6,479 matches
-
a dezinforma finalmente. Excesul de informații se soldează cu adunarea unei cantități uriașe de date, în care nu e deloc ușor să separi esențialul de neesențial. Căci selecția cere o subtilitate și o acuitate a spiritului, ce le lipsea cu desăvârșire zbirilor din eșaloanele inferioare ale serviciilor de informații. Dinaintea maldărului de documente, aceștia se zăpăceau cu totul - mai ales că nu prea erau obișnuiți cu cititul! - și, fără pic de discernământ, acționau pe baza unor informații al căror unic merit
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
referitoare la caracterul lui Sigismondo îl face pe tatăl acestuia să ia o decizie extremă: întemnițarea. În felul acesta, supravegheat clipă de clipă, fiul nu se va putea sustrage vigilenței gardienilor săi, iar accesul la Curte îi va fi cu desăvârșire interzis. Supravegherea operează aici în mod preventiv, pentru a evita nelegiuirile unui moștenitor cu rele predispoziții, sursă a unor tulburări primejdioase, criminal potențial. Închis în turn, Sigismondo nu va avea cum să scape de sub pază, va fi privat de orice
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
defulare: se cere revenirea la starea de dinainte, „reîntoarcerea refulării”. Refularea spectatorului supraveghetor al scenei, voyeur ilicit și conștient de asta, ființă singuratică uitată de toți ceilalți și lăsată să contemple în tăcere acest univers straniu care o absoarbe cu desăvârșire. El e cel care pândește, care spionează scena. Iar scena - scena occidentală, căci despre destinul ei este vorba - nu are decât de câștigat de pe urma acestei supravegheri. Supravegherea spectatorului. Veghetor de noapte, supraveghetor de proximitate. Adevărul se află în privirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
În Europa și a influențat bogomilismul. În cele din urmă, Dragomanov a realizat neputința teoriei sale de a explica prezența miturilor dualiste În America de Nord. În consecință, fără să dea impresia că e conștient de acest lucru, s-a contrazis cu desăvîrșire, recurgînd la afirmarea unei „geneze independente” În arii diferite 8. Oskar Dähnhardt (În anii 1907-1912) a făcut distincție Între două variante principale ale acestor legende și le-a denumit pe una asiatică, iar pe cealaltă bogomilică. În varianta asiatică Tricksterul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
apropiată celei de paulikianoi. Toate acestea, după cum a subliniat Paul Lemerle 22, se Întemeiază, din nefericire, pe o confuzie. Vom schița În continuare datele problemei, cu speranța de a putea contribui la risipirea acestei neînțelegeri. Documentele armenești Îi ignoră cu desăvîrșire pe paulicieni, Însă menționează o erezie al cărei nume se apropie, fonetic, de al acestora: payl-i-keank. Dar această sintagmă nu pare să facă referință la vreun Pavel 23. Payl Înseamnă „murdar”, iar acei payl-i-keank menționați Întîia oară În anul 55524
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a le furniza istoricilor un document prețios: o copie manuscrisă datînd din 1782 a unei scrieri vechi numite Cheia adevărului. Analiza acestui text demonstrează fără să mai lase vreo Îndoială că acești t’ondrakeci erau adopționiști și totodată infirmă cu desăvîrșire posibilitatea ca ei să fi fost paulicieni. Ei credeau că Isus Cristos nu este Fiul lui Dumnezeu, că nașterea lui nu a fost virginală și nici concepțiunea lui imaculată, și că Dumnezeu l-ar fi adoptat drept Fiu al său
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
alții, a demonstrat că filozofia lui Descartes n-ar fi fost conceptibilă fără influența nominalismului medieval tîrziu, mai precis a acelui nominalism care, după opinia lui Blumenberg, constituie ultima „recădere” a Occidentului În gnosticism. Pe lîngă acestea, Blumenberg uită cu desăvîrșire că ideile Reformei reprezintă confirmarea totală a doctrinei augustiniene a păcatului sexual originar și a predestinării, doctrină pe care, de altfel, Blumenberg o consideră „gnostică”. Prin urmare, ar fi foarte ușor de răsturnat toate considerațiile lui Blumenberg. Problema cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
succedat În România din 1990 până În 2006 nu a recunoscut deschis existența abuzurilor politice ale psihiatriei. Bibliografietc "Bibliografie" Ceaușescu, Nicolae, „Cuvântare la mitingul din Piața Universității din București, cu prilejul inaugurării noului an universitar”, În Nicolae Ceaușescu, România pe drumul desăvârșirii construcției socialiste, Editura Politică, București, 1969. Paraschiv, Vasile, Lupta mea pentru sindicatele libere În România. Terorismul organizat de statul comunist, Polirom, Iași, 2005. Țuculescu, Valerian, „Psychiatry: A servant of politics”, Jubilee Campaign report prepared for parliamentary briefing session in Romania
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
de un ultim rafinament, soluționată cu mijloace primare și necăutate, pe temeiul unei uimitoare intuiții despre sensul artei. Această echilibristică între tendinți opuse, între geometrism stihial și organicism, această armonie sub auspiciile echivocului, l-a ferit pe țăranul român de desăvârșirea mortificantă. Sau: Farmecul cu totul particular al acestor icoane se datorește unor interferențe de tendințe polare: năzuința stihială, hieratică nu e rece dusă până la capăt, ci e atenuată prin contraponderea tehnicii organice. Interesant și demn de relevat e că țăranul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
1907/1995, p. 373) sau prin imaginea din balada Meșterului Manole „Un zid părăsit/Și neisprăvit”. Ironic, Drăghicescu afirmă: „E greu să înceapă, că de lăsat se lasă” (Ibidem) și citește în această atitudine „un contur sufletesc neisprăvit” reflectând lipsa desăvârșirii geografice, istorice și sociale: „Suntem neisprăviți geograficește și istoricește, suntem nevârstnici din punct de vedere social” (Ibid., p. 344). Blaga (1936/1985, p. 265) observa manifestări ale impulsului de moment în arhitectura românească: Arhitectura românească era făcută fără raportarea prea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
femeia asta e o cățea clasa întâi. Nu aș avea încredere în ea nici cât negru sub unghie”. Barbara o agresează pe Gwen, nu numai prin calificativele pe care i le atribuie, ci și prin acuzațiile care se dovedesc cu desăvârșire false. Gwen nu l-a numit pe Jim un ratat, și nici nu a spus nimănui nimic negativ despre Neil. Întrebarea este ce poate să facă Gwen cu privire la acest atac verbal, săvârșit pe la spate? O opțiune - cea pe care o
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
care o are În vedere pentru „dezlegarea oricăror greutăți În științe”, care „nu e nouă”, el nu se referea la Îndoiala metodică ci la migăloasele practici de cunoaștere care trebuie parcurse de cel pornit pe calea aflării adevărului și a desăvârșirii științei. Iar acestea sunt ordonarea și aranjarea materialului supus cunoașterii, folosirea unui limbaj adecvat și precis, efectuarea de deducții și inducții. Așadar, chiar dacă Îndoiala carteziană este metodică, ea nu este metoda cunoașterii științifice carteziene. Îndoiala specifică filosofiei carteziene este una
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Dar am tăgăduit că aș avea vreun simț sau corp. Ezit totuși, căci ce urmează de aici? Oare sunt astfel legat de corp și simțuri, Încât nu pot ființa fără ele? Însă m-am Încredințat singur că nu există cu desăvârșire nimic În lume, nici cer, nici un soi de pământ, nici un soi de suflete și de corpuri; nu mă convinsesem de asemenea că eu Însumi n-aș fi? Ba dimpotrivă, eu ființam, fără Îndoială, de vreme ce am fost Încredințat de asta, sau
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
culturii prin participarea tuturor cetățenilor, educația în spiritul muncii creatoare, rolul școlii în creșterea iubirii de neam, problema idealului pedagogic, dezvoltarea personalității prin mijlocirea „comunității pedagogice” (Stoian, 1976; Bârsănescu, 1984). Personalitatea este idealul educației, susține C. Narly, este „maximum de desăvârșire, într-o ființă umană, a originalității sale specifice, în cadrul principiului social, principiu prin care înțelegem armonia productivă cu mediul” (Narly, 1980). Personalitatea trebuie nu numai să se conexeze mediului social („să realizeze maximum de socializare”) și profesional („profesia ne apare
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
putem ignora nici valoarea unui răspuns dat de C. Narly problemei raportului profesor-elev. Comunitatea educativă la care participă cei doi poli ai educației, educatorul și educatul, constituie, în viziunea sa, o societate pedagogică cu caracter special, animată de dorința de desăvârșire. Partea a IV-a a Pedagogiei generale este consacrată „comunității pedagogice”, tratând problemele „educatorului”, ale „educatului”, ale raportului dintre cei doi, ale instituției educative și ale organizării școlare. Contribuția sa în acest domeniu este originală, nefigurând- pusă astfel - în sintezele
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Helvétius, vom avea o imagine a profilului său aparte între pedagogii români. Cei care au studiat opera lui C. Narly au remarcat însă și unele inconsecvențe: conceptul de personalitate, în concepția sa, se prezintă ca o formulă de compromis între „desăvârșirea individualității” și „maximumul de socializare”, o sinteză împăcând tendințele sale de „individualist întârziat” cu presiunea realității sociale, recunoscută de cei mai mulți pedagogi din vremea lui (vezi Stoian, 1976; Zaharian, 1971; Stanciu, 1983). „Există în prezent, scria el în Pedagogia socială și
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
în leasing, nu solicitați contract notarial pentru legume, certificat de garanție la găina moartă ori pedigree autentificat pentru cea vie, instrucțiuni în limba română pentru pepenii grecești* ș.a.m.d. La piață se achită cash, iar componenta birocratică lipsește cu desăvârșire. * De la o asemenea poveste m-am împăcat cu extraterestrul numărul unu; trecuseră câteva luni de când mă părăsise și timpul îi vindecase rănile sufletești provocate de ciorba mea; între timp mă despărțisem și eu de numărul doi, cel cu MBA făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
școlăriță la cursurile de sex original și bucătărie de mare clasă... Știu că e practic imposibil cu un bărbat manierat, dar în acea perioadă mi-am conturat și visul extazului perfect: să-mi povestească despre bucătărie în timp ce mă iubește... Pentru desăvârșirea trainingului în domeniul cumpărăturilor simt nevoia să vă prezint o ultimă fațetă a acestei activități; nu vă lăsați amăgite, este ultima, dar are o importanță copleșitoare; am tot amânat prezentarea pentru că abia acum îi puteți desluși înțelesurile ascunse: secretul marilor
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
niște legături dacă vreau să ies din acest simulacru de existență la care sunt redus” (I, 113). Și face totul pentru a părea normal, adică un ins care posedă o minimală încredere în aparență: „Mă scol, în anumite dimineți, cu desăvârșire golit de orice convingere. Urmează apoi o zi întreagă în care trebuie să mă prefac că cred în lucruri” (I, 252). Astfel, când nu ajunge la convingerea Ă ultimă soluție în cădere Ă că există un sens și un privilegiu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ne întîlnisem cu cîțiva ani mai înainte, în 1998, la studioul Teatrului Național, eu în calitate de traducătoare, iar el în calitate de interpret unic al piesei lui Beckett "Ultima bandă de magnetofon". Am cunoscut, astfel, un spirit ales, neliniștit, nemulțumit, un aspirant la desăvîrșirea propriei personalități, un perfecționist în continuă luptă cu limitele. Declara el însuși într-un interviu, ca răspuns la întrebarea de ce a urmat Facultatea de Filosofie la o vîrstă atît de tîrzie, cînd era deja actor reputat și scriitor deplin afirmat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
132 În mitologia românească se poate vorbi de o adevărată tipologie a apei care stă la baza "facerii", "creației", dar și a "desfacerii", "descântecului". Astfel, complementaritatea apă vie-apă învietoare / apă moartă apă întrupătoare reclădește umanul din temelii (în basme), prevestind desăvârșirea parcursului inițiatic. În schimb, apa moartă, în mentalitatea tradițională, are și conotații negative, la construirea unei fântâni sau în ritualul de înmormântare. Astfel, la facerea puțurilor, apa vie e apa care curge sau țâșnește din pământ, apa moartă e apa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care cutreieră lumea întreagă, văd ce se petrece în lume, iar, întorcându-se acasă, spun mamei lor tot ce se petrece în lume".165 Vântul, ca element antropomorf, în mentalitatea tradițională, la rândul lui, are 12 feciori (cifra 12 simbolizând desăvârșirea creației în numerologia sacră), devine, în același timp, o forță distructivă, dar și germinatoare: "Vântul zice că a avut 12 feciori și când pornea el cu toți 12, Doamne ferește ce era, prăpădea lumea. Dumnezeu a dat de au murit toți
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
CALENDARISTICE I. APA Timpul sacralizat, ca ieșire din timpul percepției cotidiene, exprimă pactul ontologic cu universul, determinând manifestarea ritualică a trăirilor, în deplină concordanță cu ritmul cosmic. Timpul mitic reînnoiește periodic relația cu cosmosul, primenind viețuirea în spațiul ritualic al desăvârșirii umanului. Un astfel de ritual, de înnoire a timpului calendaristic, este reprezentat foarte bine de perioada celor 12 zile (20 decembrie-7 ianuarie), când moartea anuală a Moșului Crăciun, identificat cu zeul iranian Mithra și cu zeul roman Saturn, de la solstițiul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
posibilă permanenta reîntoarcere la starea dintâi a creației. IV. AERUL Simbol al elevației spirituale și liant gnoseologic dintre pământ și cer, aerul reprezintă forța activă care pune în mișcare universul creației. Semnificând starea procesuală a materiei, pulsiunile lăuntrice, dar și desăvârșirea sufletului care se ipostaziază în lumea cognoscibilă, perceptibilă, aerul convertește starea latentă a formelor exterioare la devenire. În mitologia românească, aerul a fost asociat cu vântul, cu pomul vieții sau cu pasărea, elemente care fac posibilă continua relaționare dintre planul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca să se stingă și să se aprindă când e ploaie grozavă cu piatră, fulgere și trăsnete, pentru că are darul de a alunga pe Dracul."443 Metamorfoză a aerului, copacul, ca axis mundi, măsoară timpul tradițional, simbolizând, astfel, un întreg universal, desăvârșirea temporală reprezentată de eterna reîntoarcere a anotimpurilor. În cimiliturile românilor, anul este reprezentat sub forma unui copac care adăpostește anotimpurile, lunile, săptămânile și zilele omului arhaic: Am un copaci cu douăsprezece ramuri, în fiecare ramură câte patru cuiburi și în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]