4,878 matches
-
muncă depusă. A.B.Cum era omul Nichita Stănescu? Puteți să ne povestiți cum era în preajma lui? Am putea să ne aducem aminte? (zâmbește ușor) Fiecare clipă petrecută cu Nichita era minunată, era frumoasă. Atât în momentele de grație când dicta poeme și avea opinii, păreri literare, cât și în zilele mai obișnuite, când Nichita era un om firesc, avea umor, spunea glume ca orice ploieștean care se respecta, era, desigur, un om normal. A.B.Se spune că Nichita Stănescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de la terminarea anchetelor pentru procesul Țurcanu. Între timp, s-au cules și declarații din partea unul al doilea lot de deținuți care avea să fie condamnat în legătură cu acțiunea de la Pitești și nu este de neglijat ipoteza că anumite interese politice au dictat condamnarea (chiar dacă mai degrabă formală) doar a unora dintre cei implicați. Unul dintre principalii 'administratori' ai aplicării sistemului criminal, Alexandru Nicolschi, nu a fost implicat în procesul oficialilor, probabil datorită legăturilor sale puternice cu serviciile secrete rusești. În 1957, anul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
scenă dramatică după moartea lui Alexandru Radovan, la care contribuise și Grama: 'Ce, eu l-am omorât? L-au omorât cei de la 104 și, în definitiv, ce ți-e milă de el? A fost un bandit. Eu fac ce-mi dictează conștiința mea. Ce-o să-mi facă, altă condamnare n-o să-mi dea'. Se pare că a cerut el însuși să meargă la Canal și a fost transferat în martie 1951. Sucegan i-a spus că poate iniția acțiunea și acolo
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ce a fost dovada enormei slăbi‑ ciuni a lui TĂriceanu și a lui Geoană, ca șef al opoziției. Ei au acceptat practic ca Voiculescu să ia comanda și au făcut gafa majoră de a-i da șefia comisiei care a dictat suspendarea lui BĂsescu. Voiculescu nu era credibil în situația respectivă. Curtea Constituțională dăduse aviz negativ la prima suspendare. E adevărat, e doar un aviz, dar aceștia sunt specialiștii tăi ! De ce-i mai întrebi dacă nu-i asculți ? Îl pui pe
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
când au fost ținuți oameni foarte capabili în afara politicii pe diverse motive legate de trecut ? A.M.P. : Probabil că de la asta pornește. N-am pornit bine și lucrurile nu se mai întorc. În partide s-au consolidat mediocritățile și ele dictează criteriile de selecție. V.A. : În partide au intrat foarte mulți oameni fărĂ căpĂ‑ tâi, așa cum s-a întâmplat și în timpul ocupației bolșevice a României, când alde neica nimeni au umplut Partidul Comunist, adică argați la țară, oameni marginali din
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
spune că „minunile pot fi parodiate așa de ușor, de asta ar trebui interzise“. Acest număr de îndo‑ ieli, apropo de dogme, reflectau, evident, din greu, expe‑ riența mea comunistă, pentru că eu nu am să uit nicio dată cum am dictat la școală, în două ore, un an de istorie a școlii mele. Eram pionieri, nici măcar nu eram uteciști, când am fost, brusc, anunțați că vine nu știu ce control. Am fost convocată de directoare ca să se plângă că școala e descoperită, neavând
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Până mâine. Cum facem până mâine ?“ „PĂi, dați-mi-i pe X, Y și Z - care erau mai buni la limba română - și dați-ne liber de la ore, trei ore.“ Ne-am dus în sediul nostru de pionieri și am dictat, în serie, vreo zece procese-verbale cu date diferite. Aveam 12-13 ani. Au venit Ăia de la control și noi aveam fabri‑ cat tot anul istoric, toate procesele-verbale dictate de mine. Și această chestie e cea pe care am pus-o un
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ore, trei ore.“ Ne-am dus în sediul nostru de pionieri și am dictat, în serie, vreo zece procese-verbale cu date diferite. Aveam 12-13 ani. Au venit Ăia de la control și noi aveam fabri‑ cat tot anul istoric, toate procesele-verbale dictate de mine. Și această chestie e cea pe care am pus-o un pic în Evangheliștii, în ideea că acei studenți, evangheliștii, în joacă, la relatarea lui Iisus, scriu fiecare câte o versi‑ une jucăușă a poveștii lui. Dumnezeu e
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Școalei, revistă cultural-pedagogică a învățătorilor din Bucovina, apare cu numărul 1 în aprilie 1942 la Cernăuți, fiind o reîncepere de activitate, după doi ani de pauză, a vechiului organ de luptă și de năzuinți al învățătorilor bucovineni. Apărută după pauza dictată de evenimentele politice ale războiului, revista nu mai seamănă cu paginile unui ziar de luptă și de revendicări profesionale, ci o publicație dedicată formării literare a cititorilor și a celor care publicau. Nu lipseau însă studiile din domeniul școlar semnate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sau rămâneți la Paris? Nu, hotărât lucru, clima noastră nu este ceea ce vă trebuie, dacă ați fi venit aici, boala ar fi putut izbucni și mai rău. Ce faceți, ce citiți? Cel puțin la Paris nu sunteți izolat, măcar puteți dicta, din când în când? Dar nu vă obosiți să-mi trimiteți o scrisoare lungă, doar câteva rânduri pe o carte poștală, ca să știu cum o mai duceți, dvs. și curajoasa dvs. soție. Nu voi uita niciodată cu ce bună dispoziție
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
spărgeau clișeele cu care lucra așa-zisul realism socialist, silind proza noastră scurtă să primească o infuzie salutară de viață concretă, observată la fața locului, fără ochelari, împrumutați. Oamenii adevărați, reacțiile lor imprevizibile, făceau derizorii clasificările maniheiste ca și comportările dictate de niște generalități socio-politice abstracte, nu o dată false". După ce a îndemnat "fructuos" generația '50, mai apoi pe cea din anii '60, ajuns la generația '80, "Ovid Crohmălniceanu, în numele Partidului Unic, o asmuțea vîrtos (spune Luca Pițu în prefața cinegetică la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
necesității istorice de a lupta pînă la capăt pentru desființarea exploatării omului de către om, de a lupta pentru fericirea omului. Pentru un muncitor de rînd ar fi greu de conexat misiunea literaturii cu exploatarea omului de către om, dar în comunism dicta clasicul articol leninist "Opoziția de partid și literatura de partid", permanent punct de referință pentru scriitorimea partinică. În temeiul leninistului articol, vigilentul șef de "Gazetă literară" atenționează: "Influența acestor teorii burgheze despre libertatea absolută a creației a putut duce la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de încheiere prezentat la Conferința cu conducătorii Miliției, Securității și Trupelor de Securitate din Direcția Generală și Direcția Regională, în 28 februarie 1950. Cere celor prezenți, în lupta de clasă care se ascute continuu, a lua măsurile care ni le dictează conștiința și răspunderea noastră se înțelege că nu legea dictează, ci înalta conștiință securistă. Și pentru a întări cele spuse, atenționează că de la Conferința din august le-a comunicat că acum aveți libertatea, că acum sînteți investiți cu această autoritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Trupelor de Securitate din Direcția Generală și Direcția Regională, în 28 februarie 1950. Cere celor prezenți, în lupta de clasă care se ascute continuu, a lua măsurile care ni le dictează conștiința și răspunderea noastră se înțelege că nu legea dictează, ci înalta conștiință securistă. Și pentru a întări cele spuse, atenționează că de la Conferința din august le-a comunicat că acum aveți libertatea, că acum sînteți investiți cu această autoritate, cu responsabilități, că nu mai trebuie pentru o ridicare sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
capitală în cazul lui Pamfil Șeicaru. În același timp, constituția în vigoare în acel moment stipula dreptul la libertatea de conștiință, de informare și de publicare a ideilor și opiniilor, dreptul la libera lor exprimare. Graba acestei crase injustiții era dictată de nevoia de unanimitate a puterii comuniste în curs de consolidare, iar glasul presei libere punea în pericol instaurarea dictaturii, în consecință va fi eliminată cu toată brutalitatea: "cele douăzeci și șase de dosare întocmite cu părtinire, cu ură și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
89 va binemerita este creionat cît se poate de colorat: "Judecătorul, flancat de doi asesori populari, a căror unică și patriotică datorie era să dea aprobator din cap, se simțea în largul său. Punea întrebări, lansa observații malițioase, după care dicta grefierului răspunsurile primite, întorcînd vorbele pe dos, modificîndu-le înțelesul, potrivit cu nevoile justiției populare. Acest împărțitor de dreptate era căpitan și se numea Liviu Prună. Creierul lui funcționa după principiul aparatului digestiv al unei păsări de curte: înghițea boabe și producea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și străini, a credinței oarbe În literatură, roman, poezie, filosofie și muzică romantică, pictură renascentistă și impresionistă, atunci, da!, sufăr de un soi de megalomanie, dar nu a persoanei, ci mai ales a acelei pulsiuni care mă locuiește și-mi dictează de a da și a fi dat totul la o parte pentru a sluji litera scrisă: românească În formă, universală În conținut! 2 Pe 31 martie ’90 am participat la Ploiești, Împreună cu prietenii mei pe care i-am dus cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vremi, de după anii ’48! Îi mai țin minte cu fețele Îngropate În micile sau marile aparate de radio, ascultând cu o concentrare dureroasă posturile de radio Londra sau Paris, Încercând să surprindă - și exagerând de fiecare dată, cu un optimism dictat de disperare și spaimă! - cele mai infime semne ale unei „schimbări”, ale unor presiuni mai decise ale Aliaților față de impertinentul colos bolșevic sau, poate, chiar o „venire a Americanilor”! Ei, adulții și bătrânii acelor ani, nu mai aveau cum să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
supraviețuiască și să mintă. Este una dintre cele mai grele moșteniri pe care a lăsat-o. Nici o țară comunistă n-a ajuns să semene atât de bine cu Uniunea Sovietică ca România. Până la detalii. Peste tot, În țările comuniste, a dictat partidul comunist. Dar În majoritatea țărilor comuniste europene s-au menținut mici partide satelite (socialiști, creștini-democrați, agrarieni...). În România Însă, ca și În Uniunea Sovietică, a funcționat, În toată puritatea lui, sistemul partidului unic. Motorul societății comuniste era considerat industria
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lui vreo zece minute. Nadine Allen îi aduce de la Mall, vor ajunge acasă pe la patru... - Poți să-mi dai numărul lui de celular? Marta a oftat - ceea ce m-a înfuriat, îmi amintesc scânteia aceia de mânie - și mi l-a dictat. - Vin imediat la hotel, am zis. Ne vedem în vreo douăzeci de minute. - Nu vrei să vorbești cu Sarah... După ce i-am închis Martei telefonul, am format numărul lui Robby. Am așteptat în dreptul ușii lui. Nu răspundea. Dar asta nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dar care reprezintă Ungaria. Andras, o fire foarte blândă și îndatoritoare, mai are un motiv să-și dorească să trecem mai repede Pirineii: nu știe englezește și speră să-și recapete printre francezi integritatea și echilibrul pe care i le dictează propria natură. Franța e singurul loc din Europa unde engleza acceptă să facă, ironic, o mică reverență în fața orgoliilor locale. Plecăm pe jos într-o procesiune lungă, dezlânată, și în urma noastră timpul se face ghem... VASILE GÂRNEȚ: La gară, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dar și de mulți lectori, de mulți tineri! De la care spera atât de mult! Nu, nu cred că e nepotrivită, în acest „caz” și în mult preocupanta problemă a noastră, a „specificului național”, această alăturare de națiunea germană; mi-o dictează, bineînțeles, și aceea „parte” a sângelui matern ce-mi curge în vene, dar și preocuparea pe care o am față de prezentul nostru, atât de ardent și de confuz, această „intersecție” a istoriei, pe care o numim Criză, ca pe o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în sus un ușor gest de protestare. Generalul a ieșit iar în fața ei: aceiași manevră, acelaș gest, ca și cum voia să spuie foarte lămurit: lasă-mă, domnule, în pace să-mi mănânc în tihnă pumnișorul de ovăs... Scris de mine și dictat eu căpural Ștefan Rg. 15 comp. 10 prig. 13 D-zia 7-a. Cântecu soldatului Ș-am zis foaie verde fir mașcat Vinerea, cornu-a sunat Țara s-a mobilizat Noi de-acasă am plecat La cazarmă am plecat Și la trin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și trebuie să recunoaștem că, în Muntenia, rostirea e mai corectă decât în alte provincii, dar limba scrisă, limba literară cuprinde și vocabularul. Fiecare provincie participă la tezaurul comun. Literatura aduce în circulație și cuvinte specifice ale provinciilor, după cum îi dictează principiile realismului. Un personaj din Moldova nu va spune ciorap, ci colțun; nu va spune zeamă de varză, ci moare de curechi etc. Lângă șaua modernă, poporul din alte regiuni are și tarnița, șaua de lemn țărănească. Limba literară e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tu Zefiras, cu zilele tale calde și însorite, nici tu, Boreas, cu viscole și geruri aspre, ci va fi liniște, cu cer înourat, cu ceață multă și cu ploi; ninsoarea va fi rară, apele nu vor prinde sloi", începu să dicteze Cronos. "Frigul adus de Gerilă la sfârșitul lui Octomvrie va dăinui și în luna lui Dechemvrie, în primele cinci zile, apoi el se va retrage spre miază-noapte, și, după două zile de ploaie și lapoviță vor urma, pe a vremii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]