3,911 matches
-
ridicată din bârne groase de stejar, fasonate din lemne întregi ce-și păstrează inima în ele. Bârnele au fost încheiate la colțuri în cheotori netede, bisericești, în coadă de rândunică. Bârnele sunt întărite pe verticală cu cepuri, pentru a opri deformările în perete. Se remarcă semnele de mutare de pe grinzi, cosoroabele streșinilor și chiar de pe căpriorii acoperișului. Din punct de vedere artistic, se remarcă în principal tâmpla bogat și filigranat sculptată a iconostasului, care amintește oarecât atât prin decor cât și
Biserica de lemn din Drăcești () [Corola-website/Science/323172_a_324501]
-
față de limuzină. Ampatamentul mai scurt cu 85 mm coroborat cu acoperișul coborât și aripile din față și din spate înclinate abrupt au oferit mașinii un aspect robust, sportiv. Siguranță a fost îmbunătățită față de coupe-urile din seriile anterioare: împreună cu zonele de deformare preluate de la sedan, structura ramei acoperișului întărită cu piloni de acoperiș și ușile consolidate, coupe-ul oferea celulei pasagerilor mai multă stabilitate și securitate. Motorizarea, suspensia și frânele au fost aceleași că la sedan. Ca si dotări, versiunile cu două uși
Mercedes-Benz W123 () [Corola-website/Science/324073_a_325402]
-
controlat în cazul unei coliziuni pentru absorbi energia de impact semnificativ mai mult față de modelele anterioare. Zona centrală a caroseriei, așa-numita celulă de siguranță (brevetata în 1951 de Béla Barényi că "celulă de pasageri rigidă înconjurată de zone de deformare în față și spate"), a avut și stabilitate mărită, prin includerea de profile închise și întărite în râma acoperișului și a celor șase piloni acoperiș. De o mai bună protecție împotriva impactului lateral erau responsabile barele întărite prevăzute în interiorul ușilor
Mercedes-Benz W123 () [Corola-website/Science/324073_a_325402]
-
Topologia este o ramură a matematicii, mai precis o extensie a geometriei care studiază deformările spațiului prin transformări continue. Vom considera spațiul euclidian 3-dimensional, notat cu E. DEFINIȚIE:Fie O є E și r є R.Se numește sfera cu centrul O și rază r figură S(O,r):= {M є E / δ(O;M
Topologia sferei () [Corola-website/Science/326650_a_327979]
-
bilaterală. Diagnostic: verificarea periodică a urechilor și toaletate regulat. Poate să apără de la vârsta de 1 an. Rotula poate sări de la loc fie într-o poziție medială sau laterală. Poate să apară de la vârsta de 1 an având ca definiție deformarea inimii sau a vaselor mari de sânge. Acest lucru este datorat dezvoltării defectuase sau anormale la nivelul șoldului și este o boală genetică care cauzează laxitatea de șold în comun, care la rândul ei, poate duce la diferite grade de
Bichon Havanez () [Corola-website/Science/325071_a_326400]
-
discontinuități. Se consideră că materialele sunt izotrope (au proprietăți elastice în toate direcțiile) În rezistența materialelor se consideră că până la o anume valoare a sarcinilor aplicate, materialele se comportă elastic. În rezistența materialelor se consideră că tensiunile sunt proporționale cu deformările specifice, prin urmare este valabilă Legea lui Hooke. Conform acestei ipoteze se poate aplica principiul suprapunerii efectelor: dacă asupra unui corp se aplică succesiv mai multe sisteme de forțe, atunci răspunsul corpului nu depinde de ordinea în care se aplică
Ipoteze simplificatoare în rezistența materialelor () [Corola-website/Science/325170_a_326499]
-
prin urmare este valabilă Legea lui Hooke. Conform acestei ipoteze se poate aplica principiul suprapunerii efectelor: dacă asupra unui corp se aplică succesiv mai multe sisteme de forțe, atunci răspunsul corpului nu depinde de ordinea în care se aplică forțele. Deformările produse de fiecare sistem de forțe se însumează algebric sau vectorial. O secțiune care este plană și perpendiculară pe axa barei înainte de deformare rămâne și după deformare tot plană și perpendiculară pe axa barei.
Ipoteze simplificatoare în rezistența materialelor () [Corola-website/Science/325170_a_326499]
-
mai multe sisteme de forțe, atunci răspunsul corpului nu depinde de ordinea în care se aplică forțele. Deformările produse de fiecare sistem de forțe se însumează algebric sau vectorial. O secțiune care este plană și perpendiculară pe axa barei înainte de deformare rămâne și după deformare tot plană și perpendiculară pe axa barei.
Ipoteze simplificatoare în rezistența materialelor () [Corola-website/Science/325170_a_326499]
-
forțe, atunci răspunsul corpului nu depinde de ordinea în care se aplică forțele. Deformările produse de fiecare sistem de forțe se însumează algebric sau vectorial. O secțiune care este plană și perpendiculară pe axa barei înainte de deformare rămâne și după deformare tot plană și perpendiculară pe axa barei.
Ipoteze simplificatoare în rezistența materialelor () [Corola-website/Science/325170_a_326499]
-
primă mărime în arta plastică moldovenească." "Tamara Moraru (doctor în științe filozofice)". În grafica de șevalet Vasile Movileanu are o amplitudă mare: De la peisajele și naturile statice realiste, pînă la niște căutări postmoderniste, bazate pe expresia culorii; iraționalizmul compozițional și deformarea intenționată a formei. "Liviu Hâncu (critic de artă)". În grafica de șevalet, practicînd monotipia, tehnica guașului și a acuarelei, plasticianul își deschide opțiunile tematice și în mod deosebit preferințele stilistico-tehnologice, generînd aspirații personale orientate spre generalizarea conceptuală a lumii, reprezentată
Vasile Movileanu () [Corola-website/Science/326216_a_327545]
-
mai multe domenii ale mecanicii mediului continuu cum ar fi În domeniul teoriei elasticității Mircea Misicu a avut contribuții multiple, atât pe latura pur teoretică cât și aplicativa. A publicat un numar însemnat de lucrări asupra echilibrului mediilor continue cu deformări mari, despre condițiile de stabilitate dinamică, efectul sarcinilor dinamice asupra constructilor hidrotehnice, torsiunea barelor cu aplicații în aeronautică, dezvoltarea unor metode de calcul al vibrațiilor pentru sisteme cu număr mare de grade de libertate, aplicații ale teoriei elasticității plane în
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
Un fluid nenewtonian este un fluid care nu respectă legea lui Newton asupra vîscozității. Pentru fluidele newtoniene, există o variație liniară între tensiunea tangențială și viteza de deformare. Pentru fluidele nenewtoniene, această variație este curbilinie. Anomaliile de la comportamentul newtonian se manifestă în diverse feluri: de exemplu, vîscozitatea nu este independentă de viteza de deformare sau relația între tensiunea tangențială și viteza de deformare este dependentă de timp. La
Fluid nenewtonian () [Corola-website/Science/322217_a_323546]
-
vîscozității. Pentru fluidele newtoniene, există o variație liniară între tensiunea tangențială și viteza de deformare. Pentru fluidele nenewtoniene, această variație este curbilinie. Anomaliile de la comportamentul newtonian se manifestă în diverse feluri: de exemplu, vîscozitatea nu este independentă de viteza de deformare sau relația între tensiunea tangențială și viteza de deformare este dependentă de timp. La acestea, viteza de deformație depinde doar de tensiune. Fluidele nenewtoniene independente de timp pot fi clasificate in fluide cu prag de efort unitar si fluide fără
Fluid nenewtonian () [Corola-website/Science/322217_a_323546]
-
tensiunea tangențială și viteza de deformare. Pentru fluidele nenewtoniene, această variație este curbilinie. Anomaliile de la comportamentul newtonian se manifestă în diverse feluri: de exemplu, vîscozitatea nu este independentă de viteza de deformare sau relația între tensiunea tangențială și viteza de deformare este dependentă de timp. La acestea, viteza de deformație depinde doar de tensiune. Fluidele nenewtoniene independente de timp pot fi clasificate in fluide cu prag de efort unitar si fluide fără prag de efort unitar. Primele mai sunt cunoscute si
Fluid nenewtonian () [Corola-website/Science/322217_a_323546]
-
fluide monoplastice (de exemplu, fluid plastic Bingham). Fluidele fără prag de efort unitar au fie o comportare pseudo-plastică (vâscozitatea scade cu valoarea tensiunii sau a vitezei de deformație, ele se fluidizează), fie o comportare dilatantă (vâscozitate crește cu viteza de deformare). Comportamentul pseudo-plastic se explică prin alinierea particulelor în suspensie sau prin desfășurarea lanțurilor (în cazul polimerilor), astfel încât să opună o rezistența mai mică la curgere. Suspensiile de amidon sau nisip în apă sunt exemple de fluide dilatante, iar gheața, sângele
Fluid nenewtonian () [Corola-website/Science/322217_a_323546]
-
Reologia este știința ce studiază interdependența între solicitările mecanice, răspunsul corpurilor și proprietățile acestora. Această știință stabilește modelele matematice care descriu comportamentul corpurilor supuse la solicitări. Acest comportament este determinat de dependența dintre forțe (solicitări) și răspuns (deformare, de exemplu). O forță sau un sistem de forțe aplicat unui corp conduce la mișcarea acestuia. Mișcarea corpului poate consta în deplasări (translație sau/și rotație) sau/și deformari (modificarea formei sau/și volumului). În general, deplasarea nu modifică poziția
Reologie () [Corola-website/Science/322216_a_323545]
-
Acest comportament este determinat de dependența dintre forțe (solicitări) și răspuns (deformare, de exemplu). O forță sau un sistem de forțe aplicat unui corp conduce la mișcarea acestuia. Mișcarea corpului poate consta în deplasări (translație sau/și rotație) sau/și deformari (modificarea formei sau/și volumului). În general, deplasarea nu modifică poziția relativă a elementelor ce formează corpul, dar modifică poziția acestuia, în raport cu un sistem de referință exterior. Deformarea determină modificarea poziției relative a elementelor constituiente. Deformarea, în cazul solidelor, are
Reologie () [Corola-website/Science/322216_a_323545]
-
Mișcarea corpului poate consta în deplasări (translație sau/și rotație) sau/și deformari (modificarea formei sau/și volumului). În general, deplasarea nu modifică poziția relativă a elementelor ce formează corpul, dar modifică poziția acestuia, în raport cu un sistem de referință exterior. Deformarea determină modificarea poziției relative a elementelor constituiente. Deformarea, în cazul solidelor, are loc până la atingerea echilibrului între forțele interne și externe. Gradul de deformare se schimbă continuu în timp pentru fluide care nu ajung la o deformație de echilibru. Curgerea
Reologie () [Corola-website/Science/322216_a_323545]
-
și rotație) sau/și deformari (modificarea formei sau/și volumului). În general, deplasarea nu modifică poziția relativă a elementelor ce formează corpul, dar modifică poziția acestuia, în raport cu un sistem de referință exterior. Deformarea determină modificarea poziției relative a elementelor constituiente. Deformarea, în cazul solidelor, are loc până la atingerea echilibrului între forțele interne și externe. Gradul de deformare se schimbă continuu în timp pentru fluide care nu ajung la o deformație de echilibru. Curgerea este fenomenul în care deformația crește continuu și
Reologie () [Corola-website/Science/322216_a_323545]
-
relativă a elementelor ce formează corpul, dar modifică poziția acestuia, în raport cu un sistem de referință exterior. Deformarea determină modificarea poziției relative a elementelor constituiente. Deformarea, în cazul solidelor, are loc până la atingerea echilibrului între forțele interne și externe. Gradul de deformare se schimbă continuu în timp pentru fluide care nu ajung la o deformație de echilibru. Curgerea este fenomenul în care deformația crește continuu și nu se mai recuperează după îndepărtarea forței. Curgerea are un rol important în majoritatea operațiilor specifice
Reologie () [Corola-website/Science/322216_a_323545]
-
se exprimă prin modulul de elasticitate transversal, G, iar rezistența la solicitările normale se exprimă prin modulul de elasticitate longitudinal, E. Se calculează astfel: unde și unde Sub acțiunea unor solicitări externe corpurile deformabile se pot deforma cu viteze diferite. Deformarea poate fi instantanee sau are loc într-un interval finit de timp. Viteza de deformare sau gradientul vitezei este viteza cu care diverse planuri (într-un corp) sau molecule (într-un lichid) se mișcă unele relativ la celălalte. Reometria este tehnica
Reologie () [Corola-website/Science/322216_a_323545]
-
prin modulul de elasticitate longitudinal, E. Se calculează astfel: unde și unde Sub acțiunea unor solicitări externe corpurile deformabile se pot deforma cu viteze diferite. Deformarea poate fi instantanee sau are loc într-un interval finit de timp. Viteza de deformare sau gradientul vitezei este viteza cu care diverse planuri (într-un corp) sau molecule (într-un lichid) se mișcă unele relativ la celălalte. Reometria este tehnica de măsurare a mărimilor care caracterizează un material cu proprietăți reologice. Reometrul este un instrument
Reologie () [Corola-website/Science/322216_a_323545]
-
pe fața palmară a mâinii, fața plantară a piciorului și degetelor, hipodermul brațului, cefei, în organele genitale ale ambelor sexe, în periost, dar și în jurul articulațiilor. Corpusculii lamelari detectează schimbările de presiune, vibrațiile și se adaptează rapid (receptori fazici). Orice deformare în corpuscul provoacă potențiale de acțiune care urmează să fie generate prin deschiderea canalelor voltaj-dependente pentru ionii de sodiu, extrem de sensibile la presiune. Acest lucru permite ionilor de sodiu să pătrundă masiv în celulă, creând un potențial receptor. Acești corpusculi
Corpusculii Vater-Pacini () [Corola-website/Science/329841_a_331170]
-
acest loc să fi existat în vechime o localitate romană, ai cărei locuitori politeiști să fi venerat izvorul din apropiere. Primii evrei s-ar fi stabilit aici în secolul I. î.H. După unele opinii (S.Klein) Kanatir putea fi deformarea numelui Kamtra, al unei așezări menționate în Talmud, în legătură cu un învățat Amora, Shimon Kamtria, din secolul al III-lea e.n. menționat în Talmudul Palestinian (Ierusalimitean), în Brahot 9:2, 13d. sau Tosefta,Shviyit d,10. Elazar Lipa Sukenik propunea o
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
Politehnica din București. A obținut titlul științific de doctor inginer în anul 1970 și a publicat un numar de 119 lucrări științifice, dintre care 37 reprezintă tratate, manuale și îndrumare. Dintre acestea se remarcă în mod deosebit manualele universitare "Teoria deformării plastice" și "Procedee neconvenționale de laminare" și tratatele "Calibrarea cilindrilor de laminare" și "Teoria și tehnologia deformării prin tragere", primele lucrări de acest gen din literatura de specialitate românească. Din anul 1990 a fost conducător științific de doctorat în specialitatea
Eugen Cazimirovici () [Corola-website/Science/328335_a_329664]