7,252 matches
-
plastică, iar în literatură în 1924, în „Omul liber” (unde revine în 1925), cu versuri pe care mai târziu avea să le renege, ca suferind de ermetism. Cu poezii, proză, cronici plastice, articole de atitudine civică mai colaborează la „Epoca”, „Cronicarul”, „Linia nouă”, „Șantier”, „Cuvântul liber”, „Drumul femeii”, „Universul literar”, „Reporter”, „Dacia nouă”, „Revista Fundațiilor Regale”. A fost prim-redactor și coeditor la săptămânalul independent „Atlas” (1936), interzis după câteva numere pentru agresivitatea unor intervenții. După război semnătura îi poate fi
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
versuri a lui I. St. Paulian Flori de câmp, text revelator pentru vederile colaboratorilor de la L. Caton Theodorian reproșează criticii literare, și mai ales lui C. Dobrogeanu-Gherea, faptul că nu se ocupă de tinerii scriitori de talent, lăsați în seama cronicarilor de gazete, inculți și rău intenționați, critica devenind astfel un mijloc de publicitate sau unul de vindictă. R.Z.
LUMINA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287903_a_289232]
-
Simuț, Un exercițiu al speranței, F, 1990, 12; Ovidiu Pecican, Departe, aproape, ST, 1990, 11-12; I. Negoițescu, În cunoștință de cauză, Cluj-Napoca, 1990, 140-142; George Pruteanu, Monica Lovinescu sub zodia intransigenței imperturbabile, RL, 1991, 5; Nicolae Manolescu, Cel mai ascultat cronicar literar, RL, 1991, 11, 12; Gheorghe Grigurcu, O Cassandră a criticii: Monica Lovinescu, VR, 1991, 5; Alex. Ștefănescu, Gloria de a vorbi într-un pustiu, FLC, 1991, 22; Tania Radu, Lecția distanței, LAI, 1993, 26; Doina Tudorovici, Cine-și uită
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
face decât să înșire, entuziast, obiceiuri populare ori să descrie superstiții ( În noaptea de Sfântul Gheorghe, La moară ș.a.). Pasionat de subiecte rurale („icoane de la țară”), dar neavând abilitatea de a le transpune literar, prozatorul e considerat mai degrabă un cronicar realist al satului. Scrisul lui, deși vădește înrudiri cu sămănătorismul, se diferențiază de acesta printr-un fel de sinteză personală. Când nu se limitează la înfățișarea idilică a îmbelșugatei vieți a țăranilor (În pacea înserării, La polog etc.), prozele sale
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
I. Peltz, Amintiri din viața literară, București, 1974, 175-177; Micu, „Gândirea”, 825-829; Piru, Ist. lit., 312-313; Cornel Munteanu, Un umorist - Damian Stănoiu, F, 1991, 3; Negoițescu, Ist. lit., I, 217-218; Mircea Zaciu, Damian Stănoiu, F, 1992, 4; Nicolae Rotund, Un cronicar al vieții monahale: Damian Stănoiu, TMS, 1993, 4; Dicț. analitic, I, 27-29, IV, 274-275; Dicț. esențial, 792-796; Firan, Profiluri, II, 270-272. E. O.
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
câștiga existența lucrând ca profesor suplinitor la Școala Medie din Baia de Arieș (1950) și la mai multe licee din Cluj (1950-1955). În 1955 devine secretar de redacție la „Revista de pedagogie” din București, iar în 1956 e redactor și cronicar dramatic la revista „Teatru”. Vine al doilea prag dramatic din viața acestui om care nu vrea să își plieze coloana vertebrală după cum i-o cer vremurile noi. Ca un efect al reprimării revoluției anticomuniste din Ungaria (1956), pe fondul unei
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
impune limbajului modern. De la traducerea în românește a Bibliei de către Gala Galaction, rareori ne-a fost dat să gustăm savoarea vechimii unui text, grija pentru cuvântul tăriilor inițiale, ca în versiunea românească a Filocaliei, versiune a părintelui Stăniloae. [...] Între limba cronicarilor - primii noștri moraliști - și grația pictorilor naivi de icoane, profesorul Dumitru Stăniloae a găsit rezonanța fermecătoare a cuvântului ocultat, prospețimea imaginii ne-mediate, harul însuși al verbului. VIRGIL IERUNCA SCRIERI: Viața și activitatea patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
, Malsiani, Grecia - c. 1615), cronicar. Venit în Țara Românească probabil în penultimul deceniu al secolului al XVI-lea, ca și, mai înainte, Iani Epirotul, unchiul după mamă al lui Mihai Viteazul, S. a fost un „slujitor credincios” (după propriile-i cuvinte) al domnului, ca vistier
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
romane-frescă de un realism brutal, romane-eseu și romane-disertație, romane metafizice și spirituale, romane fantastice. Identitatea lui S. în literatura română actuală se manifestă, nu în ultimul rând, prin această aspirație către romanul total, creație a unui scriitor care se vrea cronicar și conștiință a vremii sale. Romanele, multe, pe care „nouăzecistul” Dan Stanca le-a scris în ultimul deceniu au ceva (important) în comun: un anume tip de adversitate, acutizată în conflict. De o parte sunt purtătorii, rari, excepționali, de har
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
Cacoveanu, dar și ale lui Radu Stanca, V. Voiculescu, Augustin Buzura, Ion Băieșu. De maximă importanță este sectorul de critică și istorie literară. Cronica literară a reușit să semnaleze mai toate volumele considerate importante apărute în acest interval. Grupul de cronicari a fost compact, unitar: Dumitru Micu, D. Florea-Rariște, Ion Oarcăsu, pentru început. Apoi Virgil Ardeleanu, Mircea Tomuș, Petru Poantă, Ion Vlad, Mircea Zaciu, Liviu Petrescu, Ion Pop, Valentin Tașcu, V. Fanache, Mircea Muthu, Costin Tuchilă, Mihai Dragolea, Constantin Cubleșan, Virgil
STEAUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289896_a_291225]
-
atenției cu micromonografia Mihail Sebastian, care indica un istoric literar riguros, echilibrat și atent la nuanțe. Relieful operei este schițat în termeni ce vor fi omologați de exegeza ulterioară: romancier și dramaturg onorabil, Sebastian a fost un excepțional eseist și cronicar literar, publicistica lui fiind apreciată ca un „jurnal intim obiectivat dintr-un spirit de pudoare intelectuală” și ca un document „autenticist”. Monograful va reveni asupra autorului cu o amplă culegere de eseuri, cronici literare și pagini memorialistice (1972), cu un
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
rămâne (I-II, 1974-1977), una din scrierile sale cele mai solide (în special primul volum), Ș. înlocuiește romanul psihologic cu fresca. Se oferă o cronică nelineară a unui orășel de provincie (datorată poliedriei epice și prezenței martorilor derutanți, de la Scrima, „cronicarul”, până la ratatul Mavru sau la nebunul Ieronim). Romanul de atmosferă este dublat de unul de familie și critica (Nicolae Manolescu, Dumitru Micu) a văzut în învățătoarea Teodora, personajul principal, o a doua Vitoria Lipan, doritoare de a ritualiza moartea nefirească
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
o metamorfoză derutantă. Primul, la prima reluare un învingător, descoperă straturile reale ale existenței sale odată cu refuzul de a accepta un post de conducere; celălalt, un istoric silit de împrejurări să devină muzeograf, se salvează proiectând un roman-document despre Marele Cronicar, personaj simbolic conceput ca alter ego. SCRIERI: Cercul de ochi, București, 1968; Zeii obosiți, București, 1969; Dincolo, București, 1970; Paralele, Iași, 1970; Ziua uitării, București, 1972; Așteptarea aproapelui, Iași, 1974; Speranța care ne rămâne, I-II, București, 1974-1977; Miezul și
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
ȘTEFĂNESCU, Mircea (11.IV.1898, București - 22.X.1982, București), dramaturg, prozator și cronicar dramatic. Este fiul Vasilichiei Ștefănescu (n. Scărlătescu), institutoare, și al lui Dumitru Ștefănescu, militar de carieră, avansat până la gradul de general. Urmează studiile liceale la „Gh. Lazăr” (întrerupte un an, în timpul războiului, și încheiate în 1918, după întoarcerea de pe front
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
Un apărător al doctrinei celor Trei Capitole, care s-a situat pe o poziție analoagă cu aceea a lui Fecundus, a fost Verecundus de Iunca. Nici despre viața lui nu știm aproape nimic: doar cîteva informații furnizate de contemporanul său, cronicarul Victor din Tununa (p. 000). în momentul culminant al neînțelegerilor legate de această doctrină, Verecundus era episcop de Iunca, alt oraș din Bizacena, cu toate că nu știm de cîtă vreme era în funcție. Și el s-a opus condamnării celor Trei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ce începe de la sfîrșitul Cronicii lui Prosper din Aquitania, pe care Victor voia s-o continue. Partea precedentă, de la facerea lumii pînă în 443, era, de altfel, o prelucrare a cronicii lui Prosper: era să se utilizeze ca sursă un cronicar precedent și să se rezume opera acestuia, pentru a se trece apoi la partea ce relata în mod detaliat perioada care începea cu sfîrșitul acelei cronici și mergea pînă în vremea autorului; tot așa cum era firesc să se păstreze partea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la Lerida și Valencia din 546; un Comentariu la Apocalipsă, datorat lui Apringius, episcop de Pace (Beia, în Portugalia), contemporan cu Iustus; Apringius folosește metoda alegorizantă și e înclinat să reducă semnificațiile eshatologice ale textului. Bibliografie. Ediții: PL 67. 4. Cronicari Au existat și autori de cronici: de exemplu, Ioan din Biclarus, episcop de Gerona din 592 pînă în 621. Ioan era un got de religie catolică, educat la Constantinopol; întors în Spania, a asistat la luptele care au dus la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aprilie și septembrie 407, autorul refuză cererea împăratului Arcadius de a se ruga pentru Constantinopolul zguduit de cutremur, considerînd că e vorba de o pedeapsă pentru nedreapta exilare a lui Ioan Hrisostomul). Așadar, aceste date confirmă afirmația lui Gheorghe Monahul, cronicar din secolul al IX-lea, care îl amintește pe Nilus pentru elevii lui Ioan Hrisostomul; prietenia dintre cei doi s-a născut probabil la Constantinopol (Hrisostomul a fost patriarh aici între 398 și 404), unde Nilus a putut să cunoască
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
era alcătuită din două cărți: începea cu moartea lui Theodosius al II-lea, în 450, și ajungea pînă la domnia lui Iustin I (518-527). Și după ea s-a făcut un rezumat care a fost foarte folosit de istoricii și cronicarii bizantini. Puține lucruri se pot spune despre caracteristicile acestei istorii, care era opera originală a lui Teodor Lectorul. Bibliografie. Ediții: pentru Istoria bisericească, în trei părți cf. PG 86, 1, 165-228; traducere latină în CSEL 71, 1952 (W. Jacob, R.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 116-117. 11. Ioan Malala încheiem această rapidă analiză a istoriografiei bisericești cu unele observații referitoare la un autor pe care, de fapt, n-ar trebui să-l analizăm, deoarece nu e un istoric, ci un „cronicar”: opera lui s-ar încadra deci într-un gen literar care fusese cultivat deja de cei mai vechi istoriografi creștini, așa cum se poate vedea din primul volum al acestei lucrări, și care a fost apoi pus în umbră de istoriografia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
apropiat de vorbirea populară, analog cu cel folosit de contemporanul lui Ioan, Cosma Indicopleuste, care se adresa aceluiași tip de cititori; în opera lui Ioan apar însă și latinisme și semitisme. Ioan a constituit un exemplu imitat ulterior de mulți cronicari, atrași de acest amestec de informații istorice și de date fantastice, e adevărat, dar care trezesc interesul cititorului, și de aceea a fost tradus în mai multe limbi și a avut o largă răspîndire. Bibliografie. Text: Corpus Scriptorum Historiae Byzantine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Roxana Racaru O culegere de recenzii se justifică, după cum ne convinge Marin A. Diaconu în două volume recente, nu numai prin aceea că face cunoscut numele cronicarului literar și celor care nu citesc revistele în care el publică, ci, mult mai important, prin aceea că face clară opțiunea sa estetică, punctul său de vedere într-o discuție în care vocile se amestecă. Lucrul acesta devine vizibil cînd
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
fetiță bolnavă de astm, își va pierde, în ritm accelerat, casa, familia, liniștea; viața lui va deveni un coșmar, pe drumul spre adevăr (în acest sens, titlul ales de difuzare, în Franța, a fost Revelații; și, în același sens, un cronicar de la Cahiers du Cinéma remarca "un curios sentiment de hipnoză degajat de acest film"...). Producătorii din industria tutunului au jurat, în fața Congresului, că tutunul nu provoacă dependență. El, martorul, într-un interviu înregistrat pentru CBC, argumentează, cu un aer liniștit
Bătălia cu morile de fum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17165_a_18490]
-
Cronicar ARKȘI ARCA e îngrijită, echilibrată, civilizată ca un oraș ardelenesc față de - să-i zicem așa - pitorescul regățean. Asta nu înseamnă că e și bătrînicios-conservatoare, dimpotrivă, scriitorii arădeni aflați la bordul ei cunosc bine teoriile și practicile artistice occidentale novatoare, au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17152_a_18477]
-
solidei încărcături culturale. Iată, de exemplu, cum vede Romulus Bucur (el însuși practicant, cu admirabile rezultate, al experimentelor poetice de sorginte americană), înșelătoarea "lume nouă" din volumul lui Caius Dobrescu Deadevă, conceput să șocheze prin originalitatea poeticii, dar în care cronicarul literar depistează procedee folosite încă din prima jumătate a secolului XX. Pentru cei care nu știu în ce constă pariul lui Caius Dobrescu, reproducem o mostră intitulată CNTEXIMPLU (în traducere, Cîntec simplu): "Șia lovidde/ Gețellll/ Uh d la picior/ D
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17152_a_18477]