3,849 matches
-
Dacă În perioada interbelică Scandinavia - și În special Suedia - nu a avut soarta altor societăți afectate de criză de la marginea Europei, meritul le revine În mare măsură social-democraților. După primul război mondial, partidele socialiste scandinave au abandonat În linii mari dogma radicală și ambițiile revoluționare pe care le Împărtășiseră cu socialiștii nemți și cu alte mișcări socialiste din Internaționala a II-a; În cursul anilor ’30, ei au tins spre un compromis istoric Între capital și forța de muncă. La Saltsjöbaden
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-a (a Muncitorilor) la care erau afiliate - erau greu de distins de comuniști: Îi unea aceeași fidelitate față de Lenin și nu-i separa decât istoria sângeroasă a luptei pentru putere dintre Stalin și Troțki. Exista o diferență crucială la nivelul dogmei - troțkiștii continuau să susțină „revoluția permanentă” și Îi acuzau pe comuniștii oficiali că au Întrerupt revoluția muncitorilor, limitând-o la o singură țară -, dar, În rest, unica diferență evidentă era că stalinismul fusese un succes politic, iar troțkismul, un eșec
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
muncitorilor și intelectualilor. Studenții din Roma și Bologna imitau chiar retorica doctrinarilor din Beijing, Împărțind subiectele de studiu În „rămășițe preburgheze” (greaca și latina), „pur ideologice” (istoria) și „indirect ideologice” (fizica, chimia, matematica). Combinația presupus maoistă de romantism revoluționar și dogmă muncitorească era ilustrată În publicația (și mișcarea) Lotta Continua, nume care rezuma proiectul. Lotta Continua a apărut pentru prima oară În toamna anului 1969, când violența izbucnise deja. Printre sloganurile manifestanților din Torino În iunie 1968 se puteau auzi „Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cheltuielile totale ale Uniunii Europene - era să permită Comisiei Europene de la Bruxelles să ignore guvernele naționale necooperante, tratând direct cu regiunile interesate din statele membre. Strategie extrem de reușită. Sentimentul regionalist crescuse pretutindeni (pe alocuri renăscuse) de la sfârșitul anilor ’60. Înlocuind dogma politică cu afinitatea regională, „șaișoptiștii” de altădată Încercau acum să reînvie și să folosească vechea limbă occitană În sud-vestul Franței. Ca și activiștii din Bretania, ei aveau puncte comune cu separatiștii catalani și basci, naționaliștii scoțieni și flamanzi, separatiștii din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
serviciu de securitate dotat cu un stat, ea dovedea retrospectiv o capacitate remarcabilă de a trezi simpatia și chiar regretul. Pe când cehii Își admirau vechile haine, germanii se Înghesuiau să vadă Goodbye, Lenin, film În care ironia palpabilă față de neajunsurile, dogmele și absurditatea generală a vieții sub Erich Honecker era compensată conștient de o anumită simpatie pentru subiect și o atitudine mai mult decât ambivalentă față de dispariția lui subită. Dar nemții și cehii, ca atâția alții din Europa Centrală, aveau deja
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fiindcă pune oamenii În mișcare și face să avanseze lucrurile”. Nu pot să nu am o satisfacție răutăcioasă la gândul că, la scurtă vreme după această aberantă aserțiune, de Gaulle cade, la el acasă, victima celor care se revendicau tocmai dogmei comuniste! Richard Nixon, trecător și el pe la București, sfârșește acoperit de ridicol, după ce nu se sfiise să afirme despre Ceaușescu: „O fi el comunist, dar e de-al nostru!”. De unde se poate trage concluzia că e contraindicat să spui vorbe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
301; productivitatea muncii 302-303; rolul planurilor guvernamentale 304-305; standard de viață - vezi standard de viață Învățământ superior 363-364 J Jäckel, Eberhard 744 Jakeš, Miloš 565-566 Jaruzelski, Wojciech 538-540, 542, 555-557, 637 Jaspers, Karl 195, 210, 368 Jdanov, Andrei 141-142, 180; dogma celor „două culturi” 192 Jendretsky, Hans 178 Jenkins, Roy 349, 500 Jennings, Humphrey 159 „Jeune Europe” 75-76 Jirinovski, Vladimir 633 Jivkov, Todor 409, 535, 573-574 Jobert, Michel 669 Johnson, Lyndon 457, 718 Joliot-Curie, Frédéric 202, 209 Jospin, Lionel 679 judecăți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avatar de la création poétique.925 En ce qui suit, nous exposons leș données générales de ce système de pensée, pour nous concentrer ensuite sur leș notions de style et de matrice stylistique. * Dans L'Éon dogmatique, Blaga conteste la notion de " dogme ", qui marque selon lui " une crise de la compréhension "926. Îl met l'accent sur l'objet en soi, qui comprend deux parties : " le phanique " (la surface, l'apparence), qui exige un " intellect enstatique ", et " le cryptique " (la profondeur, le mystère
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
-l oferă celulele stem hematopoietice care pe langă diferențierea considerată fiziologica în celule sanguine mature, se pot transdiferenția în celule hepatice, intestinale, musculare și nervoase (Bonnet D., 2002; Poulsom și colab., 2002Ă. Este din ce in ce mai frecvent admisă dogmă că o celulă stem embrionara este capabilă să genereze mai mult de un singur tip de celulă tisulara sau organică. ∴ Una dintre modalitățile evolutive cele mai frecvente ale procesului inflamator este organizarea, înlocuirea țesuturilor inflamate cu țesut conjunctiv de neoformație
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
nonconformist. Evident că Statele Unite ar fi putut trage foloase de pe urma acestei situații, atrăgînd către Occident cîteva din statele-satelit500. Cît despre armele pe care le avea Washingtonul la dispoziție, două păreau cele mai potrivite: ideologia și economia. SUA trebuiau să atace dogmele staliniste ca fiind în totală contradicție cu independența politică. Mai mult decît atît, America trebuia să promoveze naționalismul și să scoată în evidență, în mod constant, faptul că Moscova nu aderase la Charta Națiunilor Unite 501. Oricum, arma principală rămînea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
secularizării conținutului învățământului, antrenat de apariția abecedarului, au fost prevestite încă din pragul secolului al XIX-lea, și încă de nimeni altul decât de mitropolitul Moldovei. În anaforaua sa din 1800 asupra Academiei Domnești din Iași, Iacob Stamati contestă venerabila dogmă pedagogică a exclusivismului religios al educației, însămânțând germenii unui patriotism utilitarist ca finalitate educațională: atribuțiile școlii trebuie extinse dincolo de sfera strict religioasă, astfel încât învățăturile să cuprindă nu doar frica de Dumnezeu și dogmele credinței ortodoxe, ci și să se facă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Domnești din Iași, Iacob Stamati contestă venerabila dogmă pedagogică a exclusivismului religios al educației, însămânțând germenii unui patriotism utilitarist ca finalitate educațională: atribuțiile școlii trebuie extinse dincolo de sfera strict religioasă, astfel încât învățăturile să cuprindă nu doar frica de Dumnezeu și dogmele credinței ortodoxe, ci și să se facă de folos patriei (cf. Drace-Francis, 2006, p. 48). Stamati promovează, prin aceasta, rudimentele unui patriotism utilitarist, chiar dacă, din motive pragmatice, recomandă utilizarea grecii ca limbă de predare în școală. Abecedarul și derivatele sale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
utilizatorul în ortografia chirilică, partea secundă fiind rezervată lecturilor sub forma rugăciunilor, urmată de specificarea celor zece porunci și a celor șase desăvârșiri. Partea cea mai voluminoasă a Bucoavnei consistă într-un capitol catehetic intitulat "Întrebăciune", în care sunt lămurite dogmele centrale ale credinței răsăritene. Partea finală a Bucoavnei întocmește un catalog moral, un gen de inventar al categoriilor morale pe care învățăceii au a le însuși în desăvârșirea edificării lor sufletești cu cărămizile morale ale ortodoxiei (ca de exemplu, "înțelepciune
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prescrisă de creștinism], își va iubi și patria și nația sa, deși nu cu chipul acela esclusiv ca cetățenii vechi" (p. 40). Patriotismul, etalând o virtute civică temperată de moralitatea legii creștine, devine astfel echivalentul unei "religii civile", ale cărei "dogme privesc morala, precum și îndatoririle pe care cel care le profesează este obligat să le îndeplinească față de ceilalți" (Rousseau, 1957, p. 283). Ideea de suveranitate populară (de inspirație rousseauiană) este doar prima inovație cu tente revoluționare pe care o avansează Aaron
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
la 325. Afirmații patetice, de genul celor făcute în Idee repede... ("Sămânța lui cea sfântă [a creștinismului] a început îngrabă să rodească și între lăcuitorii Romani. [...] lăcuitorii Romani priimind creștinismul se-făcură creștini, și botezându-se rămaseră credincioși tot d-auna dogmelor și țeremoniilor Bisericii Răsăritului", pp. 24-25) nu își au corespondent în Manual..., redactat într-un registru discursiv mult mai sobru. Creștinarea timpurie a românilor a făcut ca aceștia să devină un focar de creștinare și civilizare în Balcani pentru popoarele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din ce în ce mai mult cu românitatea contemporană. Originea. În calitatea sa de structură de rezistență mitică a conștiinței istorice românești și de piatră unghiulară a memoriei naționale, teza originii romane, a latinității pure, a preluat conotații sacrosancte. Pe de altă parte, această dogmă a latinismului incoruptibil al poporului român trebuia acomodată evidențelor empirice care probau infiltrarea unor elemente dacice în limba, cultura și obiceiurile românilor. Tensiunea funciară dintre dezideratul mitic al purității și constrângerile de ordin empiric caracterizează înțelegerea originilor în această perioadă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
piedestalul gloriilor de mâine" (Goga, 1927, p. 26). Principiul forță din care s-au împărtășit toate formulele de extremă dreapta a fost "ideia națională", care, desfăcându-se progresiv în conștiința românească, "a cucerit toate mințile și a devenit suprema noastră dogmă" (Goga, 1927, p. 28). Ideea națională dominanta în jurul căreia pivota întregul sistem de credințe al naționalismului fanatic românesc își găsea reazem în convingerea blagiană a "fatalității etnice" (Crainic, 1929, p. 6). Această imperioasă pecete etnică definește coordonatele ontologice ale sufletului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
textuală sub denumirea "Antipatriotism". Hervé era pe deplin conștient de puternicul șoc pe care îl provocau ideile sale care lezau sentimentele patriotice. Acesta este motivul pentru care se ante-pronunță în locul juraților în pledoaria sa susținută la tribunal, condamnându-se în numele dogmei naționaliste la arderea pe rug: Într-adevăr, rugul este cel pe care noi, ca toți ereticii, îl merităm: noi, cei ce suntem ereticii religiei patriotice" (Hervé, 1905, f.p.). Patria obiectul de venerație al bunilor patrioți nu este decât o "monstruoasă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a afectat inevitabil și modul de conceptualizare a trecutului. Două mutații majore sunt evidente în această reformă pe plan istoriografic: a) re-naționalizarea trecutului, epurat anterior de orice semnificații naționale în urma campaniei rolleriene, realizată în paralel cu b) abandonarea progresivă a dogmei marxist-leniniste în periodizarea trecutului în funcție de modul de producție și orânduirea socială. Modificările suferite de structura și substanța istoriei românești nu au fost abrupte și nici radicale, deși efectul cumulativ al retușurilor s-a dovedit a fi unul destul de dramatic. Două
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
formațiuni politice obștești, evoluate ulterior în cnezate și voievodate, "zonele de locuire mai densă au constituit adevărate Romanii populare, care vor deveni, cu timpul, țări românești în evul mediu timpuriu" (Daicoviciu et al., 1984, p. 87). Teza bimilenarității, elaborată ca dogmă istoriografică în faza naționalistă a comunismului românesc, a fost elaborată pentru a atesta vechimea și pentru a epata continuitatea nefrântă a stalității pe teritoriul carpato-danubiano-pontic. Anii '70 au dat startul maniei comemorative a național-comunismului, în care s-au celebrat cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Mitu et al., 1999, p. 9). Repetiția, ca mecanism elementar al învățării, până acum folosită ca instrument pedagogic de fixare a unor cunoștințe istorice cu încărcătură ideologico-identitară, este angajată în scopul consolidării unei atitudini critico-deconstructive. Continuitatea I. Discursul monofonic (1991-1997). Dogma națională a continuității românești în spațiul carpato-danuabiano-pontic a fost, la rându-i, reafirmată în forță în literatura didactică despre trecut. În aceleași formule patetice hiperbolizate poetic în național-comunism, manualele postcomuniste au continuat să declame teza bi- milenarității poporului român, "stîncă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
spiritului epistemic al științei. Încă de la C.S. Peirce s-au impus în carta epistemică a "comunităților de cercetători" principiile tentativității și failibilității cunoașterii umane, fapte ce interzic ratificarea concluziilor provizorii în adevăruri definitive. Aceasta este calea cea mai sigură spre dogmă, după cum ne asigură K. Popper (1981) [1934], pentru care doar abrogările sunt posibile în știință, în timp ce instrumentele ratificării și promulgării se situează dincolo de sfera de posibilitate a oamenilor de știință. Asumarea Raportului Tismăneanu de către președintele republicii în numele statului român și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
doar un arhipelag celular. Ci un sistem social real, care, în ciuda tuturor carențelor sale structurale, a funcționat (și nu doar în regim de avarie) pentru aproape o jumătate de secol. Din acest motiv, modelul carceral al comunismului românesc instituit ca "dogma centrală" a memoriei oficiale trebuie relativizat, lărgit și îmbogățit prin includerea aspectelor mai puțin sumbre și sinistre ale aceluiași sistem social. Memorialistica detențională prezintă, neîndoielnic, ipostaza cea mai grozavă a fostului regim. Însă aceasta nu epuizează totalitatea trăirilor sub și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de manualul de Istorie publicat de Mitu et al., 1999). Deși statul-națiune, prin exponenții săi umani, continuă să fie defensiv, protejându-și ideologia fundațională care îl legitimează politico-istoric, societatea românească pare să fi intrat sub semnul postnaționalismului. "Crezul fanatic" în dogma "ideii naționale" îmbrățișat cu febrilitate colectivă în interbelic și-a epuizat forța de seducție. Literatura didactică, în special prin discursul emis de manualele de istorie școlară, difuzează acum o emisiune ideologică postnaționalistă, în care identitatea colectivă se condensează pe suportul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]