4,302 matches
-
gusturi, activități, conduite comune. Persoanele respective devin cu timpul dependente una de cealaltă, au nevoie una de alta, pentru că se identifică și se completează reciproc. Orice situație de acord duce la progresul persoanelor, la dezvoltarea lor sufletească și morală. 2. Dezacordul Se Înțelege prin dezacord situația de neacomodare, de inadaptare reciprocă, cu caracter de respingere negativă a două persoane În situația Întâlnirii dintre ele. Deși poate fi pregătită În dinainte, sau poate fi spontană, această Întâlnire va fi negativă, Întrucât cei
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Persoanele respective devin cu timpul dependente una de cealaltă, au nevoie una de alta, pentru că se identifică și se completează reciproc. Orice situație de acord duce la progresul persoanelor, la dezvoltarea lor sufletească și morală. 2. Dezacordul Se Înțelege prin dezacord situația de neacomodare, de inadaptare reciprocă, cu caracter de respingere negativă a două persoane În situația Întâlnirii dintre ele. Deși poate fi pregătită În dinainte, sau poate fi spontană, această Întâlnire va fi negativă, Întrucât cei doi nu vor putea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tensionat, Încărcat din punct de vedere emoțional-afectiv negativ, de respingere reciprocă, care, de fiecare dată, va constitui un motiv de iritare, de conflict, de repulsie. Vor resimți această ambianță atmosferică ca fiindu-le străină, reprezentând o sursă de disconfort reciproc. Dezacordul dintre persoane poate să se producă imediat, o dată cu primul moment al Întâlnirii, sau poate să se dezvolte În timp, amplificându-se de la simpla tensiune până la situația de conflict declarat, deschis. În aceste condiții, nu se poate stabili o relație durabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
doi are idei, aspirații, conduite, modele de gândire și idealuri diferite. Între ei nu există nici un fel de punte care să-i pună de acord. Cei doi gândesc și acționează Întotdeauna divergent, depărtându-se mereu, și rapid, unul de celălalt. Dezacordul duce la tensiuni, la conflicte. Conviețuirea, „a-fi-Împreună”, este imposibilă. Persoanele respective vor sfârși prin a se despărți, a se separa una de cealaltă. Separarea, despărțirea, va lăsa „urme nevrotice” În fiecare dintre ele, dar ea nu duce la stingerea conflictului
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Întâlniri persoanele traumatizate nevrotic anterior vor proiecta problemele lor asupra noilor parteneri. Se va realiza În felul acesta o situație de compensare a conflictelor nevrotice anterioare. 3. Împăcarea Se Înțelege prin Împăcare situația prin care o stare de tensiune, un dezacord sau chiar un conflict dintre două persoane sunt lichidate, restabilindu-se Înțelegerea, acordul dintre ele. Împăcarea este un act reparator. Despărțite prin conflicte, cele două persoane, În cazul În care a existat o anumită atracție simpatetică Între ele, vor regreta
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cele două persoane, În cazul În care a existat o anumită atracție simpatetică Între ele, vor regreta această ruptură și vor face eforturi de Întoarcere. În aceste cazuri, conflictul nu a fost interiorizat, ci a rămas ca o formă de dezacord exterior, care a rupt relația, fără Însă să o traumatizeze. Separarea celor două persoane nu a avut caracter nevrotic, Întrucât ea nu a afectat legăturile afective interne. O dovadă În acest sens este regretul celor doi și dorința lor de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
reîntoarce, de a reface relația dintre ei. Ambianța este reevaluată și fiecare dintre cei doi va căuta să cedeze, oferind În schimb celuilalt afecțiunea sa. Împăcarea este o formă de lichidare a conflictului. Nu este de fapt o lichidare a dezacordului. Faptul că cei doi s-au Împăcat dovedește că există o legătură afectivă Între ei, că nu a fost vorba despre o respingere reciprocă, de o inacceptare inițială Între cei doi. Trebuie să admitem faptul că a existat o atracție
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cunoscută. Lipsesc rapoartele oficiale în domeniu și, în general, populația este prea puțin preocupată de această problemă, deși indicatorii prezenței acestui fenomen sunt din ce în ce mai vizibili. În plus, în gospodăriile rurale se obișnuiește ca minorii să muncească de la vârste fragede, în dezacord total cu capacitățile lor și cu legislația în vigoare. Ancheta realizată în 2003 de către Institutul Național de Statistică și Organizația Internațională a Muncii relevă faptul că peste 82.000 de copii cu vârsta cuprinsă între 15 și 17 ani desfășoară
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
o senzație, un gînd, o reacție. Unele poeme atestă nevoia de căldură și apropiere umană, altele exacerbează solitudinea, așază anotimpul printre semnele fatalității. Cert, iernile contribuie la definirea comportamentului poetului, „spun” despre vîrstele, angoasele și reveriile sale. Am pomenit de dezacordul lui Eminescu și de cel al lui Maupassant față de indiscrețiile biografilor. Care-i explicația lui? Faptul, cred, că ambii trăiesc în epoca primului val masiv de biografism și nu sînt încă obișnuiți cu genul. în plus, viața fiecăruia dintre ei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
normele morale și juridice asigură echilibrul bunăstării și securității noastre. Mitul zeiței Themis, cu ochii legați și balanța în mână, simbolizează normele echității și ale echilibrului între a oferi și a primi, între conștiința de drept și cea de datorie. Dezacordurile interindividuale între ponderea cererii și a ofertei, conflictele și conduitele agresive izvorâte din conștiința de deposedare, de privație a unei satisfacții considerată legitimă, au atras atenția psihologilor și psihiatrilor, orientând invesitațiile și efortul acestora spre explicații și prevenirea abaterilor de la
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de activitate către care se îndreaptă opțiunea. În acest fel sunt asigurate premisele acordului dintre disponibilitățile vocaționale și cerințele sociale. O integrare vocațională corespunzătoare a tinerilor în profesiune asigură un mediu social cu surse de conflict limitate. Orice neconcordantă, orice dezacord între ceea ce dorește și ceea ce nu poate tânărul, între nivelul de aspirație al tânărului și posibilitățile lui, exprimate prin nivelul de realizare a aspirațiilor respective, determină, un sentiment de incompletitudine și un randament individual scăzut în activitate; cum e și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
tensiunea interioară este mai puternică decât controlul de sine”, când instalarea funcțiilor de reproducere generează transformări ce influiențează capacitatea intelectuală, afectivitatea, temperamentul puberului. Chiar dacă preadolescenții nu răspund în toate cazurile de contrariere prin acte de ostilitate/opoziționism, atitudinile lor în dezacord cu exigențele școlare și sociale, - facilitatea, adesea, de insuficienta lor supraveghere, de libertățile prea mari care li se acordă sau, dimpotrivă, de o încorsetare datorată unui regim de viață plictisitor și rigid, - pot duce la dezvoltarea unor forme de comportament
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
situații și printr-o schimbare rapidă a păcerilor și preferințelor anterioare (desigur, dacă acestea nu se potrivesc situației apărute), personalităților dogmatice, rigide, orientate doar spre sine însăși, persistă în vechile păreri și principii, devenind intoleranță față de persoanele care sunt în dezacord cu sistemul lor de gândire. Inclinate mai mult spre respectarea „statutului” și a „autorității”, decât spre întreținerea unor relații de colaborare și decizii colective, aceste persoane tind să amplifice probleme și să ia decizii doar în conformitate cu niște valori și principii
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mai caracterizează prin stabilitate (dobândită prin obișnuințe morale și trăsături pozitive de caracter. Aceste persoane dovedesc fie o înțelegere falsă a noțiunilor morale, o apreciere eronată a faptelor și acțiunilor altor persoane sau a propriilor fapte de conduită, fie un dezacord între „cunoștințele morale” și „fapte”, între „opinii” și „conduită”. În acest ultim caz, reprezentările și noțiunile morale în curs de formare nu au fost întărite prin fapte, nu au fost transformate în adevărate convingeri și sentimente morale, care să constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
largă a puterii mecanice în locul forței fizice umane). O abordare intersubiectivă a dezvoltării politice Scopul nostru aici nu este de a evalua cu precizie măsura în care este dezbătută dezvoltarea economică și socială, ci de a indica faptul că măruntele dezacorduri privind scopurile dezvoltării economice și sociale nu izvorăsc dintr-o deosebire de substanță în privința dezvoltării politice, ci doar dintr-o diferență în grad. Diferența nu constă în faptul că dezvoltarea economică și socială poate fi definită într-o manieră obiectivă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
nu se potrivească cu ideologia. În plus, adesea este greu de definit care sunt scopurile. Cele ale liderilor nu sunt neapărat identice cu cele ale adepților și liderilor intermediari; într-adevăr, există o mare probabilitate ca între ele să existe dezacorduri (Epstein, 1967; 290-300). Aceste ideologii pot fi împărțite în cinci grupe în cadrul spațiului tridimensional al normelor, la fel ca sistemele politice (Day și Degenhardt, 1980; Janda, 1980; Randall, 1988; Szajkowski, 1991). Partidele liberal-democratice în Europa Occidentală și America de Nord În Europa
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
parțial pe afirmația ulterioară că RP duce la sciziuni în interiorul partidelor, o evoluție a cărei dovadă este rar întâlnită și neconcludentă. Acest lucru s-a întâmplat într-adevăr în partidele social-democrate danez și norvegian, dar nu datorită sistemului electoral, ci dezacordurilor asupra apartenenței la Comunitatea Europeană. Aceeași evoluție a avut loc pentru o vreme și în Marea Britanie din același motiv, și totuși aceasta are un sistem cu majoritate simplă, într-un tur. În plus, este semnificativ faptul că atât sistemul uninominal
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
federalismul a fost înfățișat de unii ca răspunsul la problema relației dintre centru și periferie, pentru că maximizează descentralizarea, evitând totuși destrămarea statului; expresii precum "unitate în diversitate" au fost uneori folosite pentru a descrie federalismul. Totuși, în practică au existat dezacorduri privind care dintre configurațiile instituționale ar putea atinge cel mai ușor scopurile dorite, reușind astfel să fie "cu adevărat" federale. Pentru a fi mai realiste, discuțiile ar trebui să se concentreze nu atât pe dilema dacă un set de configurații
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
potențiale (Huntington, 1957: 1-97). Prima dintre aceste caracteristici nu are nevoie să fie descrisă în detaliu, din moment ce disciplina ("care este fundamentul puterii armatei", conform regulamentului militar francez) și ierarhia sunt cerințe evidente ale organizațiilor militare. Dar aceste virtuți pot produce dezacorduri între puterea militară și cea civilă, deoarece ele sunt rareori apreciate în aceeași măsură în afara instituțiilor militare. Accentul pus pe aceste valori pare să conducă astfel la o relativă izolare a forțelor armate de restul comunității; în plus, această izolare
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
discipol al său care a fost Auguste Comte să instaureze vechea autoritate pontificală sau să restabilească, în forma sa tradițională, creștinismul medieval. Autoritatea pontificală, creștinismul medieval nu sînt pentru ei decît două referințe importante, două modele fără îndoială, perimate în dezacord cu aspirațiile societății din vremea lor; nu se pune problema de a le imita, dar e necesar să li se găsească un corespondent în realitatea contemporană celor doi. Catolicismul din acea vreme nu este pentru Saint-Simon decît "o parte dintr-
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
aceasta, pentru că reducea totul la cultivarea solidarității sociale. Pe de altă parte, rolul rezervat copilului în procesul socializării sale este în esență pasiv. Menirea sa este să se integreze în societatea existentă, nu într-una ideală. Ém. Durkheim își exprima dezacordul față de acele teorii pedagogice care, aspirînd spre un ideal, îl îndepărtau pe om după opinia sa de realitatea existentă și îl împiedicau să realizeze sarcinile societății în care trăia (16). Elaborîndu-și teoria asupra educației, Ém. Durkheim s-a păstrat în
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și organizarea stimulilor externi, corespunzători perioadelor senzitive, stimulii trebuind să fie determinați pe cale experimentală. M. Montessori a efectuat numeroase experimente pentru a stabili materialul didactic denumit de ea "material de dezvoltare" corespunzător unei anumite perioade de vîrstă a copilului. Manifestîndu-și dezacordul față de "pedagogia experimentală" de la începutul secolului XX, pentru faptul că nu îngăduia copilului să se manifeste în libertate, ea a folosit totuși pe scară largă experimentul, atît pentru cunoașterea, cît și pentru educarea ființei umane în creștere. În cercetările sale
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
însă în forța propulsivă a educației. 4.3. Satisfacerea trebuințelor temei al unei "educații funcționale" La congresul de pedagogie, care a avut loc în 1907 la Geneva, tînărul medic, dar cu preocupări de psihologie, ÉDOUARD CLAPARÈDE (1873-1940) și-a exprimat dezacordul față de școala contemporană lui, pentru faptul că făcea abstracție de particularitățile individuale ale elevilor, organizînd instrucția la nivelul mediu de dezvoltare al clasei. Propunerile sale au fost exprimate într-o formulă lapidară care a cunoscut o rapidă și largă circulație
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fie, în concepția sa, iubire și caritate, deschis mai întîi spre divinitate, apoi către sine ca ființă naturală și supranaturală, individuală și morală. Scrierea pedagogică a lui Laberthonnière Théorie de l'éducation (ed. a X-a, 1935) începe prin exprimarea dezacordului față de teoriile din vremea sa educația autoritară și educația liberă. Prima este constrîngătoare, iar cealaltă lasă copilul pradă instinctelor sale. Și totuși, aprecia el, copilul nu devine ceea ce trebuie să fie în mod spontan, viața lui se cere a fi
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
țări dezvoltate, marketingul și dorința unora de a face profit, a dus la apariția pe piață a așa ziselor „centre de fitness pentru copii” mici, specialiști în pediatrie, medicină sportivă și activități de timp liber prin sport își exprimă clar dezacordul față de astfel de practici, ținând cont că vârsta cuprinsă între 2-6/8 ani trebuie să includă doar activități ludice, distractive, ușoare ca intensitate și cu durată limitată în timp. Conform opiniei exprimate de unii specialiști, fitness-ul ar fi un
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]