4,002 matches
-
care Alexa Visarion, student regizor în clasa prof. Radu Penciulescu, le-a pus în evidență prin intermediul unei excelente suite de imagini scenice. Sala, în concepția regizorului, este un posibil interlocutor, un participant nemijlocit la experiența grupului de recruți. Scena fără cortină, sala înconjurată de practicabile pe care țintele bocancilor execută infernala partitură a instrucției armate, zgomotul mântuirii armelor sunt numai câteva semne ce particularizează experiența. Stimulul urmează calea adevărată de la senzație la imagine. [...] Pentru prima dată, am văzut un grup de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ale piesei: anecdotica și psihologia personajelor. Pe scenă nu se derulează filmul unor biografii, personajele fiind în primul rând niște purtătoare de idei, încarnări ale unor atitudini sociale și politice, ceea ce nu înlătură tensiunea și dramatismul. Dimpotrivă. [...] Încă înainte de ridicarea cortinei se insinuează o neliniște, se iscă semne de întrebare pentru că, în timp ce-și ocupă locurile, spectatorii văd în avanscenă un cearșaf alb sub care se mulează formele unui corp omenesc. După ridicarea cortinei, în întuneric, un far de motocicletă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și dramatismul. Dimpotrivă. [...] Încă înainte de ridicarea cortinei se insinuează o neliniște, se iscă semne de întrebare pentru că, în timp ce-și ocupă locurile, spectatorii văd în avanscenă un cearșaf alb sub care se mulează formele unui corp omenesc. După ridicarea cortinei, în întuneric, un far de motocicletă își plimbă lumina peste sală și cearșaf, violentând privirile publicului. Apoi se aprind reflectoarele și lumina lor necruțătoare învăluie toate personajele aflate în scenă până la sfârșitul spectacolului. Nu există intrări și ieșiri, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Lemn de dragoste și chin... [...] E tot una... E tot una. Pescărușul lui Cehov, răspântie a identităților tulburate de teatru. Teatrul... Betleemul gândului. Și apoi... tăcerea de după râs, rece, tăioasă... înspăimântă; poate și vindeca incurabile maladii. Asta e tot TEATRUL... Cortina, culisele și nimic altceva..." (Alexa Visarion) 2000 REVOLUȚIA OARBĂ L. M. Arcade Teatrul Național "Mihai Eminescu" Timișoara OFENSIV! [...] Spectacolul Revoluția oarbă de Leonid M Arcade, montat de Alexa Visarion prin decuparea unei intrigii dintr-un text prolix, scris în anii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
rus și a 102 ani de la premiera "originară" de la Teatrul de Artă din Moscova, Teatrul Național "Marin Sorescu" din Craiova a prezentat publicului spectacolul său cu Livada de vișini, în traducerea, adaptarea și regia lui Alexa Visarion. Chiar înainte de ridicarea cortinei, spectatorul este invitat să parcurgă cu privirea porțiunea de scenă rămasă descoperită și care propune, prin elementele de decor, un tablou nemișcat, rigid, veșnic. Este "vama" spre lumea de dincolo... (a cortinei), o lume care se scurge încet, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și regia lui Alexa Visarion. Chiar înainte de ridicarea cortinei, spectatorul este invitat să parcurgă cu privirea porțiunea de scenă rămasă descoperită și care propune, prin elementele de decor, un tablou nemișcat, rigid, veșnic. Este "vama" spre lumea de dincolo... (a cortinei), o lume care se scurge încet, care se scufundă. "Dincolo" începe cu un râu pe malul căruia un dulap vechi, centenar, stă răsturnat și pe sfert înghițit de apă. Lucrat cu siguranță în lemn de vișin, mobila seamănă cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
bine existența unei societăți dezmembrate, fără substanță, ca apariția fantomelor pe scenă. Și am folosit pluralul pentru că Grișa este întâmpinat de Firs. Bătrânul lacheu este un spectru în devenire. Cunoscător al vechilor rânduieli, el devine de prisos prezentului. La ridicarea cortinei alte fantome ni se dezvăluie. De diverse mărimi și acoperite cu cearceafuri albe, mobilele populează un spațiu rece, pătruns parcă de bruma și frigul de afară, căzute peste vișinii albi, în floare fantomele vegetale. În acest peisaj, Ranevskaia este doar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prin sensibilitatea artistică și forța cu care și-a condus rolul. Momentul final însă poartă în sine esența schimbării ireversibile: casa este golită până la limita existenței sale fizice. Pantalonii scenei sunt coborâți violent, lăsând privirii un hău imens peste care cortina de fier, cu zgomotul ei metalic, trimite la buldozerele sub ale căror șine acel univers va fi redus la o fină peliculă de praf. [...] Reinterpretarea textului într-o nouă traducere și adaptare, concepția regizorală, viziunea scenografică, originalitatea unor propuneri actoricești
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să-i reteze capul. Finalul spectacolului îi e, probabil, și nota cea mai directă, cu toată încărcătura metaforică: pereții de pânză care cad (inclusiv diafanul fundal strehlerian), dezvelind măruntaiele scenei, Lopahin încuind cu zgomot surd ușile sălii, și apoi masivele cortine de incendiu coborând scrâșnit, dinaintea spectatorilor prinși în capcană, ei și uitatul Firs. Și dulapul-coșciug, din care renaște, teatral, o livadă în miniatură. O livadă de vișini înflorită. (Iulia Popovici) Alexa Visarion a conceput lumea livezii de visini ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să iubească si livada de vișini. Imaginea pe care ne-o oferă actorul în lectura scenică a lui Visarion nu este cea a durității, a ferocității și a vulgarității, nu sugerează puterea cuceritorului îmbogățit. Lopahin dărâmă perdele, mută oglinzi, trage cortina de fier peste această lume, dar nu e un învingător. Are bani dar nu e în stare să fie fericit, nu se simte împlinit. După ce cumpără livada, nu știe să o păstreze și o distruge. Citind Livada..., pentru Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Livada de vișini: o piesă-testament despre alegerea între trecut și prezent, din care iese sfâsietor imaginea viitorului. În viziunea lui Alexa Visarion, finalul este ambivalent. El ne lasă pe retină două imagini contradictorii: pe de-o parte prăbușirea violentă a cortinei de fier la un gest ferm al lui Lopahin, peste un teatru cu culise reci și descoperite; pe de altă parte livada de vișini fragilă, în miniatură, care iese din dulapul plutitor, devenit din sicriu altar, lângă un Firs ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tot iau în răspăr, ca să le redescopere, când artiștii mari își recunosc condiția de fii rătăcitori, după anii dedicați reinventării roții sau minimalismului. Pentru cine cunoaște istoria teatrului, marile școli de interpretare, în vremurile modeme, cartea de față este o cortina de cuvinte trasă la sfârșitul unui spectacol care reconfirmă întemeierea și temeinicia creației, prin construcție, adevărul că arta este mai presus de orice artificiu, vidare de sens sau exercițiu demolator. Dacă cititorii se află, la începutul drumului și fac abia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ceea ce doresc. Sigur că totul capătă o vibrație specială atunci când repeți pe scena unde a jucat pentru prima dată Cehov, unde a repetat Stanislavski, unde recuziterii și mașiniștii care îți urmăresc indicațiile au școala maeștrilor Tovstonogov, Efros, Efremov și unde cortina are ca emblemă "Pescărușul" lui Cehov. Iar eu tremuram de emoție că pot să zic: "Cortina!" Asta înseamnă o viață mai intensă, o mai mare frică de deșertăciune și o dragoste copleșitoare pentru teatru. Ai văzut spectacole pe scene celebre
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pentru prima dată Cehov, unde a repetat Stanislavski, unde recuziterii și mașiniștii care îți urmăresc indicațiile au școala maeștrilor Tovstonogov, Efros, Efremov și unde cortina are ca emblemă "Pescărușul" lui Cehov. Iar eu tremuram de emoție că pot să zic: "Cortina!" Asta înseamnă o viață mai intensă, o mai mare frică de deșertăciune și o dragoste copleșitoare pentru teatru. Ai văzut spectacole pe scene celebre, ai participat la repetițiile unor mari directori de scenă. După opinia ta, care sunt tendințele actuale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
întotdeauna la noi, un coșmar. Am inițiat Teatrul Româno-American (TRA) cu suflet curat și ajutor moral de la prieteni, personalități ale teatrului mondial care au devenit membrii fondatori ai instituției. Totul părea normal, viu, adevărat, dar repede "Porțile Orientului" au înlocuit Cortina teatrului. La început invidia, apoi dezinteresul și pe urmă ura... Am avut naivitatea să cred că dacă vom lucra și vom naște spectacole din nimic, vom putea să ne impunem. Iluzie. O vreme am reușit să ne desfășuram munca fără
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu va ști când s-a terminat și când trebuie să aplaude. Spectatorul talentat creează, e parte a spectacolului. Eroticul teatral implică la aceeași intensitate partenerii. De aceea se spune că reprezentația nu se termină când s-a tras ultima cortină, când jocul actorilor, misterios, agresiv și poetic se stinge. Ea se împlinește în aplauze, acele aplauze emoționante și ele, pătrunse de bun gust, exaltate și totodată liniștitoare. Spectacolul se sfârșește acasă, vorbind despre el sau neștiind ce să spui, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
genericul final se poate citi numele fetiței: Alexandra Lefter. 1 Alexa Visarion, Goana pe nisip, Editura Bybliotek, Cluj-Napoca, 2012, p. 25. 2 Idem, De la Ziditorul la Zidirea, prefață de Vasile-Niculaie Ion, cuvânt introductiv de Călin Căliman, Editura Universalia, 2007; idem, Cortina de cuvinte, postfață de Doina Uricariu, Editura Universalia, București, 2007; idem, Spectacolul ascuns, Editura Buna Vestire, Blaj, 2010. 3Alexa Visarion, Goana pe nisip, p. 92. 4 Cf. ibidem, p. 28. 5 Valère Novarina, "Le langage se souvient", in: Inculte, no
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
5 Valère Novarina, "Le langage se souvient", in: Inculte, no 15, 15.01.2008, p. 20. 6 Alexa Visarion, Goana pe nisip, p. 7. 7Ibidem, p. 17. 8Ibidem, p. 24. 9Ibidem, p. 25. 10Ibidem, p. 94. 11Ibidem, pp. 15-16. 12Idem, Cortina de cuvinte, p. 256. 13Alexa Visarion, Goana pe nisip, p. 86. 14Ibidem, p. 55. 15Ibidem, p. 111. 16Idem, Spectacolul ascuns, Editura Buna Vestire, Blaj, 2010, p. 310. 17Ibidem, p. 104. 18 Giorgio Agamben, Stanțe. Cuvântul și fantasma în cultura occidentală
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
romi trebuie Înțeleasă În acest cadru general. Din 1989 și până În prezent, În cazul Europei de Est, putem distinge cel puțin trei tipuri de „regimuri internaționale”: a) „regimul stabilității, securității și democratizării Europei de Est” (1989-1995/1997). Imediat după căderea Cortinei de Fier, statele occidentale s-au preocupat de asigurarea unui climat de stabilitate În Europa. În primii ani după căderea comunismului, s-au creat mecanismele specifice care să permită statelor din Est să-și consolideze regimul democratic din propriile țări
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
a standardizării stilului de viață și mentalităților, consecințele însă sunt, credem, impredictibile. Globalizarea politică sau ideologică a arătat până nu demult o lume separată clar între Est și Vest, așa-numita lume bipolară. După căderea comunismului, în majoritatea statelor de după Cortina de Fier au pătruns și continuă să se întărească organisme suprastatale de tip politic și economic (UE) sau militar (NATO) până deunăzi caracteristice Vestului sau lumii occidentale. Ele încearcă să răspundă la noi feluri de provocări sau amenințări. Noii inamici
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
săli de măiestrie i-a adus aici, pe venerata scenă, bunul meu elf? Dauritele loje, stalurile, balcoanele, pasajele. Pline de lumea bună și tînără a orașului. E o contemplare gravă, tensionată. Ce seară purificatoare ne dăruiește inspiratul regizor-balerin! Aștept căderea cortinei, să merg la el, acolo, în loja de unde urmărește cu ochi de erete scena și să-i spun că pe stradă totul e-n regulă. Că cei doi dezgustători amanți au dispărut, iată, prin magia lui de-acum, în bolgiile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pictura mea de-atunci laba leului andaluz? Sau, mai degrabă spun acum sărmana victimă a imitației? Cucuvae victis! vorba lui Mihai Ursachi. E o iată, generalizată, persistență imitație a clișeelor. Merg la o recentă premieră și nu mult după ridicarea cortinei, văd personajul shakespearian trecînd de la o statuie la alta dalbe fecioare în carne și oase, în rol, nu-i așa, de statui și, cu paleta de pictor în stînga, le pictează cu dreapta. Un fel de Pygmalion UAP. Mai trec
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
convine Kremlinului în plină ofensivă expansionistă. Nu e timp și loc pentru finețuri. Se extermină cu sînge rece: în ochii unei Europe grijulii, înainte de toate, cu propria-i urgentă redresare și prea puțin dispusă a vedea ce se întîmplă dincolo de Cortina de fier. Dacă gimnastica tendoanelor nu intră în vederile primilor doi primitivi, fiind considerată contraproductivă în înțepenirea impusă/ autoimpusă, succesorul nu are încotro: va trebui să apeleze la avantajele unui fitness de bonton european. Programul genuflexiunilor e chestiune de agendă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Eden. Întîlnirea artelor dincoace e o accepțiune pe cît de pretențioasă, pe atît de specioasă, de înșelătoare. Asistînd la întîlnirea artelor, sîntem frapați de ingeniozitatea cu care artele au fost chemate și confruntate, dezbrăcate și reîmbrăcate, dar dăinuie, după căderea cortinei, un sentiment tulbure, căruia i-am și găsit nume: implicarea spectatorului. În realitate, deși emoția ansamblului are acuitatea scontată, artele care au colaborat ne apar, fiecare în parte, devitalizate. Cele mai puține șanse de întîlnire rămîn picturii cu literatura. Sînt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Culturale Române cu ingredientele de rigoare, de la recital de vioară (cu pian), la îmbrățișări cu Regele, în acordurile spiciului despre... cultura de masă tot s-a putut. Să sperăm că a avut rostul încununării unui (totuși) sfîrșit de interminabile mandate. Cortina! De-o viață sînt nedespărțiți: unul scrie poezie și poartă barbă roșie, celălalt pictează și se poartă spîn. Amîndurora le plac femeile (asta, ca să nu se creadă că ar fi, cumva..., deviaționiști). Singurul loc în care muzele se întîlnesc și-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]