4,738 matches
-
somnolență. Desigur, somnolența spiritului nu naște chiar monștri, dar îl face abordabil pentru tot soiul de demoni meschini, cum mi se întîmplase la deratizare cu Bacaloglu și grasul Calistrat și n-ași putea să spun că existența lor, care mă distra, n-avea nici o legătură cu gândul Matildei că eram definitiv pierdut. Avusesem totuși noroc cu Vintilă, a cărui vervă mă ajutase să-i exorcizez, nu întru totul, căci și acum mi-e dor de ei, dar am bănuiala că fără
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
damele? Adică un lucru pe care el nu prea îl putea face? La un chef, așa, îl auzii că zice, invită-mă și pe mine, mă Petrini! Serios! Sau crezi că noi ăștia, șefii de cadre, nu știm să ne distrăm? Nici măcar n-o să-ți cer să faci din chestia asta un secret. Ți-ar conveni, ai? rânji el sarcastic. Ce te-ai mai lăuda tu prin secție și m-ai șantaja, ba cu una, ba cu alta... Ei și? De ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vreo privire și nici Vintilă nu spuse ceva să mă rețină. Mă conduse însă până afară. "Dom' profesor, zise, și acuma ce faceți? Vă duceți acasă?" Da, zisei, o iau pe jos și mă duc acasă. Nu prea m-am distrat." El rîse: Nu-i nimic, lăsați..." Parcă mi-ar fi promis el o altă distracție mai grozavă, de care însă nu era sigur ca să se angajeze... Pornii prin noaptea răcoroasă de sfârșit de septembrie. De fapt mă distram, deși ciocnirea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
m-am distrat." El rîse: Nu-i nimic, lăsați..." Parcă mi-ar fi promis el o altă distracție mai grozavă, de care însă nu era sigur ca să se angajeze... Pornii prin noaptea răcoroasă de sfârșit de septembrie. De fapt mă distram, deși ciocnirea mea cu Calistrat, lipsită de un fond de conflict real, avea în ea ceva gratuit, vag abstract. Paharul care i se făcuse țăndări în frunte era însă foarte concret, un ciob i-ar fi putut nimeri într-un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vrei să lăsăm luna acolo unde e, în artă vrei ceva modern. Ei, Joyce e cel mai modern, ce-i faci?" Păi nu mă las până nu-l citesc pe pisălogu-ăsta", zise Ciceo cu o iritare care i-ar fi distrat mult pe copiii lui; știau ei de ce nu vroiau să se ducă la culcare ca de obicei. Nu e pisălog, intervenii (citisem Ulysse încă de pe vremea studenției), Joyce fărămițează personajele și lucrurile și asta poate să enerveze, el nu mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stau acolo toată viața și pe urmă găsesc eu un restaurant unde să rriă angajez ca picoliță, eu idioată nu sânt și nu m-a făcut mama să n-am voie să cunosc și eu un băiat și să mă distrez... Că dacă mă prinde că nu mai sânt fecioară, mă trimite înapoi la sapă! Nu mai pot! parcă nu m-am născut cu sapa în mână... Ei, na! Cum oi fi eu, dar n-o să ajung vreodată să-mi las
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu treaba!" (Bunica începea să se cherchelească, stâlcea cuvintele.) "Așa cum m-am "momorît" eu, am cumpărat casa asta din leafa mea, și tu ce-ai făcut?" "N-am făcut nimic... hîc!" " Mai bea ce mai ai în pahar, ne mai distrăm și noi pe-aici..." Nu mai bau, că nu sânt bețivă ca tine, mă duc să mă culc, că eu m-am sculat de dimineață, nu ca tine care stai și gogești în pat și tragi la bășini de s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
râse cu neîncredere, cu ironie, în cascade (roșind însă, cum să creadă așa ceva?). "Și cum e? zise cu maliție, să mă simt flatată sau jignită?" Dar oricum sentimentul ei era în altă parte, vroia totuși să-i explic ca să se distreze. Bună ocazie să-i vorbesc, să-i spun ceea ce mi se întîmplă după ce ne despărțim, și-i spusei cum aprind adesea veioza smuls din primele clipe din somn de o șoaptă misterioasă, glasul ei care mă chema. "M-ai chemat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noștri, o să ne facă plăcere", îmi spuseseră la o întrebare de-a mea, dacă închideau de ajunul Anului nou. Pesemne e mai comod..." " Nu e vorba că ar fi mai comod, dom' profesor, dar cum să petreci și să te distrezi într-o odaie de patru pe trei?" "Cum, doar atâta aveți?!" Da, aveți dreptate, am avut noi casele noastre de la părinți, dar într-una s-a făcut acum un dispensar pentru copii și în alta s-a instalat un post
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la carne, face ce vrea... Da, e adevărat, nu trăiește în lipsuri, dar nu face ce vrea, e mai puțin liber decât unul care, după ce iese de la muncă și după ce stă la coadă, ia un chil de vin și se distrează în voie cu câțiva prieteni, pe urmă se culcă și doarme zdravăn. Nu-l smulge nimeni dintre prieteni când îi e lumea mai dragă (primește un telefon!) si nici din pat când e somnul mai dulce." "Săracul! exclamai, trebuie să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei! nedreptățit! dar are viitorul înainte! mulți au fost reprimiți în vechile lor funcții! Va fi și el reprimit la Universitate... Nu eram naiv, dar îmi spuneam că adesea grupurile sânt amorfe și într-adevăr nu urmăresc dccît să se distreze, să danseze dacă zăpada și schiul nu le-au stors toate forțele, și apoi să se culce în cabană și să se acupleze în neștire într-un dormitor comun și sordid; iar a doua zi, cu forțe proaspete, să asalteze
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
deveni veselă, dar cu discreție, să nu i se dea aceluia de bănuit că grupul nu-i comunicase și lui programul. Se făcu din asta un inocent și spontan complot, cum se întîmplă adesea în toate grupurile: trebuie să te distrezi pe seama cuiva, bineînțeles fără să-l jignești prea tare; asta depinde de calitatea grupului, ai cărui membri, după astfel de farse, se destramă certați, dar riscul trebuie asumat, altfel ce să faci cu mintea? Te plictisești și în grup! Într-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai luxos, unde continuase să joace cu recepționerul bonoma lui glumă. După o săptămână petrecută printre bolnavi, vindecând sau iscălind certificate de deces, marele diagnostician (căci era vestit prin asta, veneau la el bolnavi și de prin țările vecine) se distra în felul acesta inocent, care ar fi părut, desigur, "neserios" neliniștiților lui pacienți. Era prieten vechi cu domnul Culala. Micul inginer fusese protectorul de pe șantier al iubitei mele, ea îl invitase. Ceilalți erau toți medici la spitalul pe care îl
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
consideră necesar să precizeze: ― Patruzeci și două milioane, în dolari constanți. Fără să mai socotesc navlul, firește. Explozia propulsoarelor n-a mai lăsat nimic de recuperat, chiar dacă am ajunge să localizăm epava după cincizeci și șapte de ani. Van Leuwen dădu distrat din cap, înainte de a relua cuvântul. ― Nu ne gândim că minți. Anumite înregistrări din jurnalul de bord al capsulei de salvare confirmă unele elemente ale relatării dumitale. Singurele care nu duc la controverse, din păcate. Știu că Nostromo s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ceea ce nu vedea, cu oricare dintre ei pentru asigurarea spatelui: orice inamic care ar cuteza să-l atace prin surprindere ar fi fost eliminat la fel de sigur ca și cum ar fi avut ochii în spate. De aceea îi lăsa el să se distreze, să blesteme ACE-ul, armata, Compania și pe el însuși. Știa că la momentul potrivit, vor înceta cu glumele și-și vor dovedi eficacitatea. ― Căcănarii ăștia de coloni. (Spunkmeyer se uita în farfuria în care apărea hrana. După trei săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să-șî facă probleme. Ferro și Spunkmeyer se mai așezaseră ca o pană pe soluri cu climaturi mai teribile decât cel al Acheronului. ― Vânturile slăbesc. O vreme bună să ieși cu zmeul. O să stăm un pic pe loc ca să se mai distreze și puștii din spate. Venise clipa debarcării. Gorman ieși din hamuri și urcă pe culoarul central în direcția postului de operații tactice al blindatului. Burke și Ripley îl urmară, lăsându-i pe infanteriști să-și încheie pregătirile. Se regrupară tustrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Hudson apăsând pe tastele consolei. Pe monitorul principal se forma o reprezentare tridimensională a coloniei. Niște linii geometrice se deplasau alene de la stânga la dreapta. Comtehul inseră noi instrucțiuni care începură să defileze de jos în sus. Hudson nu se distra defel și nu căuta să-și demonstreze talentele: urmărea ceva anume. Lăsase de-o parte glumele deocheate și lucra concentrat. Înjura și-acum, desigur, dar numai în gând. Ordinatorul știa toate răspunsurile, dar găsirea întrebărilor potrivite era o operație obositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe un ton aproape de scuză. - N-o să ne faci nici un fel de probleme, nu-i- așa, domnule Gosseyn? Gosseyn dădu din cap zâmbind. - Sunt prietenul tău și partenerul tău de joacă de-acum înainte. Fețișoara lui se lumină. - Grozav! O să ne distram de minune. Se-ntoarse fericit către femeie și spuse: - Să te porți bine cu el, mamă. Femeia dădu din cap. - O să mă port exact ca și cu tatăl tău. - O, doamne! Băiatul tremura. Ochii lui albaștri se lărgiseră. - Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Buzești, când pe Ștefan Furtună: „Hai, băi Alecule, să dăm și noi o bucă cinstită!“. Îi ghiceam trântiți prin paturi râncede, prinși în apăsarea unor corpuri aproape nevăzute, transpirând ca pachetele de carne macră în geamul măcelăriei. Păreau că se distrează, în ei pulsau toată viața și moartea vremurilor de altădată, țâșnind prin vârful sexului direct între pulpele ude ale țigăncilor. Pulsa acolo o plăcere brută, virilă, pe care o înțelegeam perfect, dar care nu mă atrăgea. Lumea din jur funcționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de Heliade și Alecsandri. Era viață acolo, în masa de carne, bumbac și literatură, dar nimeni n-ar fi putut spune unde și-n ce cantități. Doar pixurile se mai ridicau, din ce în ce mai rar, slăbite parcă de o boală incurabilă. Mă distram, rânjind în gând. Le simțeam pe fete enervându-se în tăcere, agresate de sutele de cuvinte pe care nu le înțelegeau, prea toropite pentru a răspunde. Băieții dormeau: singuri sau în grup, cuminți, fără zgomot. Din când în când, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aștepta în poartă. Râdea singur, parcă descoperise ceva. „Hai înăuntru. Ați văzut ultimul film cu James Bond?“ „Nu. De-abia aștept să-l ratez.“ Maria a râs și ea, cam strâmb, dar a făcut-o. Rămăsesem singurul care nu se distrează. „Pari mai binedispus ca de-obicei. Vreun motiv anume?“ „Nu.“, l-am mințit. Nimic nou, o făceam aproape întotdeauna. Îmi iubeam prietenii, dar nimeni nu trebuia să știe ce gândesc. Nici ce, și mai ales nici când. Doar așa poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
arătam penibil: fără haine, cu sexul moale și ud, și-o mână sprijinită de perete, în căutarea echilibrului. Nimic nu-i mai ridicol pe lumea asta decât un bărbat gol în papuci. Verificați și dumneavoastră, dacă aveți chef să vă distrați. „Trebuie să dau un telefon. Cât e ceasul?“ „Zece și-un sfert.“ Maria mă urmărea cu prosopul. Bineînțeles că se abținea cu greu să râdă; cine n-ar fi făcut-o? „Ți-ai spălat papucii?“ „Nu. Nu facem baie împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oraș prin canale, aici o bucată, dincolo alta, nici nu știai dacă nu-s mai mulți. Tot prin dreapta, ajungeai la RAR, locul unde fiecare bucureștean și-a dus măcar o dată mașina, la „omologare și autentificare“. Și-aici, cineva se distrase pe-ascuns. Ca să nimerești la Registrul Auto Român, trebuia să te strecori pe sub podul din Voluntari, pe-un drum de pământ demn de Fred și Barney; mulți credeau c-au greșit strada și întorceau. Vara, lângă cârciuma de sub pod, cădeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu toții spre mașina mea, ferindu-ne de ploaie. Mihnea a verificat pneurile, apoi ne-a făcut semn că totul e-OK. Parcările nu erau sigure. Se mai întâmpla să-ți găsești mașina pe jantă, înțepată sau cu ventilele lipsă. Mă distram și eu acasă: desfăceam capacele de la cauciucuri, apăsam ventilele cu vârful unui pix (alea cu mină cu bilă sunt foarte bune la așa ceva), scoteam aerul, apoi înșurubam capacele la loc. Când venea proprietarul, dădeam vina pe vecini, mă văitam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
e-azi...“, i-am șoptit lui Mihnea. „Mda. Nu știu ce-i Uniunea asta, dar se pare că le-am nimerit locul de-ntâlnire.“ Am făcut cocoloș hârtia, cu gândul s-o arunc în spatele unui raft. Studenții făceau frecvent chestia asta, se distrau cu fișe, ambalaje de gumă sau bilete vechi de-autobuz. Până la urmă, am îndesat-o în buzunar. Mihnea avea dreptate, trebuia să fim cu ochii-n patru. Știam (adică auzisem) că piața de carte era controlată de două mari organizații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]