6,333 matches
-
un fel de gladiole străvezii, aplecate duios peste pagini de carte. Mă plimb printre rânduri, cu pas târșit. Mă doare piciorul drept. Mi se umflă, se dezumflă, într-o joacă de semne. Probabil îmi vestește necazuri. Îmi plac acești tineri cuminți, tăcuți. Trec pe lângă o fată și privesc peste umărul ei. Un fel de atlas, cu poze strident colorate. Un fel de ape roșii, verzi, galbene, vișinii care se suprapun, întretăiate de linii ciudate, umflate, borțoase, cu spirale și puncte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-ți dăruiesc un castel ca să trăiești fericit pe vecie, dar să nu asculți de vreun sfat înșelător!...să nu dorești mai mult decât ai și să nu te prindă vreo patimă pământeană că vei pierde totul! - Am să fiu cuminte, zise iepurașul ghemuindu-i-se în brațe! - Să fie gata castelul! a cuvântat vrăjitorul, și a fost gata. Apăru o minunăție cum nu se mai văzuse printre cele lumi. Iepurașul, cum zări o așa locuință pentru el, sări doi metri
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
scârțâind Îngrozitor din toate Încheiturile posibile și imposibile. Înhăitându-se Între ei, toți aceștia terchea-berchea, care puteau fi de obicei văzuți la Înmormântări, s-au apucat să-l ia peste picior pe Oliver, astfel că masterandul, care stătuse până atunci cuminte Într-un picior, a scos un urlet atât de groaznic, Încât nemernicii s-au băgat, răcnind ca din gură de șarpe, sub pat. Fără să mai stea prea mult pe gânduri, masterandul și-a luat pe umeri halatul galben, asortat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
foile iute au pornit Drept la tipografie. Acolo literele toate Au făcut un dans de soi Și o poveste fermecată A apărut pe foi. Paginile mele legate Cu poveștile minunate Ajunseră din tipografie Într-o mare librărie. Acolo voi, copii cuminți Veniți cu bucurie Mă cumpărați și le citiți Și biblioteca voastră o îmbogățiți! Un copil: Da, e adevărat! Atâtea lucruri minunate învățăm din Cărți! Cine ar putea să mă contrazică? (Intră în scenă Înternetul.) Internetul:Eu, Internetul! (spre Carte) Am
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Mam’mare: Vai de mine! Îi vine rău băiatului înăuntru! (vine spre tablou cu glas rugător). Nene Iancule te rog dă-i drumul băiatului! Goe (tot cu glas rugător): Te rog, te rog, nene Iancule. Îți promit că voi fi cuminte, că voi învăța să nu mai rămân repetent și nu voi mai trage semnalul de alarmă. (iese de după tablou) Cucoanele îl îmbrățișează. Trenul trece prin față fluierând. Goe și cucoanele stau cu fața la public făcând semn cu mâna. Cucoanele: La Bulivard
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
X Către brigada artistică “Stop la neatenție!” Toți E pentru noi, Ia citește să vedem cine, Și ce scrie ! Dragi prieteni, În zborul nostru către țările calde am survolat și spațiul aerian al comunei voastre. Am văzut copii frumoși și cuminți, preocupați de grija cărții. Ne-au petrecut cu privirea, ne-au făcut semne prietenești cu mâna și n-au 65 aruncat cu pietre după noi. Ne-a plăcut foarte mult, cum copiii mai mari învață pe cei mici să circule
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
eu și cu stăpânul meu...Măria Sa, Voievodul Ionică de Dragodana...(slujitorii ies din scenă făcând plecăciuni) Cotoșman: (se adresează iepurașului) Pssst! Amice! Ionică: (Vine din culise) Bravo, Cotoșmane, mi-a plăcut cum ai râs de ei! Cotoșman: (către iepuraș) Stai cuminte, că nu-ți fac nici un rău, mai bine să te predai! (prinde iepurașul). Ionică: Dar ce faci acolo? Cotoșman: Ce să fac, am prins darul, darul pe care îl vom duce fetei împăratului.Iepurașul alb, pe care i l-a
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
nu sunt motan de rand, sunt năzdrăvan! Împăratul: El a adus iepurașul alb Domniței! Marele Dregător: Aha!... Împăratul: Dar tu mi-ai adus bomboanele? Marele Dregător: (Îi dă un cornet cu bomboane) Sigur, Măria Ta... Împăratul: Acum iar o să stau cuminte pe tron fiindcă miai adus! Mi se topește sceptrul de plăcere când mănânc bomboane! Marele Dregător: (Scoate o hârtie și o pană și le prezintă împăratului) Și acum, Măria Ta, iscălește, te rog, aici! Împăratul: (cu gura plină) Nu vreau
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
bun și drag, Vino te rugăm acum Să ne-aduci ca-n alte dăți Un sac plin cu bunătăți. Moș CRĂCIUN, Moș CRĂCIUN... II. Noi vrem să ne dăruiești Cărții frumoase de povești Că ne place sa citim Și copii cuminți să fim Moș CRĂCIUN, Moș CRĂCIUN! (Din dreapta scenei se aude un zgomot și un strigăt) Atenție, vine moșul! (Toți copiii privesc în dreapta de unde vine Moșul) DOREL: Iată, i se vede coșul Pregătiți-vă că vine... Să-l primim cum se
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Crăciunoaia, pentru că a primit-o pe Maria în gazdă. Prezentator 1: Dar apoi, înțelegând minunea care s-a produs, s-a căit și a devenit credincios. Iar dumnezeu l-a menit să ducă întru vecie daruri și vorbe bune copiilor cuminți. Prezentator 2: Ei, ce spuneți? Pentru cei care încă nu cred în Moș Crăciun, îi invităm să asculte serbarea noastră - poveste. Scena I - Lângă brad Fetița: Ba există! Băiatul: Ba nu există! F: Ba există! B: Ba nu, că mi-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
caniculară, probabil că unele șine se torsionaseră ușor și un cumnat de-al Subalternul se afla În cursă cu o garnitură de marfă. Acel cumnat al lui era, ați Înțeles, mecanic de locomotive Diesel, un băiat bun, pâinea lui Dumnezeu, cuminte și ascultător. Ei bine, și, cum mergeau ei așa pe căldura aia cu locomotiva și cu 34 de vagoane pline În urma lor, ajung Într-un loc În care linia cobora Într-o pantă destul de abruptă, iar la piciorul pantei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
îți adoram sânii încrustați cu vinișoare bleu și trei alunițe în trifoi. Cât de măreți erau, ce frumoși arătau și cât lapte curgea din ei! În toamna aceea tropicală acest scenariu îl repetam zilnic, de multe ori. Eu te urmăream cuminte dar nerăbdător, îți mistuiam privirea catifelată până-n străfunduri și- ți tot spuneam și-ți repetam răgușit: - Plânge, i-e foame copilului! Te scăldai în ochii mei cu multe surâsuri pe buze; îți lăsai sânii uriași cu sângele albastru să țâșnească
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
vise: - Mai încet, vreau să dorm! Atunci mi-am revenit la realitate! Atracția mirajului dispăruse, însă nu m-a lăsat să-i spun că iubirea noastră e cât o eternitate... și n-avea chef să facem dragoste: - Hai încetează, fii cuminte, suntem bătrâni! mi-a repetat, mi-a amintit. Planuri, iluzii, proiecte, eșecuri? Dar ea, perfecta, nu-și închipuia să nu mă vadă! M-a căutat și din nou m-a găsit când scormoneam la rândul meu pe poteci singuratice din
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
Și e prea lungă, vreau mai scurtă, uite așa! spune Cezara întorcându-se în stânga și în dreapta, nemulțumită și capricioasă ca vremea de primăvară, în timp ce mama cu greu izbuti să deseneze cu creta semnele necesare. Veni apoi rândul Vivianei, care stătu cuminte la probă, dar nerăbdatoare, fremătând ca râul de munte. E gata? Mai durează puțin. Pot să plec? Încă nu, să însemnez și tivul. Cea de-a treia fetiță, Angelina, stătu cuminte la probă, calmă și răbdătoare, ca o bunicuță în
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
creta semnele necesare. Veni apoi rândul Vivianei, care stătu cuminte la probă, dar nerăbdatoare, fremătând ca râul de munte. E gata? Mai durează puțin. Pot să plec? Încă nu, să însemnez și tivul. Cea de-a treia fetiță, Angelina, stătu cuminte la probă, calmă și răbdătoare, ca o bunicuță în miniatură. Pot să cos și eu, mămico? Nu te duci înapoi la joacă? Vreau să învăț să cos. Atunci, hai să te învăț să festonezi, spuse mama în timp ce băga ața în
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
mamei. Trei rochițe de catifea vișinie și trei capoțele stăteau așezate frumos pe umeraș, așteptând să fie îmbrăcate în ziua de Paște. Pe pieptul fiecărei rochițe, în dreptul inimii, mama brodase cu dragoste și îndemânare câte o floare. Pentru că ai fost cuminte și harnică, îți dau voie să te îmbraci cu capotul cât face eu ordine aici, spuse mama. Fetița îmbrăcă grijulie capoțelul care se lipi de ea moale și pufos și simți că parcă mama o cuprinse într-o îmbrățișare caldă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
o idee năstrușnică. Se duse spre sârma de rufe și le prinse cu câte un cârlig de fiecare aripă; apoi le privi așa, atârnate, zvârcolindu-se, dând din picioare și măcănind gălăgios. Ce să vă fac, dacă n ați fost cuminți? Acum să stați acolo până o să vă uscați! Iar rățuștele îi răspunseră pe măcănitul lor. Uf! Că tare am mai obosit! Cum i se făcuse foame, plecă la bucătărie să mănânce de prânz, iar după ce mâncă se gândi că mama
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
am de umblat prin toată lumea, să duc daruri la toți copiii. Se adunară cu toții în jurul Moșului, să-l îmbrățișeze și să stea de vorbă cu el. De atunci, Moșul se arată din când în când copiilor care au fost foarte cuminți. Reîntoarcerea la copilărie Născută pe 25 Noiembrie 1968 în Botoșani, Adriana V. Neacșu și-a petrecut copilăria pe aproape de locurile unde se născuse și marele Eminescu și cred eu că, așa cum făcuse înaintașul ei ilustru, „cutreierase” acele locuri magice, văzuse
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Acum, în miez de noapte, când m-am trezit din vis Realizând că-s singur...și mă apuc-o teamă, Stând pe o bancă veche, în rai, în paradis... Mi-arunc privirea caldă, spre orizont, spre zare, În timp ce trupu-mi șade cuminte și tăcut, Trec clipe mari de farmec și chiar de înălțare, De parc-aș fi la Poartă, spre-un veșnic început... Cad razele domoale, pe rând, din luna plină Și răvășit de gânduri, fac cruce și mă-nchin: De ce ne
DE CE, DOAMNE?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83772_a_85097]
-
Am urmat-o cât de repede am putut cu tocurile mele urâte, incomode, iar umiditatea m-a lovit În față ca un zid. Nu ne-am vorbit până când nu ne-am amestecat printre trântorii de birou care stăteau la coadă, cuminți și În același timp stresați, pentru că Încercau să-și savureze puținele și prețioasele minute de libertate zilnică, dar se enervau și se frustrau instinctiv din moment ce trebuiau să aștepte ceva. —Ce-ți iei? Întrebă Penelope, În timp ce ochii Îi scanau cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și a văzut tot ce merita să fie văzut la Penelope - grațioasă, Înaltă și superbă, cu membrele ei de căprioară, părul ei negru, drept și țepos și genele care-i umbreau ochii căprui imenși. Așa că a făcut ceea ce toate fetele cuminți știu că nu e bine să faci - pentru reputație, pentru respectul față de tine și pentru strategia de a-l face să te sune a doua zi - și s-a culcat cu el acolo, atunci, la câteva minute după ce el s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a terminat cu pupatul și a Început strănutatul. Primul m-a stropit pe gât, dar a reușit să se prăbușească Înainte de adevărata dezlănțuire și a strănutat o pată uriașă și umedă pe partea din față a fustei mele. — Ce fetiță cuminte, am mormăit Încurajator, simțindu-mă ușor vinovată că o țineam În aer, la o lungime de braț distanță În timp ce tremura din tot corpul, dar Începea reluarea la „Proaspăt căsătoriți“, iar strănutul putea dura chiar și zece minute. De curând ajunsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Davide o prinse pe Elisa pe la spate și-și Încolăci brațele În jurul taliei ei minuscule, cu grijă să n-o frângă. Se aplecă și-i șopti ceva la ureche, iar ea Își dădu capul pe spate, râzând. —Davide, iubitule, fii cuminte! O cunoști pe Bette. Davide, ea e prietena cea mai bună a lui Bette, Penelope. Am pupat cu toții aerul din jurul ambilor obraji (regula mea cu pupicul dublu nu durase nici măcar douăzeci de secunde), dar Davide nu reușise să-și desprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
recunosc, la plesneală - nu cred că există un desert care să-mi placă mai mult decât prăjiturile Magnolia, am spus. Exact În momentul acela, Millington scoase un lătrat scurt, din ascunzătoarea ei din colț. Vino aici, puișor. Vino aici, fetiță cuminte, am strigat. Ea se conformă și veni spre mine, oferindu-le tuturor priveliștea micuțului sombrero pe care-l purta pentru acea ocazie. — Nu se poate. Jill râse, ridicând-o pe Millington și admirându-i pălăria. —O, se poate. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tată - a reușit să articuleze Dumitru, simțind un nod în gât. ― Cu bine, bade Pavele - a rostit cu glas tremurat Todiriță. S-au dus la cal și, mângâindu-i botul întins către ei, l-au sfătuit și încurajat: ― Să fii cuminte, murgule, și să-l asculți pe tata Pavel, că noi ne întoarcem degrabă... Au luat valizele de sub țolul de pe sanie și, fără să mai scoată vreun cuvânt, au pornit cu pas grăbit spre poarta cazărmii. De acolo și-au aruncat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]