4,208 matches
-
lăutari. Cobzarii apucară instrumentele din nou. Spre ziuă, fina Smaranda aduse o găină vie, legată de un brad mic, ce se zbătea speriată, atârnând de picioarele legate. Cristea se repezi spre femeie cu un cinzec de rachiu în mână și dezlegă pasărea căreia îi turnă băutura pe gât. O ținu câteva clipe lângă el și, când u dădu drumul, făcu semn lăutarilor să-i cânte. Găina, beată, se clătina într-o parte și-n alta, ca și când ar fi jucat. Mesenii se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că ți-au venit pețitorii... Ceilalți râseră în întuneric. Desfăceau chingile și zăbalele. Acestea luceau scurt în lumina roșie a lunii. O iapă puțină se baliga cu nepăsare. Gheorghe șușoti: - Când le-or aduce înapoi, te strecori pe colea șiie dezlegi ușurel! Ți-e frică de cai? -Nu. - Să iei câte o mână de fân de la curu căruții și să le pui sub bot. Căruțașii coborau ținând animalele de căpestre. De jos, se auzi nechezatul întărîtat al armăsarilor. Moș Leu lumina
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în praful drumului și Paraschiv 58 le puse numai câte o frânghie subțire în jurul gâtului, ca să le țină la un loc. Când trecu la a doua căruță, o iapă necheză speriată. Ucenicul se făcu mort lângă roți. Gheorghe trăgea perechea dezlegată spre câmp, la adăpost. Cel tânăr mai încercă o dată. Animalele seliniștiseră. Mâna hoțului le pipăia dibaci boturile calde și ochii lăcrămoși. De jos nu se simțea nimic. De patru ori tîrî codoșul perechile, legîndu-le căpăstru ungă căpăstru. A cincea oară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zăbala rece și-o răsuci. Fierul intră în gingiile calului și acesta bătu aerul cu picioarele dinainte. Degeaba încercă să-l potolească. - Lasă-l! strigă bătrânul neliniștit. Ia altul... Pungașul se încăpățînă. Îl lovi cu cotul sub greabăn și-l dezlegă. Cârlanul se smuci într-o parte și scăpă. Drept spre țarc o apucă, unde simțise armăsarii nechezând și aruncând din copite. Oacă u sări înainte să-l țină, dar era prea târziu. Căruțașii ieșiră repede afară pocnind din bicele lor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scăpă. Drept spre țarc o apucă, unde simțise armăsarii nechezând și aruncând din copite. Oacă u sări înainte să-l țină, dar era prea târziu. Căruțașii ieșiră repede afară pocnind din bicele lor lungi. Până să se dumirească, Paraschiv mai dezlegase un mîrloi de mânz, blând ca un iepure, agățat la coada unei căruțe. - Fugi, știi unde ne întîlnim! u șopti Gheorghe. Lasă-i pe noi, că nu te ajung ei! Cel tânăr se aruncă și șuieră o dată năpraznic: - Haida, hi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ardea un bec galben. Lumina de afară părea și mai ștearsă. Așteptă în câteva locuri la ușă. Funcționarii aveau fețe încordate, ochelari mari, legați cu șireturi și mânecuțe de satin lucios până la coate. Lui i se păruse că oamenii aceștia dezleagă lucruri încurcate, de nedeslușit. Tușeau scurt, se mai uitau la el, dar nu-l întrebau ce caută. Foile îngălbenite foșneau mai departe. Cârciumarul își spunea că nu se face să-i superi decât cu bani și privea mai departe, răbdător
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Măritei. Eu sânt de-ai lor! - Și n-au frică de vardiști? - N-au. Vreo trei și-au făcut pardesiu de scânduri de pe urma lor. Copiii nu prea înțelegeau limba păsărească a lui Oprică, dar tăceau din gură. Al Măritei se dezlegase la limbă: - Unuia-i zice Bozoncea, unuia Gheorghe. Șef peste toți e Bozon-cea. A mierlit un comisar și-a dat multe găuri. -Lau dus legat la pârnaie, dar pe drum a rupt lanțurile de la picioare și de la mâini. J)in
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înțeles. Negustorul a pus apoi masa, să nu plece preotul cu gura uscată din casa lui. Lina a gătit ceva la iuțeală și a adus și o ulcică de vin vechi, pus deoparte de bărbat pentru prieteni buni. S-a dezlegat limba părintelui. A început să povestească din tinerețele sale. Era de la țară, învățase prin școli, luase o preoteasă cu stare. Femeia îl făcuse om. -La scos din noroaie și sărăcie. A umblat pe la Mitropolie, pe la cei mari, că și preoția
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cânta mai departe pe estradă pentru ceilalți. Erau trei acordeoniști tineri, care știau plăcerea meseriașilor. - Și n-ai vrea matale vreun negustor cu parale, o lungi mai departe Cîrcu, să te țină ca pe-o prințesă? - Cum adică? Președintele se dezlegă la limbă: - Adică, așa, să te aibe pe banii lui, să te-mbrace, să te-ncalte, să-ți cumpere ce vrei și să-l iubești. - Și ăla cine-ar fi? - Păi cine să fie? Eu! Ochii ei se așternură într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
colivă. Erau cuviincioși, și unele femei le pupau mâinile cu respect. Când bătea vântul în câte un drapel, mahalagiii știau că bătrânii se mai împuținaseră. Plecau liniștiți în lumea drepților, ca și când n-ar fi fost. La miezul nopții, limbile se dezlegară. Babele se încălziseră cu țuică și aveau sămânță de vorbă. Uitaseră de mort. Alături sfirîiau luminările și de afară pătrundea răcoarea nopții de toamnă. Mița povestea cum s-a certat cu Măndica a lui Banculea, pentru că porcul acesteia îi rosese
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spus: - Mutu tău s-a-ncurcat cu vreuna pe unde se duce. De când îți tot spun eu și nu vrei să m-asculți! Hai la ghicitoare, să se uite ea-n cărți, să vadă ce-i și să ți-l dezlege... Coana Marița ședea într-o casă de lut, spre ulița zidarilor. N-avea nici gard, nici poartă, numai niște uluci putrede, căzute. Încă spunea Spiridon: "Așa pățesc curvele astea de-au petrecut la tinerețe cu hăndrălăii! Le pedepsește Dumnezeu pentru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu necesitate din oameni care produc și din oameni care consumă. Cum se face că tocmai cel care seamănă, sădește, stropește și adună recolta este și cel care mănâncă cel mai puțin? Această situație reprezintă un mister care poate fi dezlegat destul de ușor, În ciuda faptului că oamenii se complac să o socotească o mare idee providențială. Vom oferi probabil o explicație mai târziu, atunci când vom ajunge la capătul drumului străbătut de umanitate. Pentru moment, asumându-ne riscul de a fi acuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care pătrundea prin fereastra din spate, părul său blond părea de aur. Oprindu-se în ușă, se uită la mine timp de un minut, în tăcere. Apoi, ca și când ar fi luat o decizie, cu o mișcare lentă, de voie, își dezlegă capotul și-l lăsă să-i cadă la picioare. Era gol pușcă pe dedesubt, după cum mă și așteptam. Îți place ce vezi? întrebă el, pe un ton calm și neutru. Dacă aș fi detectat cea mai mică urmă de șăgălnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deja mai multe zeci de persoane, printre care adolescenți foarte tineri cărora zăpada le lumina obrajii imberbi. Mohamed s-a întors în odăile lui să-și ia haine mai groase, apoi s-a dus, străjuit de doi soldați, să-și dezlege calul din grajd, îndărătul casei. Ieșită în deschizătura ușii, ținându-mă pe mine pe jumătate adormit în brațe și cu capul Wardei ițindu-se peste umărul ei, mama stăruia să afle de la ofițeri unde aveau să-i ducă bărbatul. Aceștia răspunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu proprietarii clădirilor cărora le zdruncinau temeliile prin săpături. Kannazin-ii sunt convinși că bogățiile abandonate de prinții din vremurile vechi au fost vrăjite ca să nu mai fie găsite; de unde și recurgerea la serviciile unui magician care are sarcina de a dezlega vraja. Nu poți schimba două vorbe cu un kannaz fără ca el să nu se jure că a văzut deja într-o subterană munți de aur și de argint, de care nu s-a putut atinge pentru că nu știuse incantațiile potrivite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rezervă celor ce profită de pe urma nefericirilor musulmanilor; aparent fără rezultat, deoarece tarifele pentru traversarea mării continuau să crească din oră în oră. Momeala câștigului adoarme conștiințele, iar momentele când oamenii își pierd cumpătul sunt puțin propice mărinimiei. Resemnați, oamenii își dezlegau baierile pungii, făcând semn familiei să se grăbească. Odată ajunși la bord, se străduiau să-și ferească nevestele și fiicele de promiscuități prea mari, lucru din cale afară de anevoios când se îngrămădeau câte trei sute de persoane pe o tartană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
drept straie decât niște zdrențe din postav roșu prost ascunse de o mantie albă. În picioare nu avea decât niște legături grosolane dintr-o pânză albastră. Un ofițer otoman îi ceru să coboare de pe cal și sultanul decăzut descălecă. Îi dezlegară mâinile, dar doisprezece soldați făcure pe dată cerc în jurul lui, cu sabia scoasă. Totuși, se vedea din atitudinea lui că n-avea de gând să fugă. Cu mâinile libere, a salutat mulțimea, care l-a aclamat cu curaj. Toate privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aer și cineva, de sus, fluieră nerăbdător.) BĂRBATUL CU BASTON (Chinuindu-se să se elibereze de tomberon, către cer.): Ei, na! Așteaptă puțin! Nu pot să le fac pe toate! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Ai zis ceva? BĂRBATUL CU BASTON (Dezlegând bidonul cu apă.): Nimic. A venit apa. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trimite-mi apa cea veche și ține pentru noi apa cea nouă. BĂRBATUL CU BASTON: Așa fac, lua-i-ar dracu’! (Către cei de jos.) Ce-aveți acolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Să fie Dumnezeu creația unei instanțe divine de rang superior care, Însuși, a greșit față de Tatăl Său? Dar cine este, atunci, acest Dumnezeu adevărat, părintele Dumnezeului nostru, al tuturor? Și care va fi fiind taina cumplită pe care El a dezlegat-o și pentru care este vânat? Nu cumva a avut revelația că nici măcar Tatăl și Stăpânul Lui nu este Dumnezeu cel ultim și infailibil, ci tot o verigă din lanțul vertical al unor divinități suprapuse Într-o ierarhie demiurgică fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Spuneți odată ce-aveți de spus și lăsați-mă-n pace. Faci și tu parte din Consiliu, deci știi despre ce e vorba. Nu sunt sigur dacă fusese Împuternicită sau și-a asumat de capul ei răspunderea de a-mi dezlega misterul răpirii, dar a făcut-o. Totul mi se trăgea de la comunicarea de la Congresul de la Amsterdam, despre accidentele În istorie. Printre subterani se insinuase teama că avansasem cu concluziile și că la Paris urma să formulez mai tranșant teza că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
împrăștiat prin mulțime. Forțele ordinii, ca întotdeauna în Portugalia regalistă, au intervenit prea târziu, lovind la întîmplare în rândurile privitorilor și ucigând un tânăr nevinovat. Asupra celor doi regicizi s-a publicat o literatură enormă, fără ca totuși să i se dezlege misterul. José Alpoim, care - își amintește Unamuno - strigase la Salamanca, aflând de moartea lui Don Carlos, "a murit canalia!" - mărturisea prin 1914 lui Raul Brandîo: "Sunt doar două persoane în Portugalia care știu totul, eu și încă cineva... Nu vreau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dusă, de parcă mai vedea și acum lumina aceea de care amintise, rememora neobișnuita întâmplare. — Chiar a doua zi m-am dus la protoierie, apoi mai sus, la părintele vicar, am luat-o ierarhic, până la Prea-sfințitul, și până la urmă m-au dezlegat de harul preoției. Nu gratis, bun înțeles. Am contribuit și io la candelabrul episcopiei... În trei luni am și făcut primele investiții. Am început, ca toată lumea, cu Turcia, apoi m-am extins. Am acum, profesore, cea mai mare cifră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cîndva fusese o semeață și curajoasă balenieră. Dominique murise. Poate asfixiat de căluș; poate de frică; poate de durere. Nimeni nu avea să știe vreodată motivul, dar era limpede că, În clipa În care intrase În peșteră pentru a-l dezlega, Iguana se trezise că se uita la el cu ochii larg deschiși și aproape ieșiți din orbite. Îl privise cîteva clipe, contrariat, și optă pentru a-l lăsa unde se afla, acoperind din nou cu stînci mormîntul improvizat, supărat numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
om... Sau Încă nu ți-ai dat seama că sînt un om? - Nu te porți ca și cum ai fi om. - Pentru că nimeni nu m-a tratat vreodată ca și cum aș fi... Ieși din ea și se așeză pe pat, Începînd s-o dezlege Încet. În cele din urmă, o obligă să se Întoarcă și Îi strînse cu putere fața, apucînd-o de bărbie: - Privește-mă! Îi porunci. Îți par cu adevărat o ființă umană, o persoană? - În fața afirmației ei mute și terorizate, rîse amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
e Încă viu! protestă ea În cele din urmă. - Respiră, asta-i tot. Dar e limpede că trage să moară. Cu cît se isprăvește mai repede, cu atît mai bine pentru el și pentru noi toți... Se duse la timonă, dezlegă capătul lanțului cu care erau legați prizonierii, Îl eliberă pe Pinto Souza și, În fața neputinței femeii și a privirii indiferente a celorlalți, Îl luă de umeri și-l lăsă să cadă În apă. Foarte Încet - s-ar fi spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]