6,113 matches
-
americani în mai multe grupuri de valori și stiluri de viață<footnote Philip Kotler, Gary Armstrong, John Saunders, Veronica Wong, op. cit., p. 247. footnote>: a) supraviețuitorii (4%) sunt persoane care au venituri extrem de reduse și au tendința de a fi „disperate, depresive, retrase”, sunt dominați de prețuri și cumpără pentru nevoi imediate; b) luptătorii (7%) preferă ordinea, disciplina, au venituri reduse și luptă cu ambiție pentru a scăpa de sărăcie; pentru ei prețurile sunt foarte importante, sunt prudenți și doresc garanții
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
carbon s-ar opri în acest moment, încălzirea oceanului tot ar mai continua o vreme. Temperaturile medii sunt deja cele mai ridicate din istoria umanității și, ca atare, încălzirea constituie o amenințare serioasă la adresa supraviețuirii civilizației umane. Situația nu este disperată, pentru că e probabil să ne adaptăm mai bine decât credem, însă pericolul există și nu avem timp de pierdut. Din nefericire, administrația Bush neagă această amenințare. Opinia publică a luat-o mult înaintea administrației Bush, însă există multă confuzie creată
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
timpul rău urmărește pe Alecsandri, Îndeosebi după o anumită vîrstă. Ei bine, nu, poetul are obsesia frigului și, În genere, a vremii rele Încă de tînăr. La 8 februarie 1847 scrie, de la Palermo, Zulniei Sturza (negri), sora Elenei, aceste rînduri disperate: „Astfel că la Neapole am simțit frigul tot așa de bine ca și la Iași, cu tot Vezuviul, atît de lăudat, și cu tot soarele, la fel de lăudat, iar cît despre albastrul cerului din Sicilia, nu-l cunoaștem Încă decît din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
proces, sub domnia lui Hangerli, scosese din cauză pe Alecu, dar al doilea, redeschis sub domnia lui Al. Moruzi, adversar al Văcăreștilor, găsește vinovat pe Alecu și-l trimite (iunie-iulie 1799) la Închisoarea din Tulcea. De aici, poetul bolnav și disperat, trimite mai multe scrisori prietenilor lui, Scarlat și Dimitrie Ghica. Două dintre ele au fost transcrise Într-un manuscris grecesc de unde le reproduce, acum, Nestor Camariano. Din alte documente reiese că Alecu Văcărescu a murit la 19 noiembrie 1799 de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al umbrelor pe care el le crea, chiar și din pricina unui arbore sau a Catedralei. Îi puse multe întrebări călugărului Lucio și-i povesti episodul când a fost salvat de o vrăjitoare; era pe moarte, chiar în agonie, și Catarinelle, disperată, s-a adresat unei cumetre pricepute la leacuri de dragoste și alte poțiuni în contra blestemelor sau pentru a avea noroc în viață. Femeia îi dăduse să bea o fiertură amăruie, aproape acră, cu un vag gust de roșcove și smochine
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cred. Părintele duhovnic a spus să fim atenți cu Tommaso și să nu-i dăm ascultare, ar putea să ne ducă în ispită. Abraham când și când, pentru a agonisi și el ceva bănuți, îi făcea să creadă pe oamenii disperați că persoanele dragi ar reveni la viață ca să mai stea de vorbă cu ele. Tommaso știa asta, zvonurile circulau și erau unii care crezuseră că nu era totul o minciună. Fapt e că uneori puteau fi auzite suspine ciudate, glasuri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cel ce credeam că sunt. Apoi începe delirul. Nu-i așa că tatăl tău era un ticălos?... Nu era, răspunzi... O dată, de două ori, întrebarea îți bate în tâmplă, ca pe o nicovală. Fierul e înroșit, sar scântei. Ba da, strigi disperat dintr-odată, era un ticălos, un trădător. Și maică-ta era o curvă... Da... Și nici măcar nu ești fiul lui taică-tu, maică-ta te-a făcut cu te miri cine. Nu sunt, nu mai sunt. Și soră-ta se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rău, pentru un începător. Poate o să lucrezi pentru mine, într-o zi. Să-i spui soru-tii să mă caute. Jucă portocala în palmă, sub ochii îngroziți ai flăcăului care nu învrednicise cu nicio privire mărunțișul îndesat în buzunare, dar privea disperat la portocală. — Bine, încheie vlăjganul, punându-i înapoi portocala. Pe asta du-i-o soru-tii, spune-i că e din partea mea. Cum ziceai c-o cheamă ? Coltuc înghiți în sec și închise ochii, așteptând palma pe care o merita încăpățânarea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar fi rostogolit pe nisip, tot mai încet și mai aproape, până când se opri. Apoi începu să plutească, privind cu nesaț către lumea care începea să se dezmorțească și, mai ales, privind de sus către sine. Dintr-odată însă strigătul disperat al Melaniei rupse vraja. Ea rămase împietrită în ușă, uitându-se la fratele ei cum zace, cu capul căzut peste paginile mototolite, cu ochii larg deschiși, dar lipsiți de lumină, cu gura strâmbă, amestecând sângele rănilor din colțul buzelor cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
țineau de brațe, îmbrâncindu-l, în timp ce alții îl loveau din spate cu bâtele. Mai văzu doar cum se frânge în genunchi, dar ei continuau să-l târască și nu știai de ce îi căzuse bărbia în piept, dacă într-un gest disperat de apărare ori pentru că nu mai era în stare să-și țină capul pe umeri. Strigă după el, dar simți în același timp primele lovituri pe spate, încât cei care o loviseră crezură că strigătul e de durere și se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o ultimă frunză în mână, dar, privind la trotuarul din fața lui, pe care urmele toamnelor vechi nu se vedeau și unde toamnele noi nu lăsau nicio urmă, își dădu seama că plasarea acelei ultime frunze ar fi fost o încercare disperată, ce n-ar fi reușit să reînvie orașul care fusese. Își înfipse codița ultimei frunze în părul sârmos, hotărând că, oriunde va merge, ea va fi granița vechiului oraș. De aceea Maca decise, pentru ceilalți, încotro să se îndrepte. O
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îi ridică bărbia, îi primi sărutul fără împotrivire. De atâta plâns, fața îi era răcoroasă și buzele aveau un gust proaspăt, sălciu, ca apa de ploaie. Se lipi de el și îl încolăci cu brațele și picioarele. Era o îmbrățișare disperată, așa că nu mai știură care era unul și care celălalt. Nici nu trebui să-și coboare mâna ca să se ajute, fata îl înconjură cu totul și îl trase în ea. Erau atât de tulburați, cu piepturile tresăltând și pântecele zvâcnind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la vremea morții lor. Astfel încât, încetul cu încetul, oamenii începură să se teamă de pictorul care picta vârstele morții. Tot mai puțini se încumetară să se așeze pe scăunelul din fața șevaletului, până ce, într-o zi, scăunelul rămase gol, în încercarea disperată a orășenilor de a se crede nemuritori. Nu era însă singurul motiv pentru care mușteriii dispăruseră și locul, în jurul pictorului, se golise. Piața Mare nu mai arăta ca altădată, negustorii își strânseseră tarabele și, odată cu ele, plecaseră și ciurdele de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atunci să-i punem capăt (ferm). Negativistul. Sunt acele persoane centrate pe rezolvarea sarcinii, cu dorința îndeplinirii corecte a sarcinii prin evitarea greșelilor. Perfecțiunea este standardul lor, iar atunci când greșelile și slăbiciunile celorlalți le împiedică atingerea perfecțiunii, acestea se simt disperate. Ele găsesc toate aspectele negative a tot ceea ce le înconjoară. Negativiștii subminează motivația, înăbușă evoluția și încurajează crearea unei stări de depresie, lipsită de speranță pentru cei din jur. Orice obstacol este perceput ca zădărnicind întregul demers și se retrag
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
strict emoțiile (mânia, bunăoară) ne răpește energia, așa încât nu ne mai rămâne decât... moartea. Viața însăși devine un proces amorțit, lipsit de suflu și de atractivitate, fad și plicticos. 48 Les Carter (2007) consideră că mânia este legată de "dorința disperată de dragoste, recunoaștere și importanță. Stârnită de lipsa de apreciere, mânia poate fi înțeleasă ca un strigăt de eliberare de durerea asociată cu sentimentul de insignifianță" (p. 120). Oamenii constant furioși, nervoși sunt oameni nesiguri; ei "sunt atât de obsedați
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
copilului ei nicio răspundere proprie, pentru că este prea neîndemânatic, prea lipsit de experiență" (ibidem). Pe scurt, nu-i permite autonomia. Persoana geloasă este pe cât de posesivă, pe atât de dependentă de persoana obiect al relației sale. Este o persoană chinuită, disperată și înverșunată. 67 Pare-se că putem vorbi și de un specific al geloziei bărbaților în comparație cu cea a femeilor. Rezultele unei cercetări au arătat faptul că: în cazul bărbaților, ceea ce trezește gelozia este mai ales personalitatea puternică a rivalului, în timp ce
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ajutor nouă înșine. 74 De altfel, considerăm că nu ar trebui să trecem cu vederea celebra concepție a sociologului Ulrich Beck potrivit căreia trăim într-o "societate a riscurilor"(cu pericole, amenințări, atacuri). Acțiunile oamenilor sunt în marea lor majoritate "disperate și necoordonate" (Bauman, May, 2008, p. 160). Ca atare, "rezultatele și efectele secundare (ale acestora n.n. G.A.) sunt greu de calculat și de definit și ne pot lua prin surprindere" (idem, p. 161). Riscul "nu este rezultatul ignoranței sau
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și a ajuns în punctul în care era practic inutilă.Nefericirea, incapacitatea, toate adunate nu au făcut decât să mă aducă într-o stare manifestată într-un fel de inadecvare iar defectele mele caracteriale m-au făcut să conștientizez situația disperată în care mă aflam. Depresia pune stăpânire pe întreaga persoană, emoții, funcționarea organismului, comportament și gânduri. Cea mai frecventă emoție în depresie este tristețea. Această tristețe nu este de tipul celei obișnuite pe care o simțim cu toții uneori, ci o
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
descrie un episod de tulburare bipolară. Când se află în faza maniacală, are o energie și o vibrație enormă, respectul de sine crește și este plină de idei și de încredere. Apoi, când se află în faza depresivă, persoana devine disperată și temătoare, se îndoiește de sine și de toți din preajma sa și își dorește să moară. Această alternare dintre perioadele de manie și de depresie este manifestarea clasică a tulburării bipolare. Am discutat deja simptomele depresiei în detaliu, așa că urmează
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pierdute, căsnicie ruinată. Și care dintre sentimentele mele sunt reale? Și întrebarea obsesivă: când se va întâmpla din nou? Care parte a mea mă reprezintă cu adevărat? Cea sălbatică, impulsivă, haotică, plină de energie și nebunie? Sau cea timidă, retrasă, disperată, suicidară, blestemată și obosită? Probabil, mă reprezintă un pic din fiecare, sper să nu fie mult din nici una. (Jamison, 1995b., p. 68, apud. Nolen-Hoeksema, 1998)149. Sentimentul că nu pot avea niciodată încredere în emoțiile sau percepțiile lor îi urmăresc
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
al individului și evenimentul negativ de viață. Stima de sine scăzută este văzută acum ca derivând din stilul atribuțional depresiv (intern-stabil-global), iar din combinația stabilității și globalității rezultă cronicitatea și generalitatea deficitelor depresive. Există trei diateze/predispoziții constituționale pentru depresia disperată: 1) stilul de atribuire intern-stabil și global al persoanei pentru evenimentele negative de viață considerate ca importante; 2) tendința generală de a face deducții iraționale în privința consecințelor negative ale evenimentelor negative; 3) tendința generală de a trage concluzii negative despre
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
mai mult sau mai puțin autentică de a-și pierde viața, fiind conștient mai mult sau mai puțin de motivele sale (Cosman, 2000)211. Scopul suicidului poate fi: evitarea unei situații inacceptabile; conduită autoagresivă; apel la ajutor sau un mesaj disperat, îndreptat spre anturajul indiferent sau ostil. Tentativa de suicid este actul suicidar oprit înainte ca moartea să se producă. Procesul suicidar reprezintă demersul de la ideația suicidară și până la finalizarea actului suicidar. Procesul în sine poate să se dezvolte de-a
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pentru a arăta pacientului că: a) mai sunt și alte alternative ale interpretării situațiilor de viață; b) sunt și alte variante decât comportamentul curent. Un exemplu tipic de comportament non-adaptativ ar fi cel al unei femei care a devenit extrem de disperată, dorind să se sinucidă deoarece prietenul ei nu a sunat-o de câteva zile. Când a fost întrebată dacă ar fi putut face și altceva decât să stea lângă telefon și să aștepte să o sune, ea s-a luminat
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
am făcut în trei un seminar cu Meditațiile metafizice a lui Descartes - ne-a părăsit cu vremea, închizîndu-se în logica lui, în care trăiește de fapt inconfortabil, suferind că nu are mai mult de zece auditori și încercînd uneori evadări disperate în poezie, în eseu sau în câte un dialog din Platon. În persoana lui, Noica s-a izbit mereu de un mare șovăitor, în fond de acea pacoste care bântuie adesea cultura noastră, a celor care refuză "să atace", lăsând
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
certitudine al unei esențe. Altminteri nu am putea înțelege tenta de misionarism care stăruie asupra principalelor momente ale vieții sale și asupra operei înseși. O anumită febrilitate a ctitoririi (proiecte de institute, ediții și "școli de înțelepciune"), precum și strădania, oarecum disperată, de a crea "o cultură adevărată" - în locul uneia amenințate când de lăutărism și facilitate, când de erudiție și sterilitate, vin la el din teama că la "Judecata de Apoi a istoriei universale" nu vom avea documentele necesare pentru a ne
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]