8,426 matches
-
atenționat Belgia de Încălcare a neutralității, ministrul său fiind acuzat că și-a depășit atribuțiile, deoarece sar fi pronunțat În favoarea unirii și s-ar fi amestecat În unele intrigi interne. Belgia a fost bănuită de tatonarea terenului În vederea admiterii candidaturii contelui Filip de Flandra pe tronul Principatelor. Unioniștii moldoveni Își propuneau să realizeze unirea Principatelor și să obțină apoi neutralitatea statului după modelul Belgiei. Încă din anul 1846 Mihail Sturdza I-a mărturisit consuluilui francez la Iași, Huber, intenția sa de
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Oana Mirela Axinia () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93531]
-
Știrbey a creat corpul dorobanților și al grănicerilor, recurgând la Împrumuturi de armament din Belgia. Diplomatul J. Poumay, viitorul consul general al Belgiei la București, informa guvernul său, În vara anului 1857, asupra intenției românilor de a face apel la contele de Flandra, iar Blondeel consemna În rapoartele sale că În Principate se manifestă opoziție față de ideea unei dinastii naționale, care ar fi o pârghie prin care Turcia și Austria și-ar promova propriile interese. Evenimentele din 1857 au culminat cu
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Oana Mirela Axinia () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93531]
-
iau îngăduit să sporească abia după plecarea din Târgu-Neamț, locșor unde se cristalizaseră câteva minți strălucite ale iudaismului. Simte că bibliotecile locale nu sunt îndestulătoare pentru foamea lui teribilă de carte. Îl descoperă pe Balzac la 11 ani. Vede filmul Contele de Monte Cristo și trăiește o spaimă cumplită că va rata cumpărarea cărții. Învață doar la începutul anului, de teamă că nar putea face față, apoi dă învățatul pe lecturi de unde se alege cu performanțe la istorie, literatură, limbi. Citind
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lui Metternich “que la qualification inutile et dangereuse de suzeraineté sur les deux Principautés du Danube et sur la Serbie”. Considerând că Imperiul Otoman a încetat să mai existe ca stat independent, cancelarul austriac îi cerea ministrului său la Londra, contele Eszterhazy, să intervină pentru salvarea a ceea ce a mai rămas din acest “imens naufragiu politic”. După cum aprecia Gh. Platon, “actele politice de la Akkerman și Adrianopol - deși încheiate numai între Rusia și Turcia - nu însemnau revenirea la o situație anterioară, ci
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
7% din comerțul exterior britanic. Această criză egipteană, deosebit de gravă, pare să-l fi decis pe sultan să încheie o alianță defensivă cu Rusia. Noul ambasador rus la Constantinopol, în același timp și comandat al trupelor rusești din Imperiul otoman, contele Alexei Orlov, a jucat un rol important în redactarea termenilor acestei alianțe. La 8 iulie 1833 a fost semnat Tratatul de la Unkiar-Iskelessi care reconfirma prevederile Tratatului de la Adrianopol și stipula că cei doi semnatari să se ajute în caz de
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
sale”. Conform acestuia, Austria urma să primească Bosnia, Herțegovina, Serbia, Muntenegru și Macedonia, Rusia s-ar fi instalat în Principate, în Bulgaria și la Constantinopol, Anglia în Egipt, urmând să-și împartă cu Franța și insulele egeene. în martie 1844, contele Alexei Orlov s-a deplasat la Viena, în încercarea de a-l determina pe Metternich să semneze o înțelegere secretă în aceasta privință, dar demersurile sale au rămas fără un rezultat palpabil. Acest eșec nu l-a descurajat pe țar
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
fi bine ca Marile Puteri să aibă un plan de împărțire a Imperiului otoman în eventualitatea colapsului său. Astfel, țarul sugera ca în schimbul Principatelor și Bulgariei, Anglia să obțină Egiptul și Creta. La 19 septembrie 1844, ministrul de externe rus, contele Nesselrode, a prezentat lui Aberdeen un memorandum care cuprindea principalele idei avansate în discuția de la Windsor, din iunie. în document se arăta că în Imperiul otoman există „multe elemente de disoluție”, care ar putea duce la prăbușirea sa. O asemenea
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
guvern în țara altuia cu care nu are nimic de-a face. Intrarea (Rusiei) s-a făcut la cererea domnitorului, neexistând nici o dispoziție de anexări teritoriale”, concluzionând că oricum Rusia „nu ar fi permis instituirea unei republici acolo”, după expresia contelui Orlov. De fapt, ministrul de externe britanic nu făcea decât să apere interesele politice de moment ale țării sale în această parte a Europei, în ciuda pledoariei consulilor săi din Principate, cum vom vedea mai pe larg în capitolul 6. Explicația
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
reclama și protecția asupra tuturor subiecților catolici din Turcia, el a răspuns tranșant „cu siguranță nu”. Pentru negocieri din partea Rusiei a fost trimis cneazul A. S. Menșikov, ministrul marinei, un ofițer arogant, deloc înclinat spre arta compromisului. Reușita misiunii austriece a contelui Christian Franz von LeiningenWesterberg, a loviturii de forță franceze de la Tripoli, influența din ce în ce mai mare pe care o exercitau asupra Porții ambasadorii englez, contele Stratford Canning de Redcliffe și francez, marchizul de Lavalette, l-au convins pe țar că doar negocierile
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
cneazul A. S. Menșikov, ministrul marinei, un ofițer arogant, deloc înclinat spre arta compromisului. Reușita misiunii austriece a contelui Christian Franz von LeiningenWesterberg, a loviturii de forță franceze de la Tripoli, influența din ce în ce mai mare pe care o exercitau asupra Porții ambasadorii englez, contele Stratford Canning de Redcliffe și francez, marchizul de Lavalette, l-au convins pe țar că doar negocierile de pe poziție de forță dau rezultate la Constantinopol. în acest scop, Menșikov era însoțit în misiunea sa diplomatică de militari: șeful statului major
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
ca, deși nu considera agresiunea rusească drept un casus belli, își rezerva dreptul de a face apel la puterile semnatare ale Convenției din 1841, care fusese încălcată. Acestea au reacționat imediat, întrunindu-se la Viena într-o conferință prezidată de contele Karl von Buol-Schauenstein. Țarul realiza acum că diplomația habsburgică nu era unealta docilă și recunoscătoare, pe care credea că poate conta pentru a-și duce la îndeplinire planurile expansioniste. La 28 iulie 1853 a fost prezentată celor două părți aflate
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
jafurilor făcute de bandele armate turcești. El arată că a fost nevoit să plătească o gardă armată pentru a i se asigura securitatea, că a intervenit pe lângă ayanul Rusciukului, Tersenikoglu, pentru a-și salva fratele vitreg, fostul consul al Rusiei, contele Kiriko, închis în acel oraș, și că s-a deplasat la Iași pentru a se întâlni cu generalul Mickhelson, care l-a informat asupra instrucțiunilor primite de la țar de a ocupa Principatele până la Dunăre fără luptă, pentru a obliga Poarta
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
toți boierii sunt într-adevăr sătui de protecția rusească și se gândesc cu cea mai mare groază că țara lor ar putea sa rămână pentru totdeauna în mâinile rușilor”. Temeri similare împărtășea și ambasadorul englez la Constantinopol, Sir Robert Gordon, contelui Aberdeen, care, constatând dorința Rusiei de a-și prelungi ocupația în Principate cu 10 ani, nota că „acestea trebuie considerate ca pierdute pentru totdeauna de Turcia”. Rapoartele lui Blutte descriu în detaliu desfășurarea războiului ruso-turc, trecerea Dunării de către trupele rusești
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
sau Petersburg. Aceștia erau ajutați de un număr fără precedent de agenți ruși în Principate - „niște străini fără patrie”, după cum îi califica consulul francez - care dispuneau de toate mijloacele pentru îndeplinirea misiunilor cu care erau însărcinați. Dupa expresia lui Hugot, contele Pahlen nu vede, nu judecă, „nu aude și nu poruncește decât prin ei”. încă din vara anului 1829, Blutte a început să protesteze față de violarea drepturilor negustorilor ionieni. Un asemenea comerciant a fost arestat la Galați, nu de miliția locală
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
care îl parafrazează pe Sturdza, „un bulevard împotriva tendințelor cotropitoare ale Rusiei”. Sturdza încerca să cointereseze Londra și prin înlesnirile comerciale pe care le-ar avea în relațiile sale cu noul stat. Documentul, deși transmis de Heytesbury ministrului de externe, contele Aberdeen, a rămas fără consecințe concrete, situația internațională fiind prea complicată pentru a permite o implicare a Angliei în această afacere; în plus, Principatele nu aveau o emigrație la fel de activă ca cea grecească, nici un prestigiu istoric și cultural comparabil, care
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
aur. Am putea spune că în al doilea caz munții vor înceta să existe, iar orice obiect natural tinde să își conserve existența. Dacă acceptăm această observație, atunci putem alege o altă amenajare, de exemplu, un parc de distracții dedicat contelui Dracula. Un răspuns care poate deschide o discuție ar putea fi acela că susținem că obiectele au tendințe naturale și că "vor" să își păstreze starea naturală. Dar această concepție aristotelică tocmai a fost respinsă mai sus ca lipsită de
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
face parte din provincia Catalonia, care se Întinde deopotrivă În Spania și Franța, de la Barcelona la Perpignan. E un fost sat de pescari, apoi port comercial, bine protejat, cândva reședința de vară a regilor de Mallorca Între 1276-1344. Din 981, conții de Roussillon și regatul Mallorcăi Încep să amenajeze fortul Collioure, În secolul al xIII-lea este traversat de numeroase cruciade (e cunoscută legenda comorii cavalerilor templieri care au trecut pe aici). În 1462 este ocupat de francezi, sub Louis al
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
engleză la începutul războiului de o sută de ani, Eduard al III-lea, regele Angliei, oprește exportul de lînă engleză pentru orașele din Flandra, care produceau postav, în felul acesta, el provoacă revolta orașelor, condusă de Jacques van Artevelde, împotriva contelui de Flandra și reușește să plaseze regiunea sub stindardul regilor Angliei. Centru de reședință al negustorilor, bancherilor și corporațiilor de meșteșugari, orașul finanțează războaiele prin taxe de toate felurile, percepute de suverani. Prinții cer frecvent împrumuturi pe care rareori sînt
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
și formarea, împreună cu meseriile inferioare (măcelari, cizmari, fierari, zidari, dulgheri), a unui guvern democratic. Acesta nu durează decît cîteva săptămîni, căci este alungat de forțele meseriilor superioare, care reiau puterea. La Gand, în anul următor, revolta luntrașilor și țesătorilor împotriva contelui de Flandra, așa numiții "maillotins" (răsculații se înarmaseră cu ciocanele din lemn plumbuite, "maillets", antrepozitate în noul Châtelet) se ridică împotriva exagerărilor fiscale regale, înainte de a fi reprimate într-un mod feroce. Dacă criza este tot atît de gravă în
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
papă și mai ales succesorul său, Eugeniu al IV-lea, se grăbesc să revină asupra acestor hotărîri și contestă această tutelă impusă Sfîntului Scaun. Sinodul de la Bâle reacționează destituindu-1 pe Eugeniu al IV-lea și înlocuindu-l cu un con-tra-papă: contele de Savoia (Nicolae al V-lea). Această nouă schismă sfîrșește cu victoria papalității și eșecul tentativei de democrație sinodală în sînul Bisericii. Repus în toate drepturile, pontiful roman Eugeniu al V-lea folosește o parte importantă din resursele Bisericii pentru
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
imperial își pierde importanța. Caracterul universal care îi dădea dreptul la încoronarea romană este curînd abandonat și încoronarea imperială nu mai are loc la Roma, ci la Aix-la-Chapelle. Se stabilește uzanța ca șapte Mari Electori (arhiepiscopii de Mainz, Köln, Trier, contele Palatin, ducele de Saxa, margraful de Brandenburg și regele Boemiei) să-1 desemneze pe împărat. Această practică este legiferată de împăratul Carol al IV-lea în 1356. În 1273, odată cu alegerea lui Rudolf de Habsburg, două familii, cea de Habsburg și
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
durată: noul rege Eduard al II-lea întîrzie să-și prezinte omagiul și ostilitățile reîncep în 1316. În Flandra, situația este destul de diferită, chiar dacă, ca și în Guyenne, scopul politicii franceze este să anexeze regatului un teritoriu ce fusese cedat contelui de Flandra, Guy de Dampierre. Pentru a reuși, regii Franței se sprijină ca de obicei pe nobili și pe clerul superior, care consideră avantajos să devină vasalii lor. Dar, în Flandra problema politică este dublată de cea economică. Centru al
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de către Franța, într-o continuă luptă cu Anglia, ar însemna distrugerea unei industrii lipsită de materia primă. De aceea, cînd confiscă comitatul (în 1301), Filip cel Frumos se izbește de ostilitatea fățișă a meseriașilor și negustorilor care îl susțin pe contele de Dampierre, garantul autonomiei flamande și fidel alianței cu englezii. La Bruges, o răscoală "Matines Brugeoises"*, versiune flamandă a "verceniilor siciliene"37 condusă de meseriașul Pierre de Coninck, se termină la 17 mai 1302 prin masacrul garnizoanei franceze, în același
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
atunci titlul de rege și, cu sînge rece, îi condamnă pe cei doi nepoți la moarte (1483). Brutalitatea metodelor lui Richard al III-lea nu întîrzie să declanșeze din nou lupta. Un complot îl aduce din Bretania pe Henric Tudor, conte de Richmond, descendent din partea mamei al familiei Lancaster. Richard al III-lea pornește împotriva acestuia, dar trădat de unul dintre locotenenții săi, este înfrînt și ucis în bătălia din 22 august 1485. Învingător, Henric Tudor devine rege sub numele de
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Țările de Jos și nu mai revine aici. Sora sa vitregă, Margareta de Parma este cea care guvernează asistată de cardinalul Granvelle. Interesat și plutocrat, acesta din urmă provoacă opoziția nobililor olandezi. Membri ai ordinului burgund al Lînii de Aur, contele de Egmont și Wilhelm de Nassau, prinț de Orania, se fac purtătorii de cuvînt ai insatisfacției unei nobilimi ale cărei motive de nemulțumire sînt numeroase: prezența garnizoanelor spaniole în orașele Flandrei și Valoniei, introducerea iezuiților și Inchiziției pe acest teritoriu
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]