5,812 matches
-
uitat nici o clipă că sunt fiica lui Augustus. Tatăl meu, în schimb, a uitat că este Augustus“. Gajus nu făcu nici un comentariu; o întrebă doar: — Și la Roma nimeni n-a luat atitudine? Singura care a strigat în public, cu dispreț, că acele fapte mincinoase ascundeau o cruntă luptă pentru putere a fost prima soție a lui Augustus - înșelată de multe ori -, mama Juliei, Scribonia. După divorțul acela plin de cruzime, s-a ținut deoparte cu o demnitate plină de dezgust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Și, în timp ce Nero blestema, Gajus se îndreptă tăcut spre bibliotecă. Se gândi că, după arestarea lui Creticus, casa lor avea porțile larg deschise, fără zăvoare și fără paznici. Drusus îl ajunse din urmă. — Au aplicat teorema lui Tiberius, îi zise. Dispreț față de maiestatea imperială dublat de abuz de putere cât timp a avut nu știu ce funcție. Își luă codexul și, pe când se pregătea să scrie, îl privi pe Gajus. — Abuz de putere, înțelegi? Un om cum e Creticus... Apoi declară hotărât: — Viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pierde puterea. Acuzatorul a fost consulul Marcus Varro, cel mai laș servitor al lui Tiberius. A fost îngrozitor. Se spune că Silius a intrat în aulă în lanțuri. Întotdeauna a vorbit puțin; în timp ce Varro îl acuza, el îl privea cu dispreț, fără să vorbească. La sfârșit a spus doar că impecabila sa carieră militară i-a atras ura“. Ochii lui Gajus se opriră pe ultimul rând, în timp ce Drusus punea jos calamusul. În clipa aceea sosi preceptorul Caro, grammaticus al celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era bibliotecarul cel bătrân și pe jumătate orb, care, cu o expresie ironică în ochii înroșiți mărginiți de pleoapele pline de riduri, îl întrebă: — Grea învățătură, nu-i așa? Gajus se îndreptă de spate și încuviință. Iginus spuse, cu un dispreț plin de mândrie: — Gândește-te că tot ce te obosești tu să citești pe harta asta divinul Augustus a păstrat toată viața în minte, tot. Mi-a spus că, pentru el, să se gândească la străzile și orașele din Forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în primele secunde. Încercând să înțeleagă ce anume se ascundea în planul acela, Gajus întrebă simplu, cu un glas dezarmant: — Cum se numește? Pe fața lui Tiberius se citi dezolarea provocată de acea întrebare infantilă. Cu o indiferență plină de dispreț, răspunse: — Nu știu. Apoi fu cuprins de neliniștea lui obișnuită; așteptă ca tânărul să mai spună ceva, iar tăcerea lui era amenințătoare. Gândurile lui Gajus se succedau cu repeziciune, confuze. Lui Tiberius nu-i fusese niciodată milă de cineva; cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spatele lui - pe puterea reală, credea că aveau să-l domine, el cu pretorienii, iar soția lui cu hârjonelile acelea de bordel. În schimb, încheie în gând, cuprins de o ură violentă, amândoi erau instrumentele lui josnice, oarbe, demne de dispreț, dar indispensabile. Îi zâmbi. Misenum Iarna era pe sfârșite. — Oamenii mei stau de veghe, spuse Sertorius Macro, care venea de la Roma și pleca înapoi la orele cele mai neașteptate. Peste o zi și o noapte, toate legiunile vor trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu este un teren care să poată fi folosit pentru asemenea experimente, spuse în încheiere. Și cu obișnuitul lui glas fără intonație, își exprimă votul împotriva lui Gajus. De pe latura opusă se ridică însă un alt senator, care declară cu dispreț, cât se poate de oportun: — Acest discurs despre vârstă aduce atingere sacrei memorii a lui Augustus, care a fost ales la nouăsprezece ani. Toți ceilalți se asociară indignării sale. Astfel, la patruzeci și opt de ore după moartea lui Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grabă Augustus i-a consultat și pe preoți, iar ei n-au avut nimic de obiectat, îți amintești? Învârtea în mână cupa cu vin; conștient că nu putea fi pedepsit, râdea plin de ură, iar râsul i se prefăcea în dispreț. — Așa că au căzut de acord toți trei, Augustus, Livia și senatorul Claudius, care a fost invitat și la noua căsătorie... Cineva slobozi un hohot de râs, ușurat sau din stupiditate. Imediat însă, numele acelea, pomenite într-un discurs vulgar, sporiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pierduse pe femeia iubită, ci i se furase ceva. Apoi sosi Lucius Anneus Seneca, filosoful, care citi pe chipul Împăratului că suferințele copilăriei - pierderea ireparabilă a rudelor - se redeșteptaseră brusc. El rămase un martor detașat, care judeca lucrurile cu un dispreț ascuns. Sufletul său nobil era sterp, lucid și mândru, nutrind pentru lumea sentimentelor o compătimire intelectuală. Condiția umană, spunea el, conditio rerum humanarum, era mediocră și fără speranță. Nu căută cuvinte de consolare. Spuse că greutățile vieții îl învățaseră știința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
proiectele senatorului Asiaticus. Callistus îl anunță că superba Paulina era în drum spre Roma. Nu spuse însă că se întorcea după divorțul de soțul ei, un oarecare Gabinius. Trecând în revistă candidatele la patul imperial, Asiaticus spusese despre ea cu dispreț: „Ar putea oare Împăratul să aleagă o femeie divorțată?“ Dar, pentru prima oară în cariera lui, Callistus îl obligase cu blândețe să tacă, invocând exemplul de necontestat al lui Augustus și al divinei Livia. Împăratul tăcu. După atâtea luni petrecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îngădui să se sinucidă, porunci el, pentru că nici unul dintre ei nu a luptat vreodată pentru Roma. Îi spuse lui Galba, care stătea alături de el, tăcut: — Pe de altă parte, nici unul dintre lașii ăștia n-a cerut-o. În semn de dispreț, porunci ca execuția să fie efectuată de germanii săi. Soldații germani îi aduseră pe cei șapte, unul câte unul, îi deposedară de însemnele gradelor, le descoperiră gâturile și îi puseră să îngenuncheze la rând, la distanțe egale, cu mâinile legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai reușite, din istoria clasică -, avea să fie evocată de-a lungul secolelor. Scrierea istoriei consta adesea în reluarea unor mituri, a unor citate sau în copierea unor texte. În plus, era o activitate masculină; glasurile femeilor erau înăbușite cu dispreț. Zeci de istorici solemni și austeri, orbi în fața contradicțiilor, au descris acea perversă tragedie a regimului ca pe o pedeapsă obligatorie aplicată de un tată nobil fiicei sale „desfrânate“. Vila din insula Pandataria. S-a descoperit că, pentru a construi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iar numele a fost șters. Abia în zilele noastre a fost descoperită superba sală isiacă, misterioasa capodoperă a împăratului supranumit Caligula; cercetătorii au constatat scandalizați că, deși erau nouă, a fost folosită ca fundație pentru alte edificii. În semn de dispreț față de rafinatele ei decorațiuni, a fost transformată în încăpere pentru păstrarea apei. Astfel am redescoperit dimensiunile ambarcației care a adus la Roma obeliscul din piața San Pietro. Ca să se scufunde și să fie dată uitării, a fost umplută cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
părul răsucit vâlvoi În sus ca să pară mai Înalt. „Ce mai faci?“ Îl Întreb eu de formă. „Ce să fac, vreu s-o f... pe Anca!“ „Asta e tot ce vrei tu să faci?“, Îl Întreb din nou, cu vădit dispreț. „Asta!“, Îmi răspunde el rânjind cu satisfacție lubrică. „Atunci degeaba trăiești!“, Îi spun brusc, dându-i un ghiont abrupt În umăr. Această degradare de la rangul ontologic minim, conținută În apelativul „Degeaba trăiești“, a făcut rapid carieră În facultate; folosirea sintagmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Azi, special n-am făcut sport, dar Dinu a plecat din clasă, de frica plictiselii unei convorbiri cu mine. Își bate joc de tot ce simt pentru el, mă desconsideră și mă lovește cu biciul nemilos al indiferenței și al disprețului. Simt cum mă Înjosesc, prestigiul meu În clasă a dispărut, chiar și bădăranul de T., bestie ordinară și mârșavă, are Îndrăzneala să mă insulte și să Își bată joc de mine și de suferința mea. Nu mai pot. Simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prin tine am ajuns femeie“ (mâna mea ezită); „am pierdut totul În tine“ (mâna mea se ridică); „eu sunt opera ta, numai prin tine trăiesc, de ce Îți bați joc de ceea ce s-a creat prin tine, de ce mă ucizi cu disprețul?“ (mâna mea lovește); „tu mi-ai dat aripi, cu tine am zburat pentru prima dată“ (mâna mea coboară); „eu sunt o femeie atât de pură, de ce mă disprețuiești?“ (mâna mea se ridică); „n-o să mă mai revolt, dar tu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
este mai pură, mai puternică decât viața; atât timp cât ne păstrăm puri, suntem puternici. Ea era puternică, Îmi amintesc că, odată, directorul a privit-o mai insistent pe coridor, cu o privire de bărbat, și ea l-a strivit cu un dispreț ucigător, ca și cum i-ar fi spus: „Eu sunt pură, sunt intangibilă, sunt de neatins, tu, vierme mărunt, rămâi În noroiul tău, că altfel vei fi ars de imensul meu dispreț!“. Atunci am Început să citesc cărți despre marii bărbați ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
privire de bărbat, și ea l-a strivit cu un dispreț ucigător, ca și cum i-ar fi spus: „Eu sunt pură, sunt intangibilă, sunt de neatins, tu, vierme mărunt, rămâi În noroiul tău, că altfel vei fi ars de imensul meu dispreț!“. Atunci am Început să citesc cărți despre marii bărbați ai istoriei și m-am Îndrăgostit definitiv de Napoleon. În acea perioadă, am strâns toate biografiile despre el; ea a făcut un gest de o mare tandrețe, dăruindu-mi un album
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aș fi surprins măcar o privire, măcar un gest cât de mic... Iată, azi din nou n-am putut Învăța și o voi face noaptea, Începând de acum, ora 12 (24). Am unele momente de disperare, am unele momente de dispreț față de propria mea persoană... Oare cât va mai dura această dragoste nenorocită? Fată dragă, dă-ți seama că tu ai viitorul În față și trebuie să pășești cu curaj Înainte, trebui să Învingi! Dar la Petre nu pot renunța, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
putut să îndur această ușoară decepție fără nici un fel de remușcări. —Warren Chipstead. Manager de magazin. — Da, așa am presupus și eu, Warren. Iar eu sunt avocat: drept familial. —O, serios? Foarte interesant. Am simțit admirația reținută luptându-se cu disprețul când a clătinat scurt din cap și aproape că l-am compătimit pe om. O parte adânc înrădăcinată a caracterului său, influențat fără îndoială de o creștere înconjurată de idei de modă veche legate de respect și de autoritate, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ei. — Arăți de parcă te chinuie un groaznic atac de panică, îi șopti Jesse în ureche. O trase și mai mult lângă el, dar într-un gest protector care n-avea nimic senzual. — Sunt o târfă mizerabilă, dezgustătoare și demnă de dispreț, spuse ea fără să se mai poată abține, dar chiar în clipa aceea regretă ce spusese. Așteptându-se ca Jesse să o contrazică sau, cel puțin, să o îmbrățișeze din nou și să-i arate puțină înțelegere — specialitatea lui Russell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ar putea să-l Împuște Înainte de a le putea explica faptul că și el se gîndise cîndva foarte serios să devină comunist. Dar soldații se uitară la el fără interes, de pe fețele lor lipsind acel amestec tulburător de respect și dispreț cu care chinezii Îi priviseră Întotdeauna pe europeni și pe americani. Mergeau repede și curînd dispărură printre copaci. Jim trecu peste sîrmele de la margine, În căutarea pilotului japonez. Voia să-l avertizeze despre acei soldați comuniști, care l-ar ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de mâini este mitraliat, omorât ca un câine lângă zidul scorojit al unei cazărmi din Târgoviște. Și pe chipul lui de câine mort, precum al unui câine bătucit cu măciucile pe un maidan, mila, care Îți Înlătură pentru o clipă disprețul, așază peste chipul lui, chipul de pergament și cenușă al unui martir. Ți-e rușine de asta, dar se pare că asta nu se vede la televizor. Nu onoarea unui pluton ai fi vrut-o pentru el, ai fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care să-ți ajungă la urechi printr-un comunicat, așa cum obișnuia chiar el să o facă. Că tot dădea comunicate. Ți-e silă, ți-e milă, te aduce la disperare moartea asta care murdărește definitiv acest Crăciun, și-ți transformă disprețul și sila În milă. Simți că nu ai nici o vină În faptul de a crede asta. Cei care l-au Împușcat ți-au Învins disprețul și sila. Ei te-au Împins În păcat. Dar Înainte de a fi păcat, ca toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
milă, te aduce la disperare moartea asta care murdărește definitiv acest Crăciun, și-ți transformă disprețul și sila În milă. Simți că nu ai nici o vină În faptul de a crede asta. Cei care l-au Împușcat ți-au Învins disprețul și sila. Ei te-au Împins În păcat. Dar Înainte de a fi păcat, ca toate păcatele, va fi o mare rușine. Afară prin oraș teroriștii au Încetat să mai tragă din orice poziție. E o liniște de haos grea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]