4,693 matches
-
permite să dezvolt subiectul, mă voi rezuma doar la câteva lucruri. Yokohama ianuarie 2006 Sunt acasă la Emiko, o femeie trecută prin viață, martoră a unui război mondial și a atâtor schimbări survenite în societatea japoneză. Emiko este o femeie curajoasă și frumoasă precum o orhidee, ținuta ei este dreaptă, nobilă, cu privirea vie și zâmbetul cald. Dacă nu ne-am exprima în limbi diferite... aș considera-o sora mea de sânge.. Oricum, mi-e soră de suflet, având aceleași afinități
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
stăpân) și a stăpânului lor. Citisem cartea , „Povestea celor 47 de ronini” de John Allyn, ce mi-a suscitat interesul pentru acest loc. Legenda are la bază o întâmplare reală petrecută în anul 1701, la curtea shogunului T. Tokugawa, când curajosul samurai Oishi((un nobil de la țară), stăpânul a 47 de samurai, a intrat în conflict cu un curtean de rang înalt de la curtea Shogunului, fiind nevoit să-și facă seppuku. În urma morții lui, cei 47 de samurai, rămânând fără stăpân
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Era palid, dar se străduia să zâmbească, scuturându-și capul de pe care alunecase o bonețică de catifea albastră. — Am căzut chiar unde trebuia. Câțiva pași mai Încolo aș fi căzut direct În rai, spuse el, dându și aere de om curajos. Simeon privi mirat și-și trase piciorul de sub cal. Slavă Domnului, nu era rupt și putea să pășească. Doar brațele Îl dureau. și le scutură privindu-l cu luare-aminte pe tânărul călăreț. De sub boneta de catifea un păr bogat, auriu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
câțiva metri care despărțeau munții. Poate dacă n-ar fi fost calul atât de speriat... — Ai Încercat vreodată să sari ? Întrebă Simeon. Tânăra Îl privi lung și zâmbi. Înțelesese Întrebarea. — Bineînțeles că nu, răspunse. Ai dreptate, străine. Nu ești numai curajos, ci și Înțelept. Totuși, poveștile spun că pe aici a sărit un cerb urmărit de un vânător. A sărit și a pierit dincolo, În ceață. Unii spun că nu era cerb, că era... Fata Își mușcă buzele și-și făcu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la momentul potrivit, zice el. Momentul potrivit, să mori de râs! Pot să aștept mult și bine, până la Sfântu’ Așteaptă! — De ce nu Încerci ceva mai „eficient“ Preacuvioase? Întrebă cavalerul. Există și mâncăruri primejdioase, Înțelegi ce vreau să spun. și oameni curajoși și Îndemânatici, care știu ce au de făcut! — Am Încercat! Dar În zadar. Dumnezeu, sau mai degrabă Satana sau nu mai știu nici eu cine, Îl apără tot dea una. De fiecare dată! Sau, atunci, oamenii mei sunt prea proști
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că Bodo va Încerca s-o salveze, s-ar fi strecurat prin fereastra Îngustă și-ar fi sărit În prăpastie. Spre seară, puterile o părăsiseră. Pe obrajii ei palizi se rostogoleau lacrimi de disperare. Adelheid cea atât de mândră și curajoasă odinioară era acum o mică pasăre cu aripile frânte și uitată de toți. Disperată, se trânti pe pat și hotărî să nu se mai ridice, să moară de foame și de istovire, pentru a sfârși odată cu spaimele și necazurile. Astfel
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fiul său, sentimentele lui se schimbaseră. Fără Îndoială Îl iubea la fel ca Înainte. Bodo era darul trimis din cer Într-o clipă de mare cumpănă, pruncul pe care-l legă nase și-l hrănise ca un părinte adevărat, băiețelul curajos pe care-l purta pe cal În fața lui, cel pe care-l lua În hrubele casei, arătând-i lăzile cu aur și Învățându-l tainele meseriei... Era urmașul care mai târziu avea să-l moștenească, În care avea o adâncă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
autenticității estetice, artistice, să o citească atent, comparativ, sub lupa "stropului de eternitate" care este metafora, în raport cu indubitabilele valori consolidate în timp. Acolo, unde nu mai este operativă taxonomia, drept cod de principii relativ general cunoscute și acceptate; acolo, unde "curajoșii" și teribiliștii acâni-oraliști stradali izgonesc ca absolut inutile noțiunile ce ar trebui să funcționeze, totuși, cum ar fi criteriu, principiu, normă, canon, model, acolo însăși noțiunea de critică literară este luată în deșert. Și dusă într-acolo. În deșert. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de scris cei mai apropiați. O puternică, benefică influență culturală au avut asupra mea Peter Motzan și Franz Hodjak, dintre germanii de la "Echinocțiu", prin intermediul lor am aflat mai mult despre exigențele etice ale literaților de limba germană, autori mult mai curajoși politic decât unii autori români. A.B.De ce prieteni plecați în neștiut va aduceți aminte? Ne povestiți, vă rog, o amintire, o întâmplare? Îmi amintesc, uneori, de Olimpia Radu, prima plecată dintre noi, echinoxiștii tineri, și de excursia noastră din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mângâiere" pentru înțelepciunea liniei partidului îndrumător și chiar să citezi din opera "genială" a lui Nicolae Ceaușescu. Mulți au răspuns ispitei, devenind militanți comuniști, chiar dacă după 1989 s-au descoperit, brusc, "rezistenți prin cultură" și "anticomuniști". Singurul scriitor cu adevărat curajos, rămas și astăzi la fel, a fost Paul Goma. Nu întâmplător el este lovit din toate părțile chiar mai tare decât pe vremea lui Ceaușescu, dovadă că prea multe nu s-au schimbat. În ce mă privește, am publicat destul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
meu editorial din anii 1979 1981. Marele Zid, de la Editura Junimea din Iași, este o jumătate de roman bine jumulit, care a înlocuit, în ultimă instanță, Varvarienii, cartea care câștigase concursul de debut. Nici cei de la Editura Cartea Românească, mai "curajoși" decât editorii din provincie, n-au putut scoate romanul, pe care l-am publicat abia după 1989, la Porto-Franco din Galați. Cu mare greutate a trecut de cenzură Eminescu Dialectica stilului, în 1984, și asta datorită asumării riscului de către George
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Mein Kampf și destinul Europei. Începusem să-l public, în serial, în revista Totuși iubirea, singura care a avut curajul să-l găzduiască. Dar numai confruntarea cu doctrina nazistă, pe care studiul meu o respingea, desigur, a trezit proteste, încât curajosul Adrian Păunescu l-a oprit, în cele din urmă. În proiectele mele, intrau un tratat de ontologie, o estetică a oglinzii și o Istorie canonică a literaturii române ale cărei jaloane teoretice deja au fost puse în cartea mea din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
primul președinte al Uniunii Statelor Americane (USA), George Washington (1732 1799). După Înfăptuirea istorică a formării statului american, evoluția economico-socială a Înregistrat un progres uimitor, prin organizarea administrativă, Încurajarea inițiativei private cu sprijin de stat; dar mai ales prin ingeniozitatea curajoasă a cetățenilor care erau fericiți să constate că noul stat este patria lor, dăruind toate capacitățile pentru bunăstare. Criza economică din Europa de la sfârșitul secolului al XIX lea (18911895), perioadele de foamete repetate, culminând cu aceea din Irlanda și creșterea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
zi de muncă se ridica la 25 de lei plus hrana. În industrie ziua de muncă era mult mai bine plătită. Un muncitor la Ford, primea până la 10 dolari pe zi. M-am hotărât să-mi cumpăr mașină. Pas Îndrăzneț, curajos, pentru că nu am bani și nici nu știu să conduc, În țara milioanelor de automobile. Dar Îmi dau seama că numai așa voi putea studia economia americană. De altfel, după cum i-am spus și lui Mister Stacy May la fundație
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
să fie răspândiți prin penitenciar, să ia pulsul celorlalți deținuți. Pe 18 aprilie 1951, Constandache a fost dus la camera 41, în timp ce vârfurile au fost izolate la camera 72. Întrebat dacă știe de ce a fost adus acolo, Constandache a răspuns curajos că știe că prin bătaie se obțin declarații false, întrucât auzise ce s-a întâmplat la Pitești. A acceptat să răspundă pe 19 și 20 aprilie 'chestionarului' agresorilor, care l-au lăsat să se gândească peste noapte la ce are
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mâna Securității: ' Ai spus, când ați fost dați afară din Facultate, că cei rămași sunt oamenii Securității, banditule', a urlat el. ' Cred că n-am greșit', i-am răspuns. Țipând în continuare a atras atenția trecătorilor. Câțiva dintre ei, mai curajoși, înțelegând despre ce este vorba, m-au luat sub protecția lor, plecând împreună. Se știe, de asemenea, că Bogdănescu a lucrat ca medic în județul Cluj, iar după 1989 s-a prezentat la Asociația Foștilor Deținuți Politici din Cluj, cerându
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
un cunoscut, căruia i-a vorbit, după insistențe, despre Pitești. 'Țanu' a aflat de discuție și i-a torturat, deși nu la fel de brutal ca Țurcanu, adaugă Plapșa. A urmat un logos al lui 'Țanu', căruia Angelescu i s-a împotrivit curajos, rezultatul fiind că toți cei din cameră au fost luați la bătaie. În plus, a fost lovit și de gardienii din Gherla, pentru că a reușit să le șoptească lui Gheorghe Popescu și Murărescu să se îndepărteze de acțiune. După 1989
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
grup de intelectuali-muncitori, de oameni din cei promovați prin Cântarea României... E interesant să vezi care-s efectele perverse ale regimului. Regimul reușise să creeze un fel de intelectuali populari, ca să le zic așa. Și un grup dintre ei, foarte curajoși, făcuseră un plan de a protesta în public. Au fost toți arestați pe data de 8 decembrie, când au fost luate ample măsuri de descurajare în oraș : s-au schimbat locurile stațiilor de tramvai din centru, ca să nu se mai
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
acolo o rebeliune, și a fost trimis, ca s-o reprime, un grup de luptători, chipurile, pentru o Dinamoviadă. Motivul real era tocmai să reprime mișcarea care fusese încura‑ jată prin anunțuri la posturile de radio străine. Apoi e actul curajos de revoltă al grupului format din Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Liviu Antonesei... A.M.P. : Sunt trei povești, de fapt. Una cu oamenii de la CUG. După părerea mea, mișcarea de cel mai mare peri‑ col pentru regim asta a fost. Mișcarea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
au reușit să-i înfrângă în decembrie. Pe urmă, Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Liviu Antonesei și câțiva alți prieteni ai lor reprezentau disidența intelectuală, care pornise din redacțiile revistelor Opinia studențească și Dialog și se radi‑ calizase prin scrisoarea foarte curajoasă pe care au scris-o Dan Petrescu și Liviu Cangeopol. Scrisoarea nu îi era adresată, ca scrisorile protestatarilor din București, șefu‑ lui Uniunii Scriitorilor, ci direct lui Ceaușescu și în ea îl înjurau. De altfel, Dan Petrescu și Liviu Cangeopol
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
enorm. Descendenții lui Ceaușescu ar fi condus și azi România dacă nu începea Gorbaciov dezghețul în țările din jur. Deci istoria României s-a decis, în ultimii 20-30 de ani, mai ales, în exterior. Asta nu micșorează din meritul celor curajoși care au ieșit pe 22 decembrie 1989, nici a celor care au făcut reforme. Dacă ar fi fost toți lași atunci, nu s-ar fi făcut nimic. V.A. : Elitele noastre chiar n-au niciun merit în toată chestiunea asta
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
foarte multe intrări - „și vă fac harcea-par‑ cea ! Spun că e un guvern al Securității...“. Discuția asta telefonică era tocmai în timpul ședinței din biroul șefu‑ lui de guvern. Cu Voiculescu, Voiculescu fiind atunci la TĂriceanu. Și șeful de cabinet, destul de curajos, mi-a spus : „MĂ duc acum înăuntru“. S-a dus atunci înăuntru și Voiculescu n-a mai ajuns vicepremier. VĂ spun asta ca să vă arăt cât de slab era TĂriceanu. Frustrat, Voiculescu a sunat la televiziunea publică cerând să i
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
unica televiziune ce a dat pe post. Așa a fost acolo situația, într-un post care-i în insol‑ vență, se vede că producătorii au fost mai independenți datorită acestei insolvențe. Și acești oameni au luat singuri decizii editoriale, foarte curajoase, și au difuzat din plin imagini cu demonstrațiile acestea. V.A. : Știu că ați avut și un proiect la SAR privind calita‑ tea universităților din România. A.M.P. : Da, Universitățile Curate... V.A. : Care a fost rezultatul ? A.M.P. : În
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
special, Human Deve‑ lopment Report. Am lucrat pentru acest raport în Balcani și în Ucraina. În același timp, exact în acei ani, alți colegi lucrau să scoată primul raport al dezvoltării umane pe lumea arabă, ceea ce a fost extraordinar de curajos din partea lor ; a apărut la un an după 11 septembrie 2001 și prezenta lumea arabă ca pe un eșec total. Arăta că din ultima sută de ani, din toate zonele lumii, era singura care nu se dezvoltase deloc, ba chiar
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de armatele lui Mahomed, reconstituie treptat amploarea consecințelor unei cezuri istorice, chiar istorico-religioase. Ei aduc primele relatări despre obiceiurile acestor comunități, mostre de literatură religioasă, copii de manuscrise, uitate și ele un timp în arhivele de la Londra. Până când un tânăr curajos, nici misionar, nici comerciant, caracterizat mai degrabă de forța și sobrietatea caracterului său, de necesitatea ardentă de a cunoaște și face cunoscut, aflând de ele, va porni în căutarea cărții sacre a acestor comunități persecutate sau pur și simplu uitate
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]