3,847 matches
-
aramaică a primelor secole ale mileniului I Î.Hr. (Yaudi, Damasc, Hama etc.), putem să delimităm rapid câteva situații particulare. Din anticul regat al lui Yaudi (Sam’al, astăzi Zincirli), ne-a parvenit o serie de inscripții regale (Într-un dialect asemănător celui aramaic), care se Întind din secolul al IX-lea până În secolul al VII-lea. Una dintre acestea este inscripția lui Kilamuwa, redactată În feniciană În a doua jumătate a secolului al IX-lea, În care se enumeră o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre Homs și Eufrat, este deja cunoscută În secolul al XIX-lea Î.Hr. din izvoare cuneiforme și are o istorie Îndelungată, atestată doar În ultimele faze (sec. I Î.Hr. - III d.Hr.) În texte epigrafice scrise Într-un dialect aramaic și În greacă. În epoca despre care discutăm, găsim În oază o populație eterogenă sub aspect, de origine majoritar aramaică, dar cu o viguroasă componentă arabă, În timp ce un substrat semitico-occidental este ușor perceptibil, cel puțin la nivelul tradițiilor culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Între cele două civilizații nu au intervenit procese de interacțiune. De altfel, documentația arheologică dezvăluie o puternică prezență cretană pe continent În secolul al XVI-lea și, la fel, scrierea Liniar B este o adaptare a scrierii Liniar A la dialectul micenian. De aceea, este probabil ca atitudinile de viață, obiceiurile și tradițiile culturale și religioase elaborate de lumea minoică să fi fost În parte asumate de micenieni, așa cum este probabil ca aceștia să le fi reinterpretat și adaptat la propriile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au aplicat organizarea politică, Împărțiți În mici cetăți-stat după un model de tip feudal și cu așezări puternic fortificate. b) Descifrarea limbii Descifrată În 1952 de către Michael Ventris și John Chadwick, limba tăblițelor În Liniar B s-a dovedit un dialect grec arhaic ce prezenta nu puține analogii cu limba poemelor homerice, dar și cu nuanțe și diferențe Între o cetate miceniană și alta. Aridul limbaj birocratic din aceste texte În parte administrative constituie Încă un obstacol pentru completa Înțelegere a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la șaisprezece versuri dactile, adesea cu caractere destul de mici1. Plăcuța cea mai veche provine de la Hipponion (Vibo Valentia, cca 400 Î.Hr.), cea mai nouă de la Roma (secolului al III-lea d.Hr.). Limba textului originar este ioniana, adaptată uneori dialectului doric. Descoperirile făcute În ultimii ani la Hipponion și Pelinna au oferit posibilitatea lămuririi câtorva dintre multele probleme până acum obscure (Graf, 1991). a) Morții, cărora le erau Încredințate plăcuțele de aur În mormânt, erau membri ai unor asociații (collegia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a statelor eleniste conviețuiește cu autonomia internă recunoscută cetăților grecești și ligilor lor. Cu toate acestea, este posibil să vorbim despre elenism ca despre o entitate culturală suficient de omogenă, Întemeiată pe o limbă comună, greaca koinè, formată pe baza dialectului atic, și străbătută de aspirații spirituale și intelectuale comune. Pentru această cultură, componenta religioasă este esențială, și În cazul acestuia putem vorbi tot despre o omogenitate importantă, chiar dacă există În varietate a expresiilor locale și naționale. O asemenea omogenitate este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și diferite fragmente. Yasna, „venerație, slujire divină, jertfă”, este compusă din șaptezeci și două de capitole (h³ti), recitate În timpul ceremoniei omonime, dedicate sacrificiului haomei (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.1). Această scriere este compusă În două dialecte diferite: avestico-gathica, numită și avestică veche, limba folosită În G³th³ (șaptesprezece capitole), În „Yasna celor șapte capitole”, În unele rugăciuni tradiționale (cf. supra, Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.1) și avestica târzie, limba restului textului avestic. În ceea ce privește restul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
elementară din Ecica și în Redacția programului în limba română de la Radio Novi Sad. În 1970 obține licența la Facultatea de Filologie a Universității din Belgrad, specialitatea limba și literatura română. Își ia doctoratul în filologie cu teza Normă și dialect în limba scriitorilor bănățeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, susținută la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1979). Din 1974 este lector de limba română la Facultatea de Filosofie din Novi Sad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
dovedește exactă și egală, având în sprijin o curată limbă românească. Proza scriitorilor români din Voivodina (1986) propune cercetarea operei a zece autori care au publicat între 1945 și 1985, întreprinsă dintr-o perspectivă lingvistică și stilistică. SCRIERI: Normă și dialect în limba scriitorilor bănățeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Novi Sad, 1980; Proza scriitorilor români din Voivodina, Pancevo, 1986; Cugetări, postfață Ștefan N. Popa, Novi Sad, 1996; În amurg. Memorii, confesiuni, însemnări de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
căutare de cultură și valori, evreii priveau cel mai adesea spre Berlin, unde se născuse Haskala, Iluminismul evreiesc. Ei priveau mai curînd spre aceste centre de cultură pentru inspirație decît la "țărmul nepervertit" și la lumea sămănătorismului. Vorbeau idiș, un dialect german. În anii '50 ai secolului nostru, liderul evreu Nachum Goldmann vorbea, parafrazîndu-l pe Goethe, despre "afinitatea schizofrenică" dintre germani și evrei. El explica această atracție dintre două popoare care le îmbogățea reciproc și care a luat sfîrșit atunci cînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trebuia să aibă loc la granița sudică a Transilvaniei cu Valahia, cum ar fi Făgărașul sau Hunedoara. Ar fi mai greu de explicat prezența etnică masivă a românilor în Carpații Orientali. Cum de vorbește populația românească compactă din Maramureș un dialect aproape identic cu cel al românilor din Basarabia? S-ar părea deci că, brusc, prin secolele al XIV-lea sau al XV-lea, românii au ajuns să fie majoritari (departe de limitele provinciei romane Dacia) în Transilvania 211. Repet, este
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
studii de la Începutul anilor ’50 sugerează că mai puțin de un adult din cinci comunica exclusiv În italiană: mulți continuau să se identifice În primul rând cu localitatea sau regiunea de baștină și foloseau În mai toate interacțiunile zilnice un dialect. Îndeosebi cei fără studii liceale - pe atunci, majoritatea populației. Înapoierea sudului Italiei, Mezzogiorno, era notorie. Norman Lewis, un ofițer al armatei britanice staționat la Napoli În timpul războiului, a fost frapat de numeroșii cărăuși de apă napolitani, „identici cu cei din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și de resursele europene. Din 1995, provincia are și o reprezentanță la Bruxelles (Împreună cu provincia italiană vecină Trentino și cu Tirolul austriac). Site-ul oficial al Provinciei Bolzano (cu versiuni În italiană, germană, engleză, franceză și ladino, o varietate a dialectului romanș vorbit În Elveția) afișează, cum e și normal, o eurofilie ardentă. Tirolul de Sud și alte situații păreau să demonstreze că politica de integrare a continentului „de jos În sus”, costisitoare sau nu, dădea roade. Inaugurat În 1985, Consiliul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau acum animate și neîncăpătoare. Viteza schimbării nu era Întotdeauna pe placul francezilor. Au apărut mișcări politice de protest Împotriva accelerării și urbanizării vieții sociale, expansiunii urbane și depopulării satelor. O moștenire a anilor ’60 - interesul redescoperit pentru cultura și dialectele regionale și locale - părea să amenințe Însăși unitatea și integritatea teritorială a Franței. Contemporanii mai fricoși credeau că țara se destramă pe măsură ce se modernizează. Dar statul nu a fost afectat. În Marea Britanie, sinonimia dintre un stat atotputernic și o economie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tinerii („Generația E”, cum li s-a spus, de la Europa) să Învețe sârguincios limba locală, dar să-și petreacă timpul liber vorbind engleza - din revoltă adolescentină, din snobism social și fiindcă Își cunoșteau interesele. În pierdere ieșea nu limbajul sau dialectul local - care oricum avea o istorie locală subțire și un viitor internațional inexistent -, ci limba națională a statului. Pe măsură ce engleza devenea mediul predilect, limbile majore au intrat Într-un con de umbră. Ca limbă europeană, spaniola (ca și portugheza sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
implicați 60 Iugoslavia; Acordurile de la Dayton 618-619; ajutorul acordat de Occident 168-169; atacul asupra Sloveniei 615; ca excepție a planurilor sovietice postbelice 171; cheltuieli pentru apărare 169; coexistența etnică 610; crize economice 612; devotamentul față de bolșevism 139; dezmembrarea 583, 607-625; dialecte 610; epurare etnică 616-618, 620; Frontul Popular 139; Grupul de Contact 621; harta (1945-1991) 609; hiperinflație 612; Împrumuturi 168-169; masacrul de la Srebrenica 618; masacrul ustaș 615-616; partide comuniste 130, 139-143; populația albaneză 611; probleme istorice 608-612; procesele crimelor de război
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alcoolurile extrase din cereale fermentate. Astfel, uisge beatha (apa sfințită), băutură de origine galică, era obținută prin distilarea berii din orz. Pe plan semantic, aceasta a apărut sub numele de eau-de-vie în franceză, de akvatit în daneză, de usquehaugh în dialectul erse (dialectic de origine celtică din munții Highlands din Scoția și Irlanda) și de uisge beatha în limba galică. Odată cu trecerea timpului, ooska devine ooskie în limbile anglo-saxone și whisky-ul din Irlanda (Irish Whiskey) devine, după invazia acestei țări
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
meta/1996/v41/n2/003399ar.pdf. LAVAULT-OLLÉON, Élisabeth, " Traduire en classe: pourquoi et pour qui? ", în Le rôle de la traduction dans l'enseignement des langues étrangères, Didier Érudition, Triangle 10, Paris, 1991. LAVAULT-OLLÉON, Élisabeth, " Le skopos comme stratégie de déblocage : dialecte et scotticité dans Sunset Song de Lewis Grassic Gibbon ", în Meta : Journal des traducteurs/Meta : Translators' Journal, vol. 51, no. 3, septembre 2006, p. 504-523, consulté le 2 mai 2011, URL : http://www.erudit.org/revue/meta/2006/v51/n3
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
le principe fondamental qui détermine le but de tout processus traductif ". Notre traduction. 169 Sur la théorie du skopos, voir également : Hans Vermeer, A Skopos Theory of Translation, Textcontext Wissenchaft, Heidelberg, 1996 ; Élisabeth Lavault-Olléon, " Le skopos comme stratégie de déblocage : dialecte et scotticité dans Sunset Song de Lewis Grassic Gibbon ", în Meta : Journal des traducteurs/Meta : Translators' Journal, vol. 51, no. 3, septembre 2006, consulté le 2 mai 2011, URL : http://www.erudit.org/revue/meta/2006/v51/n3/013555ar.pdf
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
după care trebuie organizată politic realitatea socială, societatea franceză era departe de a fi omogenă, unitară și integrată intern. Franceza era vorbită doar de o minoritate concentrată în Île-de-France, care forma o enclavă lingvistică înconjurată de o multitudine debordantă de dialecte (bretonă, gasconă, flamandă, alsaciană etc.). La fel de formidabile au fost loialitățile regionale față de care locuitorii provinciali își manifestau atașamentul subiectiv. Națiunea era, pentru marea majoritate, o categorie abstractă, absentă, absconsă. Ca atare, națiunea nu putea fi obiectul identificării subiective și sursa
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
alte state există mare deosebire de credință și de limbă, între locuitorii provinciilor apropiate, pe când la noi nu există deosebire între un Bucovinean și un Bănățean, între un Oltean și un Basarabean. Micile deosebiri nu merg până a forma un dialect, încât s-a zis că limba română este limba fără dialecte" (Floru, 1923, p. 5). Unitatea lingvistică este doar una dintre expresiile omogenității românești. Prima trăsătură a "Caracterului Statului Românesc" este aceea că "România Mare alcătuește un stat omogen și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
locuitorii provinciilor apropiate, pe când la noi nu există deosebire între un Bucovinean și un Bănățean, între un Oltean și un Basarabean. Micile deosebiri nu merg până a forma un dialect, încât s-a zis că limba română este limba fără dialecte" (Floru, 1923, p. 5). Unitatea lingvistică este doar una dintre expresiile omogenității românești. Prima trăsătură a "Caracterului Statului Românesc" este aceea că "România Mare alcătuește un stat omogen și unitar", în ciuda "neamurilor străine care locuesc în mijlocul populației băștinașe" (Patrașcanu, 1937
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]