesc toate mitologiile, stă un sacrificiu voluntar al unui zeu salvator. 9. ZEUL CELEI DE-A DOUA FUNCȚIITC "9. ZEUL CELEI DE‑A DOUA FUNCȚII" Deși Odin și Tyrxe "Tyr" au dobândit conotații militare clare, totuși adevăratul zeu al războiului este Thorrxe "Thorr", „Tunetul”. Acesta era reprezentat ca un personaj Înalt și robust, cu o barbă roșie care Îi ajungea la piept; Își strânge mereu arma În mână, un ciocan (numit Mjøllnir), care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Vanir și o serie de forțe demonice, existau În panteonul german și alte categorii supranaturale, dintre care ne vom limita la a-i aminti pe uriași, care, În izvoarele mai vechi, apar ca ființe demoniace, dar care aveau la origini conotații puternic pozitive. Uriașii sunt cele mai vechi ființe de pe pământ; mai mult, Însuși pământul s-a format din trupul uriașului Ymirxe "Ymir". Această primordialitate le conferă o Înțelepciune aparte (de altfel, Înțelepciunea se naște din experiență și din trecerea anilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o întrebare fundamentală apărută în epoca exilului: în ce condiții poate supraviețui universul? Cine sau ce va împiedica o catastrofă cosmică în să stare trimită lumea în neant? Pentru cel care percepe analogia dintre potop și exil, întrebarea capătă o conotație suplimentară și devine: „Oare vom trăi un sfârșit al lumii la fel ca acela al distrugerii Ierusalimului, jefuirii templului și sfârșitului monarhiei?”. Răspunsul la această întrebare este dublu. Partea cea mai veche a povestirii care (în orice caz) este compusă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
unei limite greu accesibile și, în mod paradoxal, ea devine astfel o modalitate supremă de afirmare a limitei, strădania de a o atinge, și nu de a o contesta. Depășirea ca transgresare a limitelor nu avea la greci nimic din conotațiile eroice pe care noi ne-am obișnuit să i le atribuim în modernitate. Dimpotrivă, în varianta aceasta, depășirea termina prin a întâlni variantele proaste ale lui „dincolo“. Depășirea limitelor unui corp obișnuit echivala cu pierderea identității lui, deci fie cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
la Îndemână. Această carte nu aspiră la o asemenea detașare olimpiană. Fără a renunța, sper, la obiectivitate și echidistanță, Epoca postbelică oferă o interpretare declarat personală a trecutului recent al Europei. Este, Într-un cuvânt care a căpătat pe nedrept conotații peiorative, obstinată. Unele dintre judecățile sale vor fi poate controversate, altele se vor dovedi cu siguranță greșite. Toate sunt failibile. Bune sau rele, ele Îmi aparțin - ca și greșelile care se vor fi strecurat inevitabil Într-o lucrare de o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prompt aceste disensiuni, nu numai pentru a dezbina și a cuceri, ci și pentru a reduce, În noile teritorii care trebuiau administrate și supravegheate, costurile și problemele: se puteau baza pe colaboraționiștii locali. Din 1945, termenul colaboraționist a dobândit o conotație morală distinctă și peiorativă. Dar la nivel local afiliațiile și opozițiile din timpul războiului erau mai complicate și mai obscure decât sugerează etichetele sumare de după război: „colaborare” și „rezistență”. De exemplu, unii flamanzi din Belgia ocupată s-au lăsat ispitiți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un sortiment englezesc de poujadism: visurile și resentimentele celor mici și oropsiți. Din 1956, nuanțele au Început să se Întunece simțitor: filme de război ca The Bridge on the River Kwai (Podul de pe râul Kwai, 1957) sau Dunkirk (1958) aveau conotații subtile de interogație și Îndoială, de parcă Încrederea În sine din anii ’40 Începuse să se fisureze. În 1960, Sink the Bismarck, un film de război turnat după vechile tipare, părea ciudat de anacronic și chiar făcea notă discordantă cu noua
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au Început să se Îmbrace „În stil american”: când primii blugi „Levi’s originali” au fost scoși la vânzare În Paris, la Marché aux Puces În mai 1963, cererea a epuizat stocul. Uniforma tinerilor americani (blugi și tricouri) avea minime conotații de clasă (cel puțin până când ambele piese au fost Însușite de marii designeri, dar chiar și atunci distincția rezultată nu ținea de rangul social, ci de resursele materiale). Mai mult, purtați de clasa de mijloc și clasa muncitoare deopotrivă, blugii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
decât ce avea să urmeze. Europa de Vest compensa În domeniul artistic puterea și prestigiul politic pierdute. Anii ’50 au fost chiar apogeul nesperat al artei „elitiste” În Europa. Circumstanțele erau neobișnuit de favorabile: „calitatea europeană” (sintagmă ce nu avea deocamdată o conotație ironică) se bucura pentru prima oară de finanțare publică de anvergură, dar nu era Încă expusă la cererea populistă de „accesibil”, „relevant” sau „responsabil”. Cu premiera pariziană la Théâtre de Babylone a piesei lui Samuel Beckett En attendant Godot (Așteptându
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sfârșitul deceniului, o uniformă pentru radicalii germani și italieni și discipolii lor din mediul studențesc 7. Straiele hipioților, drapate În stil gitan, intersectau ambele tendințe. Spre deosebire de „Carnaby Street” și „luptătorul de gherilă”, autentic europene, look-ul hippie (vag „utopist” prin conotația lui „modestă”, non-occidentală, „contra-culturală”, asexuată) era importat din America. Utilitatea sa comercială era evidentă și multe dintre fabricile care la mijlocul deceniului produceau frenetic haine strâmte și croite pe corp au Început curând să facă eforturi pentru a-și adapta stocul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era acum asociată cu epoca terorii: perioadă pe care cei mai mulți lideri comuniști, urmând exemplul lui Hrușciov, erau dornici să o lase În urmă. Problema, admiteau tot mai mulți, rezidă fără Îndoială În Însuși sistemul economic comunist. Economiștii reformiști („revizioniști” avea conotații peiorative) erau mai numeroși În Ungaria. În 1961, János Kádár a lăsat să se Înțeleagă că partidul-stat va considera din acel moment că toți cei care nu se opuneau explicit erau În favoarea reformei; astfel, sub auspiciile regimului kadarist, criticii regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fundamentele raționalismului luminist și efectele sale politice și epistemologice a creat o afinitate Între criticii modernității și progresului tehnologic de la Începutul secolului XX, ca Heidegger, și scepticii blazați ai erei „postmoderne” (iar Heidegger și alții au fost „spălați” astfel de conotațiile anterioare). Când filosofia germană, după ce trecuse prin gândirea socială franceză, a ajuns În criticismul cultural englez (formele sub care le era cunoscută celor mai mulți cititori din acea vreme), vocabularul său inerent dificil dobândise un grad de opacitate expresivă care a atras
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Tomáš Masaryk, cu care era comparat din ce În ce mai des, Havel, cu charisma sa incredibilă, era În ochii multora un soi de salvator al națiunii. În decembrie 1989, un afiș studențesc din Praga Îl descria pe noul președinte În cuvinte cu o conotație religioasă probabil involuntară, dar cum nu se poate mai potrivită: „El ni s-a dăruit”. Trecutul de deținut politic al lui Havel și curajul opoziției sale morale față de comunism nu au fost singurele care l-au Înălțat pe un piedestal
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
căderea lui, cei mai mulți spanioli erau sătui de retorica tradiției. Cum se Întâmplase mai Înainte și cu germanii din generația postautoritară, spaniolii nu se simțeau deloc În largul lor când vorbeau despre „națiune”. Apartenența regională sau provincială, În schimb, nu avea conotații autoritariste; dimpotrivă, cum fusese o țintă predilectă a vechiului regim, ea părea o componentă esențială a tranziției spre democrație. Această asociere Între autonomie, separatism și democrație era mai puțin limpede În cazul basc: ETA și-a văzut de planurile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Deși nivelul violenței publice era ținut sub control, noua dreaptă se bucura de o popularitate Îngrijorătoare. Cu un lider dinamic și telegenic ca Jörg Haider, Partidul Libertății (PL) din Austria - urmaș al Ligii Independenților de după război, dar aparent purificat de conotațiile naziste ale acesteia - a urcat permanent În sondaje, prezentându-se drept apărătorul „oamenilor de rând”, lăsați pe dinafară de colaborarea reciproc avantajoasă dintre cele două partide mari și amenințați de hoardele de „criminali”, „drogați” și alte „drojdii ale străinătății” care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de trai în Franța a dus la o rafinare a sensibilității alimentare care nu putea fi decât în favoarea vinului. Plăcerea de a sta la masă, mai ales la cea de sărbătoare, a dus la aceea că vinul a căpătat o conotație aparte, devenind unul din simbolurile artei de a trăi, festiv și convivial în același timp. II. De la Dionisiile à la française la Serbările vinului "Beaujolais Nouveau" Sărbătorită în întreaga lume, în fiecare an în cea de-a treia joi a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Modalitățile de protejare a mediului Înconjurător capătă conotații tot mai radicale În conștiința omului modern, acest fapt reflectându-se În capacitatea de adaptare a condițiilor de trai În funcție de noi reguli, ce se doresc a fi benefice În ambele direcții. Recent implementat În spațiul european, noțiunea confundându-se adeseori
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Liviu HERțANU () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93122]
-
ordonatoare care-l animă pe intelectualul vienez și care-i conferă o perspectivă de schimbare lui Freud. Zeița utilizează o nouă armă, mai subtilă și mai letală decât cele cu care este înzestrată tradițional, o feminitate căreia ea îi conferă conotații falice, dacă acceptăm viziunea lui Klimt ca pe o sinteză între cele două figuri, feminitatea agresivă și subversivă, pentru că preia atributele rațiunii, dar poartă întregul arsenal de seducție al feminității, cu alte cuvinte, feminitatea înarmată cu atributul viril al cunoașterii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la o confruntare lucidă cu viziunea existențială căreia ea îi servește de intercesor, cu umanitatea aflată sub semnul decadenței. Schorske se întoarce la mitologia greacă pentru a evidenția caracterul ambiguu, amfibiu al Hygeei, ipostaza antropomorfizată a șarpelui. Simbol falic cu conotații bisexuale, șarpele joacă, prin excelență, rolul de mediator între lumi. Cel de-al treilea tablou le depășește în virulență pe cele două, Klimt "transformă spațiul, răstoarnă structura și radicalizează iconografia"101. Tabloul este împărțit pe două planuri stabilite pe verticală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tânărului este prins în țesătura celor trei Parce-Ursitoare. Lângă cea de-a treia ursitoare se află o ogivă, decupaj care permite o perspectivă asupra unui crâng unde se evidențiază anamorfotic un craniu. Acest orizont îndepărtat, marcat de prezența morții, are conotația unui discret, dar premonitoriu memento mori care însoțește chiar și clipele fericite pe care le oferă Dragostea. Bărbatul este prizonierul celor trei femei care-l țin legat prin firul pe care și-l trec de la una la alta, așa cum în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dureroase uneori, dar și a unei condiții excepționale, eroice. Annette Dorgerloh subliniază această diferență în receptarea singularității artistului ca trăsătură eroizantă, legitimând excepționalul experiențelor sale artistice. "Soarta, sau mai bine zis, mitul singuraticului și neînțelesului (artist) a achiziționat treptat o conotație pozitivă în imaginea artistului ca luptător și reformator, care primește o justificare tardivă. [...] El vrea să reprezinte un erou, a cărui legitimare este validată prin experiențe extraordinare sau fantezii"299. Pe verso-ul autoportretelor sale se găsesc o serie de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să respecte strict corporalitatea monstrului mitologic. Himera paciuriană poate foarte bine să se confunde cu sfinxul datorită corpului ei felin, alteori predomină elementul ofidian sau, ca în acest caz, elementul aviar devine preponderent. În ciuda naturii de prădător nocturn a bufniței, conotația malefică pare să lipsească. De asemenea, lipsește acea litigioasă ambiguitate sexuală a sfincșilor și himerelor decadente, care abundă în pictura de sensibilitate simbolistă de la Gustave Moreau la Franz von Stück, de la Alexandre Séon la Jacek Malczewski. Sculptorul pare să se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
senzual face un contrast puternic cu fundalul întunecat, părul ei pare să se topească în acest fundal, întunericul este poate chiar sursa sa. Angoasa se desenează și pe fondul unei tensiuni cromatice dintre roșu și negru, combinație cu o puternică conotație sexuală. Madona își desface brațele într-un gest extatic, expunându-și trupul. Vocația definitorie a femeii fatale pe care Munch o întâlnise în persoana norvegienei Dagny Juell (Ducha) sau a lui Tulla Larsen nu este maternitatea și fecundația, ci orgasmul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contrastelor. Frumusețea Judithei și bogăția faraonică a generalului cartaginez realizează un contrast cu atrocitatea. Această bogăție asociată nudității voluptoase a femeii constituie un afrodisiac suplimentar în jocul puterii și a simbolurilor ei, iar o parte din motivele decorative dobândesc o conotație sexuală ca în tabloul lui Edvard Munch, Madona (1894). Se pot observa o serie de cezuri pe care le creează rama, începând cu cea bustului, dar și a capului tranșat al lui Holofern, din al cărui chip pictorul nu reține
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]